In Antichitate baile publice erau foarte
des intalnite, iar populatia obisnuia sa se spele in mod regulat, intr-un fel
sau altul. Lucrurile au luat, insa, cu timpul, o turnura
interesanta...
Chiar daca in secolele IV si V biserica
crestina nu interzicea obiceiul spalatului, considerandu-l necesar pentru mentinerea
curateniei si a sanatatii, ea condamna folosirea bailor publice pentru placere,
in special femeile care vizitau baile publice mixte. De-a lungul timpului au aparut
insa tot mai multe restrictii, astfel incat pana la urma crestinilor le-a fost
interzis sa faca baie goi, iar biserica a inceput sa nu priveasca cu ochi buni
baile ”in exces”. Totul a ajuns la paroxism atunci cand autoritatile bisericii
medievale au declarat faptul ca baile
publice duc la imoralitate, promiscuitate si boli.
Aceasta amenintare cu ,,bolile” din partea bisericii era foarte des intalnita. In multe parti ale Europei se credea ca apa poate transmite boli prin porii pielii.
Conform unui tratat medical din secolul XVI: ,,Baile incalzesc corpul, dar slabesc
organismul si largesc porii. Acesta este motivul pentru care pot fi periculoase
si pot provoca diferite boli, inclusiv moartea''. Medicii nu erau ingrijorati
numai de bolile transmise prin apa, ei credeau ca, dupa ce porii se largesc apar
infectiile iar aerul patrunde mai usor in organism. Drept urmare, obiceiul de a face baie a fost asociat nu
numai cu imoralitatea, ci si cu raspandirea bolilor.
Pentru cei mai multi din clasa de jos, in
special pentru barbati, rezultatul a fost ca baia a fost complet uitata. In
aceasta perioada oamenii aveau tendinta de a limita igiena personala la spalarea
mainilor, a unor parti ale fetei si la clatirea gurii. Se credea ca este
periculos sa-ti speli intreaga fata, caci aceasta provoca guturai si slabea
vederea. Drept urmare si acest obicei a devenit nepopular. Pe de alta parte
aristocratii nu au renuntat complet la deprinderea de a se spala, dar in dorinta
lor de a stabili un echilibru intre riscurile imbolnavirii si mirosurile
emanate de corp obisnuiau sa faca baie numai de cateva ori pe an.
Un ambasador rus in Franta
nota: ,,Maiestatea sa (Louis XIV) pute ca un animal salbatic’’. Rusii nu erau
chiar atat de cusurgii legat de baie si de aceea se spalau in mod regulat, ca sa
zicem asa, adica cam o data pe luna. Din acest motiv cei mai multi dintre
europeni ii considerau perversi. Duhoarea regelui Louis XIV se datora medicului
sau care il sfatuise sa faca baie cat mai rar posibil ca sa-si mentina sanatatea.
El mai spunea si ca obiceiul de a face baie este unul ingrijorator. Din acest
motiv se crede ca regele a facut baie doar de doua ori in viata sa. Un alt
specimen din aceasta categorie infioratoare ,,a celor doua bai” a fost regina
Isabela I a Spaniei care marturisea ca a facut baie tot numai de doua ori in
viata: cand s-a nascut si cand s-a maritat.
Pentru a gasi o rezolvare la problema ,,boli transmise prin apa/natura imorala a baii” foarte multi aristocrati din
Evul Mediu foloseau in loc de baie bucati de panza parfumata cu care isi frecau
corpul si utilizau in mod intens parfumuri pentru a-si acoperi duhoarea. Barbatii
purtau intre camasa si jiletca saculeti cu ierburi mirositoare, iar femeile
apelau la pudre parfumate.
Surprinzator,
aceasta lipsa completa a igienei personale intalnita in majoritatea tarilor din
Europa a persistat pana spre mijlocul secolului XIX.
Ca si cum nu ar fi fost de ajuns faptul ca
intreaga populatie din Europa Evului Mediu mirosea intr-un mod dezgustator, strazile
oraselor erau acoperite de urina si fecale, caci oamenii aruncau pe strada continutul
oalelor de noapte. Iata ce nota un aristrocrat in secolul XVI: ,,Strazile arata
ca si un curs de apa rau mirositor’’. El mai spunea si ca era nevoit sa tina la
nas o batista parfumata pentru a nu vomita in timp ce circula prin oras. La
toate acestea se adauga si obiceiul macelarilor de a taia animalele direct pe
strazi, partile nefolosite si sangele ramanand tot acolo. Nu ne putem decat cu
greu imagina felul in care oamenii puteau suporta mirosul infect emanat in
timpul zilelor toride de vara.
Tot ce castigase omenirea in Antichitate in
privinta igienei, nu doar ca a batut pasul pe loc, dar a facut pasi mari inapoi
datorita bisericii. Superstitiile si ignoranta erau la apogeu si nu faceau
altceva decat sa alimenteze dezastrul. In aceste conditii, epidemiile de ciuma
bubonica, tifos, variola, tuberculoza si holera erau la ele acasa!