Alfred Binet si Theodore Simon
au dezvoltat testul Binet-Simon ca un mod de a identifica copiii de varsta scolarizarii
ce necesitau asistenta speciala. Binet-Simon nu cuprindea intrebari despre cunostinte
generale, in schimb impunea un sistem divers de sarcini, de la teste fizice
simple la teste de memorie. Scorul rezultat era exprimat ca si varsta mentala. Lewis Ternan, un
psiholog de la Universitatea Stanford, a tradus si imbunatatit testul in anul
1910 si noua forma a devenit cunoscuta drept testul Stanford-Binet. Rezultatul era coeficientul
de inteligenta, un coeficient obtinut prin impartirea varstei mentale la varsta
cronologica. Daca aveai varsta de 10 ani, dar aveai capacitatea de a rationa a
unei persoane de 15 ani, IQ-ul tau era 150.
Testul IQ are o istorie controversata, gandit
ca un instrument util in aplicarea ideilor miscarii eugenice. Ideea de baza a eugeniei era sa identifice
trasaturile dezirabile, precum inteligenta, sanatatea si chiar succesul
financiar si sa creasca numarul nasterilor in randul persoanelor de acest tip.
In acelasi timp, rata nasterilor in randul oamenilor cu trasaturi negative,
precum inteligenta scazuta, comportament criminal, saracie si boala avea sa fie
descurajata. Testele IQ au reusit sa dezbine, indicand superioritatea unei rase
in defavoarea alteia.
Parintele eugeniei a fost englezul Sir Francis Galton, un var al lui Charles Darwin. De-a lungul variatei si
productivei cariere a lui Galton, acesta nu doar ca a codificat stiinta
eugeniei, dar a fost si pionierul psihometriei
ca unealta pentru masurarea inteligentei unei persoane si determinarea
celor potriviti si nepotriviti pentru a se reproduce. Galton a inventat
expresia natura versus educatie (nature versus nurture) si a identificat
trendul de regres catre rautate, desi termenul sau original pentru aceasta a
fost intoarcerea catre mediocritate. Atata vreme cat oamenilor neinteligenti li
se permitea sa se reproduca in voie, umanitatea nu s-ar fi putut niciodata
ridica deasupra mediocritatii sale native.
Cand s-a descoperit ca ereditatea joaca un rol important in randul
anumitor boli mintale, sterilizarea fortata a fost impusa pacientilor cu astfel
de boli din anumite state intr-un efort de eliminare a unor astfel de trasaturi
din randul populatiei. Conform majoritatii numaratorilor, in jur de 64.000 de
americani bolnavi psihic au fost sterilizati pana ce aceasta practica a fost in
final oprita undeva prin anii 1960. In Germania nazista a avut ca rezultat
efectuarea a circa 400.000 de sterilizări între 1933 și 1945. In Mein Kampf, Hitler spunea despre eugenie ca
ea este benefica societatii: „nevoia ca persoanele defecte sa fie impiedicate
sa aibă urmasi la fel de defecți este o cerinta a ratiunii si, daca este
sistematic realizata, reprezinta cel mai uman act al umanitătii. Va salva milioane de nefericiti de la suferinte
nemeritate si va duce la imbunastatirea sanatatii in general.”
Primul Razboi Mondial a raspandit testul
IQ prin intermediul Armatei Statelor Unite. Scopul era ca majoritatea recrutilor
inteligenti sa fie supusi antrenamentului pentru a deveni ofiteri, cei mai putin
inteligenti sa fie refuzati, iar celor cu o inteligenta medie sa li se dea
sarcini tehnice, de lupta sau alte indatoriri pe baza scorurilor lor. Dar
procesul nu a mers atat de bine cum au sperat cei ce l-au propus. Au fost incercate
diverse metode de testare; resursele pentru testarea unui numar atat de mare de
oameni erau insuficiente si multe dintre rezultate au fost controversate.
Rezultatul acestor teste a fost
revizuirea sistemului de punctare, dezvoltat de David Wechsler, psiholog-sef la
Spitalul Psihiatric Bellevue. In tinerete lucrase cu armata in timpul incercarii
acesteia de a implementa testarea inteligentei. Inovatia sa a fost ca a gradat
testele pe o curba, scorul unei persoane reprezentand locul in distributia
tuturor scorurilor. Aceasta este acum metoda standard universala. Modul de
punctare este gandit in asa fel incat alcatuirea unui grafic cu rezultatele
testului IQ al unei populatii va duce la generarea unui grafic in forma de
clopot. Scopul este ca varful curbei sa atinga
exact 100 (ceea ce ar trebui sa reprezinte cam 2,7% din populatie), cu partile
alungite terminandu-se la in jur de 50 si 150. Pentru cei cu un mod de gandire
statistic, distributia este menita a
avea o deviatie standard de 15. Oricand testele sunt revizuite (acum este
utilizat Stanford-Binet 5), sistemul de punctare se reseteaza ca media sa fie
din nou 100 si deviatia standard 15. Este
numit inca IQ, desi nu mai este un coeficient.
Este un fapt trist, statistic demonstrat,
ca jumatate din oamenii de pe planeta au un nivel de inteligenta sub medie –
modul in care sunt punctate testele asigura faptul ca 100 este atat jumatatea
punctajului, cat si media – si uneori ne intrebam ce valoare au de fapt
aceste teste si daca este bine sa le acordam atata semnificatie culturala si sa
existe atatea discutii din cauza lor, toate bazate pe un numar. Testele IQ par
sa faca obiectul ideal pentru o discutie.
Astfel, in timp ce bazele testarii IQ au
fost puse in cadrul procesului negativ de identificare si eliminarea a -
chipurile - celui mai rau soi de oameni, in viitor instrumentul testarii
inteligentei s-ar putea dovedi crucial in dezvoltarea unui potential mai inalt
a oamenilor. Eugenia este una dintre acele nebunii rusinoase ce nu pot fi
dezinventate, dar lectiile sale pot fi fructificate. Cand Binet si Simon au inceput
pentru prima oara sa identifice copii ce aveau nevoie de ajutor special, s-ar
putea sa fi deschis drumul spre ceva cu o mult mai larga aplicativitate. Ce au
facut ei nu a fost din dorinta de a alege, ci de a ajuta, dar din pacate
testarea inteligentei va ramane pentru totdeauna legata de ambele.
Exista un numar de critici evidente fata
de ideea de a ii ierarhiza pe toti cu un singur numar ce pretinde a reprezenta
nivelul de inteligenta. Unii
stiu foarte multe lucruri, dar nu au deloc bun-simt, iar altii sunt opusul. Unii au creativitate sau umor ridicate sau scazute,
dar pot sa pice sau sa treaca cu brio toate testele scolare. Fiecare dintre noi
este complex, cu o multitudine de calitati si defecte, aptitudini si preferinte
si s-ar parea ca orice numar ce vrea a cuantifica inteligenta noastra induce
grav in eroare de fiecare data.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen