Loto

Una dintre cele mai vechi mentiuni despre un joc asemanator se gaseste intr-o antologie de texte antice chinezesti datat inca din timpul dinastiei Han. Participantii la acest joc de loto trebuiau sa nimereasca o selectie (extragere), facuta de persoane fara vedere, dintr-un sir de peste 120 de semne distincte. Scopul acestui joc, surprinzator, era finantarea Marelui Zid Chinezesc. In Roma antica, in vremea imparatului Nero (secolul I e.n.), loteriile sau jocurile la loto, erau legate de anumite sarbatori religioase, precum Bacanalele in cinstea lui Bachus, sau Saturnaliile, sarbatoare dedicata zeului Saturn. Cu aceste ocazii, imparatul Nero a creat acest tip de loterii, cu mii de bilete zilnic, castigurile fiind cai si sclavi.

Jocul de loto in sine sau diversele loterii au reaparut mult mai tarziu, in perioada Renasterii. Din textele istoricilor, din anul 1466, la Bruges (un oras aflat pe teritoriul de astazi al Belgiei), au inceput se se organizeze diverse loterii pentru strangerea de fonduri destinate ajutorarii saracilor. Francisc I, regele Frantei, in timpul campaniilor sale militare in Italia, in secolul al XVI-lea, a descoperit aceasta interesanta practica si s-a hotarat sa o adopte si in Franta, gandindu-se ca ar fi o metoda mai mult decat eficienta de a mari veniturile regalitatii.

Biserica a interzis astfel de jocuri pe care le considerau reminiscente pagane dar neexistand un sistem de imprumut public sau vreun sistem bancar, anumite loterii erau organizate chear de biserica, in ideea ca si-ar fi putut asigura astfel niste venituri suplimentare, fara sa apeleze la bugetul regal sau la cel al familiilor nobiliare. In tot acest timp, aceste jocuri loto au creat nenumarate discutii aprinse, uneori chiar si violente, multi considerand ca aceste jocuri sunt imorale, creeaza dependenta, ii saracesc pe unii, predispun la frauda etc. In pofida tuturor acestor tipuri de dezbateri, in secolul al XIX-lea, jocul de loto castigase aproape intreagul continent european. Pasiunea pentru acest joc a explodat cu adevarat atunci cand pentru prima data in istoria consemnata, in anul 1933, un francez castiga la loto peste cinci milioane de franci, o suma incredibila la acea data, pe un bilet la loto care se putea achizitiona la vremea respectiva, cu 10 franci.

Dupa cum se poate vedea si in scurt istoricul de mai sus, de la inceput, aceste loterii au fost facute cu scopul ca organizatorii sa isi sporeasca averile nu ca sa imbogateasca pe cineva si de aceea statul a interzis prin lege jocurile de noroc, iar loteriile au cazut in dizgratia publicului. In jurul anului 1930 restrictiile au fost ridicate si au fost legalizate aproape toate tipurile de jocuri de noroc. Decizia de a legaliza jocurile de noroc a fost destinata contracararii retelei de colectare abuziva, gestionata de criminalitate, si umplerii astfel a visteriei statului, dar masura s-a transformat in cea mai simpla oportunitate de a spala bani. Biletele la loterie nu au scapat de crima organizata. La prima vedere, pare extrem de greu ca acest joc sa fie folosit in operatiuni de spalare de bani. Totusi s-a gasit si aici o solutie …

In colaborare sefii de agentii au format retele de jucatori la loto in care, printr-un anumit sistem si un anumit numar de oameni, se joaca mii de bilete acoperind toate variantele. Pentru a cumpara bilete care sa acopere toate variantele este nevoie de o suma mult mai mare decat castigul propriuzis. De exemplu la un castig de 5 mil e nevoie de 15 mil pentru a cumpara bilete cu toate variantele. Va intrebati acum cine e asa de prost sa plateasca 15 mil si sa castige 5 mil ! Simplu, cineva care are nevoie bani curati: un intreprinzator cu prea multi bani la negru, un functionar public sau un politician care are o mita de investit. Toti acestia sunt sunt gata sa cumpere „biletului de aur” pentru a fi aratat in cazul unor controale fiscale sau investigatii.

O alta varianta este ca biletul castigator sa fie vandut chear de norocos unui alt ,,pasionat’’ de loterie. Acesta face o oferta greu de refuzat: potul biletului plus 15-25%. Potrivit expertilor, acesta este comisionul-standard pentru operatiunile de spalare de bani. Un castigator din Galati care zic ei nu s-a prezentat sa revendice premiul sau ca a pierdut biletul, la Brasov o pensionara ar fi castigat si nu si-a dorit sa-si spuna identitatea, la Cluj a castigat un tanar de 19 ani, la Bucuresti a castigat Ogica! Ne intrebam de ce nu se ,,castiga’’ nimeni si in localitati mai mici. Pai aici toata lumea l-ar cunoaste pe presupusul castigator si si nu se mai poate face nimic. Mai sunt cazuri in care, ii surade norocul si cate unui om de rand la care nu se poate ajunge, dar la scurt timp dupa, ii surade si nenorocul. Sunt relatate cateva cazuri in presa in care castigatorul dupa ceva vreme a ramas sarac si la mai parasit si nevasta.

In fiecare an, criminalitatea organizata spala cu ajutorul jocurilor de noroc zeci de milioane de euro, rodul prostitutiei, traficului cu droguri, santaj, mita si furt. Statul reuseste rareori sa confiste acesti bani, deoarece este greu de dovedit in justitie ca cel acuzat nu a tras cu adevarat biletul norocos. In romania la ora actuala loto este cel mai sigur canal utilizat de evazionistii fiscali, astfel incat sa justifice provenienta castigurilor ilicite.