Credinta si religia

    Credinta si religia ... aceste cuvinte sunt folosite de foarte multe ori gresit in texte, descrieri, naratiuni, documentare ...etc, si se face foarte des confuzia cum ca acestea doua cuvinte ar fi sinonime. Gresit! Sunt doua cuvinte care, ca inteles se afla la extremele opuse. Credinta ar putea fi sinonim cu acceptare, intelegere, iubire ... etc, pe cand religia este o institutie. Religia a devenit institutie atunci cand si-a creat organizatii, incadrate cu personal de specialitate, in toate comunitatile, aceasta insemnand sa aiba, in cazul cultului ortodox, patriarhie, arhiepiscopie, protopopiate si parohii, institut biblic, facultate si seminar de specialitate, post de radio si TV, editura si asezaminte de ocrotire ... etc, si terminand, in comune si sate, cu parohii si, in diverse locuri, cu manastiri si schituri. Toate acestea, deoarece necesitatea sociala de a se impune norme, cat si cea emotionala de a se crea sperante, au fost atat de profunde, incat oamenii au fost nevoiti sa conceapa o forta supraumana, pe care s-o considere cu teama si supunere, dar si cu incredere si veneratie, apta sa vegheze la respectarea normelor si sa ofere cu generozitate sperante. Avand la baza credinta, care deseori se pierde in detalii, au fost inventate religiile exploatand ce mai mare slabiciune a omului ... frica de ... moarte, de singuratate, de tunete si fulgere, cutremure si alte calamitati naturale. Cu alt cuvinte, pentru a-si defini sensul existentei, oamenii au fost amagiti sa accepte ca explicatie nonsensul.

     Desi se revendica a fi crestini, cei mai multi enoriasi nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa noul testament. Oamenii religiosi, carora biblia le-a dat cateva repere, se tem ca vor ajunge in iad (Problema Raiului sau Temperaturi rai-iad). Bineinteles ca este un nonsens, nascut din ignoranta. Exista multe religii in lume care-si bazeaza puterea si controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de dumnezeu” este o tema mult mai frecvent folosita in discursurile popilor decat „iubirea de dumnezeu”. Acestia stiu ca nu exista nimic mai paralizant decat frica si o speculeaza la maximum, in propriul folos.

    Biblia este cea mai vanduta carte, cea mai citata, cea mai publicata, cea mai circulata, cea mai tradusa si cea mai influenta carte din istoria omenirii (Adevarul din Carti). Aceste detalii sunt interesante, dar asta nu demonstreaza ca biblia este adevarata. Pavel spune ca ,,toata scriptura este inspirata de dumnezeu’’. Ce inseamna inspirata? Nu putem spune, de exemplu, despre Moise ca a fost inspirat sa scrie despre iesirea israelitilor din Egipt, intrucat el personal a participat la aceasta actiune! O carte de istorie nu putem spune ca ea a fost scrisa sub inspiratie, intrucat ea nu face altceva decat sa redeia niste fapte care deja s-au implinit. Un poet atunci cand scrie o poezie se numeste inspiratie! De altfel orice actiune creatoare de arta se numeste inspiratie. Biblia fiind un amestec de carti istorice, coduri de legi, dogme, cantari etc., putem spune fara rezerve ca nu poate fi in totalitate inspirata!

    Sa crezi in ceva nu e gresit, atat timp cat credinta are un scop benefic si duce la o evolutie a ta, asa cum e cazul credintelor animiste ale triburilor si populatiilor integrate mediului de pe tot globul (aborigenii amerindienii, nordicii, africanii, australienii sau asiaticii). Credinta in zeii religiilor abrahamice ori derivatele lor (crestinism iudaism si islamism, precum si toate sectele lor) nu e benefica, nu are scop evolutiv, ci din contra... pentru ca aceste religii au fost infiintate si exista ca unelte cu singurul scop de a limita evolutia spirituala a omului, pentru a-l face docil, supus autoritatii, intr-un cuvant, pentru a-l sclaviza. Cu toate ca credinciosii au suferit nenumarate nenorociri si dezastre (razboaie, calamitati, decese al copiilor, sotului sau sotiei) in urma carora au fost grav dezamagiti, totusi, din moment ce ei continua sa se amageasca prin credinta, rezulta ca nevoia emotionala de amagire este mai puternica decat luciditatea oricarei dezamagiri.

    ,,Ceea ce ma surprinde cel mai mult este omul. Acesta isi sacrifica sanatatea ca sa faca bani. Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recupereze sanatatea. Si apoi devine atat de nelinistit in privinta viitorului, incat nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este ca el nu mai traieste nici in prezent, nici in viitor. Traieste ca si cand nu va muri niciodata, si apoi moare fara sa fi trait niciodata cu adevarat’’. Dalai Lama.