Mittwoch, 2. August 2017

Sursa conceptelor bine si rau

    De unde stim noi oamenii ce este bine si ce este rau? Cum se cuvine sa ne comportam? Daca este moral sa ne insusim bunurile altuia sau daca ne este permis sa profitam de pe urma naivitatii celorlanti? Pentru o fapta rea, care ar fi pedeapsa ,,potrivita’’?  La aceste intrebari, credinciosii nu au niciun dubiu: toate raspunsurile vin de la dumnezeu. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o bruta insensibila.

    Fiecare religie pretinde ca este detinatoarea adevarului adevarat! Marea intrebare este: care zeu este cel adevarat si al carui cuvant trebuie sa-l urmam? Jehova, Allah, Buddha, Brahma sau poate Jupiter, Zeus, Thor? Intampinam dificultati mari daca dorim sa alegem rational, in conditiile in care raspunsul la acesta intrebare l-am primit deja in primii ani de viata, fiecare dupa religia in care a fost crescut. Daca suntem educati in familii crestine, il alegem pe Jesus, daca suntem educati in familii musulmane, il alegem pe Allah … etc. Stim doar ce ni se spune de catre familie, biserica, scoala ca este bine. In acest fel, conceptiile noastre despre bine si rau se trag de fapt din moralitatea comunitatii in care am fost crescuti.

    Ne trebuie doar putina imaginatie si ceva obiectivitate pentru a ne inchipui ca ne-am fi nascut intr-un stat islamic, in mijlocul talibanilor, iar intreaga noastra educatie s-ar rezuma la invatatura unui imam semianalfabet care pretinde ca ne transmite cuvantul divin al profetului. Cu mare probabilitate, la ora asta am planifica atacuri cu bomba asupra necredinciosilor ca, conform cartilor sfinte ar trebui omorati si schinjuiti pentru a le salva sufletele si, daca ne-ar mai ramane timp, am fugari nefericitele femei care au indraznit sa iasa din casa neacoperite din cap si pana in picioare. Si toate astea in numele divinitatii.

    Standardele morale sunt destul de schimbatoare in timp, ele evoluand odata cu influentele sociale, etnice, tehnologice la care este supusa societatea. Analiza tuturor textelor religioase, inclusiv a coranului si a bibliei, ne furnizeaza si alte dovezi ca acestea reflecta moravurile vremurilor in care au fost scrise. In perioada in care a fost scris vechiul testament, infanticidul si chiar genocidul in numele credintei reprezentau idealuri de moralitate. Astazi, pentru aceleasi gesturi, societatea l-ar condamna pe faptas la ani grei de puscarie sau l-ar interna intr-un ospiciu. Noul testament, scris la cateva secole dupa cel vechi, reprezinta un mare pas inainte in ceea ce priveste standardele de moralitate. Nici nu este de mirare. Intre timp, societatea evoluase, ideile despre bine si rau se modificasera si ele.

    Biserica anglicana nu demult a admis patrunderea femeilor in randul clericilor, la un secol distanta fata de legiferarea votului universal. In Romania, dreptul femeilor la vot a fost legiferat ceva mai tarziu decat in Marea Britanie dar biserica ortodoxa este inca foarte departe de a accepta ideea de femei-preot. Astfel putem spune ca ortodoxia este mai impermeabila decat anglicanismul, sau mai degraba putem afirma ca societatea romaneasca inca nu priveste femeia pe picior de egalitate cu barbatul.

    De regula, intr-o comunitate suficient de bine definita si omogena, se ajunge daca nu la un consens general atunci macar la unul majoritar. Sa luam un singur exemplu: in urma cu cateva decenii, se punea accent pe virginitate. Domnisoarele trebuiau sa fie ,,fete mari’’ pana in noptea nuntii, iar cele care nu se conformau se faceau de rusine si erau aratate cu degetul. Astazi, odata cu revolutia tehnologica care ne-a adus lumea in casa prin intermediul internetului, televizorului, oamenii au adoptat multe dintre legile si moravurile lumii civilizate iar femeia este privita ca egala barbatului. O domnisoara care schimba des prietenii nu mai starneste atatea discutii ca inainte.

    Majoritatea teologilor contemporani se grabesc sa specifice ca biblia nu trebuie luata ad litteram. Textul ar trebui ,,interpretat’’, ,,distilat’’ pentru a ramane esenta invataturii primite de la dumnezeu. Tocmai aici este problema! Interpretarea este facuta de oameni, membrii ai societatii contemporane, in functie de normele de moralitate acceptate astazi. In esenta, aceste notiuni de bine si rau sunt definite de societatea in care traim prin interactiunile complexe la care sunt supusi membrii ei. Ce le convine si este compatibil este luat ca atare iar ce nu, teologi rup logica si bunul simt si vin cu niste interpretari una mai nastrujnica ca alta.


Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen