Stele verzi !

Cu totii am auzit de expresia ,,a vedea stele verzi’’ si o parte din noi chear au vazut la propriu, dureaza cateva secunde si apar in vederea periferica. Senzatia de a vedea astfel de stelute si flash-uri se numeste fotopsie. Ochii si creierul functioneaza impreuna pentru ca noi sa intelegem ce se intampla in fata noastra. Acea parte a creierului ce se ocupa de ceea ce vedem se numeste lobul occipital si se afla in partea din spate a creierului. Rolul sau este de a prelua informatiile ce vin de la retina si de a le transforma in ceva ce putem intelege. 

Deci, inainte de a sti ca in fata ochilor se gaseste pisica neagra si ca aceasta rontaie un cablu electric, retina trebuie sa absoarba lumina, sa o transforme intr-un semnal chimic, apoi intr-un impuls electric, toate astea inainte de a o trimite spre creier pentru interpretare. Lobul occipital va spune atunci, da, pe baza acestei informatii, aceea este o pisica si incearca sa se sinucida.

Cel mai simplu putem vedea ,,stelute verzi’’ cand ne frecam ochii dimineata. Retina se activeaza in acelasi mod ca atunci cand percepe lumina. Acest lucru se datoreaza faptului ca retina stie de fapt un singur lucru: percepe lumina, sau nu. Asa ca atunci cand aplicam presiune asupra sa, putem sa o facem sa creada ca a fost comutat intrerupatorul. Retina, inselata, trimite creierului un mesaj cu subiectul „lumina!”, dar fara continut. Asa ca asta vedem: lumina, pe fundalul pe care il poate intelege creierul nostru.

Daca ne lovim cu capul de mobila atunci cand ne aplecam sa ne legam sireturile, spre exemplu, capul se opreste brusc, dar creierul continua sa se miste. Creierul este inconjurat de un lichid cefalorahidian care il protejaza sa nu se loveasca de craniu. Este necesara o lovitura destul de serioasa pentru ca lichidul cefalorahidian sa nu reuseasca sa protejeze creierul si el, in urma lovituri, raspunde intr-un mod in care este obisnuit sa o faca, in acest caz generand o reprezentare vizuala ,,o ploaie de stelute colorate’’.

Aparitia unor ,,stelute scanteietoare’’ in campul vizual ar mai putea fi cauza unei afectiuni mai putin cunoscute numita migrena oftalmica. Simptomele migrenei oftalmice sunt destul de impresionante, avand in vedere ca sunt asemanatoare cu halucinatiile. Din fericire, nu dureaza mult. Problema este durerea de cap ce urmeaza dupa aceea.

Cel mai interesant caz este cel al cosmonautilor in timpul misiunilor in spatiu. La peste 200 km altitudine, radiatile care nu sunt de o valoare asa mare care sa ii inbolnaveasca efectiv, aduc anumite neplaceri organizmului. Ajunsi in spatiu ei vad ,,stelute si scantei’’ in fata ochilor, la propriu. Aceasta se datoreaza particulelelor din radiatia cosmica corpusculara (paticule din atomi) care lovesc retina si se transmite o informatie cereierului ca si cand ar fi o lumina in fata ochiului. Aceste particule din radiatia cosmica trec de retina si lasa niste punctele de condensare pe cristalin. Dupa cativa ani de la expunere, majoritatea celor care au zburat in spatiu au probleme cu ochii.  Mai mult de jumate din cosmonautii care au zburat in spatiu au fost deja operati de cataracta.

Creierul aduna informatiile pe care le primeste si le organizeaza in asa fel incat sa aiba sens pentru noi. Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, lucru care este adevarat, deoarece creierului ii este mai usor sa retina o imagine decat ceva scris. Exista un sistem de verificari si echilibru in creier, pentru a filtra si analiza mesajele primite de la receptori. Daca se pierde aceste limitari, de exemplu daca cineva este chiar numai legat la ochi, atunci creierul vizual poate incepe sa lucreze pe cont propriu si sa utilizeze memoria si imaginatia pentru a crea halucinatii.