Nimeni
nu venereza un zeu neconditionat de frica pedepsei sau de bucuria recompensei.
Credinta, indiferent ca este o simpla credinta mistica sau o dogma religioasa
primitiva, in centrul acestei convingeri nu se afla vreun zeu, ci dorinta
omului de a fi vesnic fericit si satisfacut. Pe aceasta dorinta au fost
contruiti toti zeii si dogmele tuturor civilizatiilor lumii. Practic omului
niciodata nu i-a pasat de vreun zeu, ci de sufletul lui nemuritor. Vesnic
fericit si satisfacut, aceasta este dorinta din care au luat nastere conceptele
mistico-religioase.
Nu
se poate demonstra ca exista ceva dincolo de dorinta, iar universul nu-si
schimba legile doar pentru ca il rogi tu. Argumente precum: eu cred pentru ca asa
simt eu, nu e un argument pro existentei vreunui zeu sau a sufletului nemuritor
in adevaratul sens al cuvantului, ci o dovada a ignorantei si un refuz de a
percepe lumea intr-un mod obiectiv, adica asa cum este ea in realitate, nu cum
ne-am dori sa fie. Simplul fapt ca iti venerezi iluzia in care ai gasit
alinare, nu e automat un argument care sa-ti sustina convingerile irationale.
Nu
exista evidente clare pentru a spune ca exista vreun zeu. In cazul
credinciosilor "evidentele clare " sunt de fapt impulsuri emotionale,
ei vor cu tot dinadinsul sa existe asa ceva. Incearcam prin explicatii
filozofice iscusite sa deducem ca exista o fiinta suprema. Istoria extrem de
lenta a evolutiei vietii cu multe accidente catastrofice la nivel planetar nu
arata ca ar exista vreun plan maestru, la fel si istoria umaniozilor 3-4
milioane de ani au stat la nivel animalic, iar istoria lui homo sapiens este
plina de esecuri, abuzuri lipsuri si mizerie. Daca cineva ar fi avut puterea si
instrumentele necesare sa creeze o civilizatie inteligenta, asa ar face? o lalaiala
pe 3, 7 milioane de ani, ca in ziua de azi sa avem razboaie, foamete, boli, o
planeta care nu poate sustine pe termen lung 7 miliarde de persoane etc. Tind
sa cred ca planul daca exista este foarte prost intocmit.
Daca
zeul crestinilor a scos pe banda un produs de care nu mai este multumit, este
problema lui, nu a mea (a produsului). Apoi, acest zeu poate face orice, era
suficient sa debifeze oamenilor optiune "PACAT" si toata imparatia raiului
era multumita! Acelasi zeu s-a maniat pe "poporul lui" (popor care ar
fi trebuit sa semnifice omenirea) si a trimis potopul sa ii distruga. Apoi, cei
mai putini pacatosi, familia lui Noe, au inceput sa devina pacatosi fruntasi. Zeul
crestinilor a vazut ca nu tine faza cu potpoul si a scris pe niste tablite 10
porunci, tablite pe care Moise le-a
spart de necaz ca poporul se inchina unui bou din aur. A vazut el ca
nici cu poruncile nu merge, si-a facut un copil cu o femeie din popor. Pana la
rastignirea lui Jesus, poporul nu mai putea ajunge la zeul crestinilor deoarece,
acesta era suparat foc pe poporul lui. Prin rastignirea lui Jesus, pacatele
noastre (care or fi ele) sunt din nou iertate.
Mantuirea
prin Jesus ... este lipsita de logica. In primul rand de ce acesta trebuia
martirizat? Nu era suficient sa spuna "ba' berbecilor, nu mai faceti asa ca
il suparati pe tata!" (cu toate ca tata are posibilitatea sa
bifeze/debifeze optiunile). Apoi ce ne facem cu oamenii care nici in zi de astazi
nu au auzit de Jesus? Lor de ce le este luat dreptul la mantuire? Rastignirea
lui Jesus, la vremea ei, nu a fost mediatizata prea mult. Se spune ca au fost
niste apostoli care s-au imprastiat prin lume sa povesteasca despre Jesus, mantuire
& stuff... iar acestia au fost doar 11 sau 12 persoane care aveau cel mai
rapid mijloc de locomotie magarul turbo care are o viteza medie de 2km/h. Presupunem
ca in primul an a mantuit prima tara intalnita in cale in proportie de... sa
zicem 70%. In acelasi timp, trei tari mai incolo oamenii mureau cu aceeasi rata
a mortalitatii si in acelasi PACAT doar pentru ca ei nu au fost din sat cu Jesus
sau din prima tara mantuita de apostoli? In ziua de astazi inca exista oameni
pentru care crestinismul este ceva strain de ei si asta nu din vina lor. Ei de
ce trebuie sa moara in pacatul de care nici macar nu au auzit?
Asa
zise-le reguli si invataturi de prin biblie ale crestinilor sau alte carti
considerate ,,sfinte’’ ale altor religii au fost valabile de cand au fost scrie
si pana acum mai putin de 100 de ani. In lupta cu progresul toate religile au
pierdut tot mai mult teren datorita inflexibilitatii si a conservatorismului
lor. Stiinta a inceput sa ofere raspunsuri simple la probleme aparent
complicate. Iar pentru ce nu se cunoaste stinta a bagat necunoscutul intr-o ecuatie
cu necunoscute(!) si a demonstrat ca se rezolva foarte usor, iar acel
,,necunoscut’’ nu este nimic supranatural.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen