Dumnezeu a murit !

„Dumnezeu a murit”. Din celebrul citat a lui Friedrich Nietzsche doar atat se mediatizeaza, prima parte a unui citat in care cea de-a doua parte a frazei lui este chiar mai semnificativa: „dumnezeu a murit... si omul e acum liber”. Cea dea doua parte nu prea este cunoscuta publicului larg si nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, desi e cea mai importanta.

Prima parte nu inseamna cine stie ce. De fapt, prima parte e fundamental gresita. Dumnezeu nu poate muri, caci fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se mai pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nici nu vor muri. Dumnezeu nu s-a nascut niciodata, deci cum ar putea sa moara? Moartea este celalalt capat al nasterii. Asadar, prima parte nu este importanta, dar i s-a acordat multa importanta de catre teologi, pentru ca s-au temut: „E un sacrilegiu sa spui oamenilor ca dumnezeu a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nicio religie”. S-au temut pentru propria lor afacere si au ignorat cea de-a doua parte, care are intelesuri mult mai adanci: inseamna ca dumnezeu a fost ceva ce te lega, te tinea pe loc, de care te temeai. Dumnezeu n-a fost o binefacere, ci o greutate imensa care-ti apasa sufletul si te impiedica sa evoluezi.

O data ce toti zeii sunt indepartati, posibilitatea omului de a evolua si a inflori nu mai este ingradita de nimic. Un zeu este un despot, un fascist. Fara nici un zeu, lumea devine libera. Existenta ii da fiecarui individ o extraordinara demnitate. De la cel mai mic fir de iarba si pana la cea mai mare stea din Univers, existenta da iubire si intelesuri, fara sa faca vreo diferenta. Existenta acorda egalitate si sanse egale. Nu mai e nevoie sa pierzi timpul in rugaciuni si sa citesti carti sfinte, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume. Nu mai poti fi exploatat de preoti. Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat pentru tine exista un zeu si iti pierzi timp rugandu-te, nu vei putea niciodata sa fii tu insuti. Esti doar o marioneta, iar sforile tale sunt in mainile celui care sa intitulat mijlocitorul zeului tau. Oricine ai fi, conform religiilor, esti facut din tarana. Cuvantul „om” vine de la „humus”, care inseamna noroi. Iar acelasi cuvant in ivrit, araba, urdu, hindi este „admi”, folosit ca nume pentru primul om, Adam. „Admi” inseamna „pamant”. Zeul crestinilor l-a facut pe om din pamant si apoi a suflat viata asupra papusii. Asadar, ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si tot in puterea lui sta sa inceteze in orice clipa sa mai sufle viata asupra ta.

Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au existat multi escroci care chiar au incercat sa citeasca ce ti-e scris. Astrologi, chiromanti, tot felul de smecheri care au exploatat simplitatea si inocenta umanitatii. Exista oameni care-ti citesc in palma, se uita la linii si-ti spun ce inseamna ele. Ideea e ca nu tu decizi cum sa-ti traiesti viata, faci doar parte dintr-o piesa de teatru, iar rolul pe care-l joci ti-a fost scris cu mult inainte ca tu sa te nasti.

Se pare ca dumnezeu este mai mult un principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicatiile. Daca dumnezeu l-a creat pe om, inseamna ca omul nu are o individualitate proprie si, prin urmare, nu poate pretinde nici demnitate, nici libertate. Nu se poate ca o marioneta sa declare „vreau sa fiu libera”. Tot astfel, daca dumnezeu a creat Universul, atunci orice s-a intamplat in Univers a trebuit sa se intample. A fost vointa lui. Niciun efort din partea noastra n-ar fi schimbat nimic. Si in sfarsit, daca dumnezeu a creat lumea noastra, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le fabrica, atunci niciun efort din partea omului nu poate preveni distrugerea intregii planete.

Noi il punem intotdeauna pe dumnezeu pe taramul misterelor, al inexplicabilului. In trecut, totul era explicat prin ideea de dumnezeu: tsunami-urile, uraganele, furtunile, trasnetele, vremea rea, seceta, toate erau explicate prin interventia lui dumnezeu. Apoi, am inceput sa vedem ca aveau alte cauze. Daca ma imbolnavesc, n-o sa mai cred ca e o actiune demonica, ci un virus, microb sau bacterie. Explicatia ,,incurcate mai sunt caile domnului’’ nu ne mai satisfice de ceva vreme ….