De
unde stim noi oamenii ce este bine si ce este rau? Cum se cuvine sa ne comportam? Daca este moral sa ne insusim bunurile
altuia sau daca ne este permis sa profitam de pe urma naivitatii celorlanti?
Pentru o fapta rea, care ar fi pedeapsa ,,potrivita’’? La aceste intrebari, credinciosii nu au
niciun dubiu: toate raspunsurile vin de la dumnezeu. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si
rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o
bruta insensibila.
Fiecare religie pretinde ca este detinatoarea
adevarului adevarat! Marea intrebare este: care zeu este cel adevarat si al carui
cuvant trebuie sa-l urmam? Jehova, Allah, Buddha, Brahma sau poate Jupiter,
Zeus, Thor? Intampinam dificultati mari daca dorim sa alegem rational, in conditiile
in care raspunsul la acesta intrebare l-am primit deja in primii ani de viata,
fiecare dupa religia in care a fost crescut. Daca suntem educati in familii crestine,
il alegem pe Jesus, daca suntem educati in familii musulmane, il alegem pe
Allah … etc. Stim doar ce ni se spune de catre familie, biserica, scoala ca
este bine. In acest fel, conceptiile noastre despre bine si rau se trag de fapt
din moralitatea comunitatii in care am fost crescuti.
Ne trebuie doar putina imaginatie si ceva
obiectivitate pentru a ne inchipui ca ne-am fi nascut intr-un stat islamic, in mijlocul
talibanilor, iar intreaga noastra educatie s-ar rezuma la invatatura unui imam
semianalfabet care pretinde ca ne transmite cuvantul divin al profetului. Cu
mare probabilitate, la ora asta am planifica atacuri cu bomba asupra
necredinciosilor ca, conform cartilor sfinte ar trebui omorati si schinjuiti
pentru a le salva sufletele si, daca ne-ar mai ramane timp, am fugari
nefericitele femei care au indraznit sa iasa din casa neacoperite din cap si pana
in picioare. Si toate astea in numele divinitatii.
Standardele morale sunt destul de schimbatoare
in timp, ele evoluand odata cu influentele sociale, etnice, tehnologice la care
este supusa societatea. Analiza tuturor textelor religioase, inclusiv a coranului si a bibliei, ne furnizeaza si alte dovezi ca acestea reflecta
moravurile vremurilor in care au fost scrise. In perioada in care a fost scris vechiul testament, infanticidul si chiar genocidul in numele credintei
reprezentau idealuri de moralitate. Astazi, pentru aceleasi gesturi, societatea
l-ar condamna pe faptas la ani grei de puscarie sau l-ar interna intr-un
ospiciu. Noul testament, scris la cateva secole dupa cel vechi, reprezinta un mare
pas inainte in ceea ce priveste standardele de moralitate. Nici nu este de
mirare. Intre timp, societatea evoluase, ideile despre bine si rau se
modificasera si ele.
Biserica anglicana nu demult a admis patrunderea
femeilor in randul clericilor, la un secol distanta fata de legiferarea votului
universal. In Romania, dreptul femeilor la vot a fost legiferat ceva mai tarziu
decat in Marea Britanie dar biserica ortodoxa este inca foarte departe de a
accepta ideea de femei-preot. Astfel putem spune ca ortodoxia este mai
impermeabila decat anglicanismul, sau mai degraba putem afirma ca societatea
romaneasca inca nu priveste femeia pe picior de egalitate cu barbatul.
De regula, intr-o comunitate suficient de
bine definita si omogena, se ajunge daca nu la un consens general atunci macar
la unul majoritar. Sa luam un singur exemplu: in urma cu cateva decenii, se
punea accent pe virginitate. Domnisoarele trebuiau sa fie ,,fete mari’’ pana in
noptea nuntii, iar cele care nu se conformau se faceau de rusine si erau
aratate cu degetul. Astazi, odata cu revolutia tehnologica care ne-a adus lumea
in casa prin intermediul internetului, televizorului, oamenii au adoptat multe
dintre legile si moravurile lumii civilizate iar femeia este privita ca egala
barbatului. O domnisoara care schimba des prietenii nu mai starneste atatea
discutii ca inainte.
Majoritatea teologilor contemporani se grabesc
sa specifice ca biblia nu trebuie luata ad litteram. Textul ar trebui
,,interpretat’’, ,,distilat’’ pentru a ramane esenta invataturii primite de la
dumnezeu. Tocmai aici este problema! Interpretarea este facuta de oameni,
membrii ai societatii contemporane, in functie de normele de moralitate
acceptate astazi. In esenta, aceste notiuni de bine si rau sunt definite de
societatea in care traim prin interactiunile complexe la care sunt supusi
membrii ei. Ce le convine si este compatibil este luat ca atare iar ce nu, teologi rup logica si bunul simt si vin cu niste interpretari una mai nastrujnica
ca alta.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen