In timpurile trecute era obiceiul sa se
dateze evenimentele dupa perioada imparatului domnitor. Cum un imparat
urma dupa altul, unii traind cateva luni, unii cativa ani, altii multi ani,
firul istoriei era intotdeauna in pericol de a se incalci. Astfel lucrurile au
continuat cu putin efort de a aranja o cronologie exacta a istoriei umane pana in
secolul al VI e.n., cand calugarul Dionysius Exiguus, cunoscut si sub numele de
Dionisie Scitul, care traia la Roma si era originar din Scitia Minor (Dobrogea
noastra), a prezentat metoda actuala de socotire, numita calendarul crestin. Ea
marcheaza inceputul erei crestine cu
nasterea lui Jesus, socotita ca 1 ianuarie.
Cronologia propusa de Dionisie nu a fost
admisa dintr-o data. Prima mentiune oficiala despre nasterea lui Jesus a aparut
in documentele bisericesti abia peste doua secole dupa Dionisie, prin anul 742
e.n. Aceasta noua era s-a raspandit lent. Initial a fost folosita in sec. VII
la datarea unor documente din Anglia si in cancelariile din Franta. In anul 800
regele francilor, Carol cel Mare, impune adoptarea erei crestine In Europa
Occidentala, iar in Roma papala reforma s-a realizat in secolul X (cand se
instituie si termenul de "milesim", pentru anii erei noastre).
Din cauza multelor neconcordante in
cronologia exacta a erei crestine (e.n.) a aparut o teorie a Timpului Fantoma. O teorie a timpului
fantoma mai specifica vine din partea a doi teoreticieni ai conspiratiei
germani, Heribert Illig si Hans-Ulrich Niemitz,
care cred ca actualul calendar a fost expandat cu 297 de ani printr-o serie de erori si actiuni deliberate ale
Bisericii Catolice. Potrivit lui Illig si Niemitz, atunci cand ne gandim ca
anul este 2015, de fapt este doar 1718. Pentru ca orice teorie trebuie
argumentata, cei doi au pus cap la cap numeroase lacune ale istoriei. Teoria
timpului fantoma se bazeaza pe o lipsa
de dovezi arheologice si documente pentru ultimele secole din primul
mileniu(perioada 614-911). Se crede ca aceste secole nu au avut loc. Istoria explica aceasta lipsa drept Evul
Mediu European cand s-a inregistrat, de fapt, foarte putina activitate in
constructii si literatura. Se neaga existenta lui Carol cel Mare (Charlemagne),
care este piesa centrala a dovezilor existente din acea perioada, ca pe o inscenare
creata de biserica pentru a explica existenta falselor secole.
Sistemul calendaristic pe care il folosim
astazi se numeste calendar Gregorian, care specifica prezenta unui an bisect la
fiecare patru ani, cu exceptia anilor divizibili la 100, insa incluzand si anii
divizibili la 400. Adoptarea sa in 1582 a fost in mare motivata de nevoia de a tine
Pastele in locul corect in calendar, ceva ce era important pentru Biserica, dar
care a deviat cu 10 zile folosind precedentul sistem calendaristic Iulian.
Sistemul Iulian avea un an bisect la fiecare patru ani, fara exceptii, deci era
mai putin corect. Corectia a fost ordonata de Papa Gregoriu al XIII-lea si a
fost facuta trecand de la data de 4 octombrie 1582 la 15 octombrie 1582 si
continuand din acel punct cu metoda gregoriana.
Illig, uitandu-se la cei 1582 de ani si
numarand anii bisecti, a descoperit ca eroarea de 10 zile era prea mica si ca
eroarea reala era de treisprezece zile. Illig s-a putut gandi la o singura
explicatie privind motivele pentru care astronomii Papei au ajuns la o eroare
care era prea mica: numarul real de secole care au existat era mai mic decat
Papa a lasat sa se creada.
Hans-Ulrich Niemitz, a continuat ideea
initiata de Illig si astfel a realizat o lucrare prin care explica adevaratul motiv al timpului inexistent din
istorie. Imparatul Sfantului Imperiu Roman, Otto al III-lea, mana-n mana cu
Papa Silvestru al-II-lea au „dat pe repede inainte” calendarul occidental,
pentru a celebra sfarsitul primului
mileniu cu 297 de ani mai devreme. Otto si complicele sau ar fi „umplut”
acest gol de trei secole cu evenimente istorice extrem de interesante, dar
complet imaginare. In conditiile in care oamenii din acea perioada nu detineau
ceasuri, timpul era o unitate de masura extrem de volatila. In acest fel, o
perioada de aproximativ 300 de ani a fost adaugata in calendar si pe langa
aceasta si evenimente istorice importante, care in realitate nu s-ar fi
petrecut niciodata.
Orchestratorii acestei mari falsificari ar
fi Imparatul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), Imparatul Sf. Imperiu
Roman, Otto al-III-lea (980-1002) si Papa Silvestru al II-lea (946-1003).
Motivatia a fost ca Otto al III-lea a dorit sa fie vazut precum succesorul lui
Jesus pe Pamant, motiv pentru care a recurs la numeroase falsuri și minciuni.
Exista vreun mod in care putem da inapoi
istoria reala fizica pentru a o alinia cu istoria calendaristica inregistrata?
Este vreun mod pentru a dovedi ca un eveniment semnalat in cartile de istorie ca
s-a petrecut in anul 300, chiar s-a intamplat acum 1700 si ceva ani?Nu prea! Datarea
radiometrica ne poate oferi varstele multor tipuri de obiecte care sunt
asociate cu evenimentele istorice: batalii, funeralii, proiecte de constructii.
Alte evenimente, precum eclipsele sau vizitele lui Halley sau ale altor comete,
au fost inregistrate de multi astronomi. Dar atat ne poate oferi stinta, mai
departe trebuie sa avem ,,credinta‘‘ in carturari si astronomi si incredere in
acuratetea datelor pe care acestia le-au consemnat.
Concluzie
:
Exemplul
de Timp Fantoma : Un dictat venit de la Bruxelles in 2007 a interzis
mentionarea in manualele noastre scolare orice istorie inainte de 106 e.n.,
pretinzand ca “inainte de 106 e.n. romanii nu au existat‘‘, deci nu am avut
atunci istorie, istoria noastra incepand in 106 e.n.