Cum a fost fabricat Jessus

Pavel Coruț

    Conform legendelor biblice, Jessus a fost produsul framantarilor religioase ale evreilor ocupati de romani. Preotimea iudaica tinea de adevar vechiul testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim (zei-plural), Eli, Adonai, Sabaot si Iahwe. Moise, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii iudaici numai la Iahwe, insa iudeii antici, inclusiv Jessus, au continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor - Mesia. Pe acest fond de disperare creat de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jessus.

    Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata, Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de dumnezeu. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa participe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma vreun recensamant in acea vreme, dar legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetia prezisese ca mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nicio genealogie, lui Jessus i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa! Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n., crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Iudeea nu e friguroasa, si intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor. Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul mesia se nascuse.

    Regele iudeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida toti pruncii din Iudeea mai mici de doi ani. Informatia nu este confirmata de nicio sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor iudei si romani.  Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt. Gandirea creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda schimbarea gandului lui Irod sau moartea lui accidentala. Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moise cu iudeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Iudeea, „familia divina” a ajuns mintenas, si nu se stie ce-a facut pana in momentul intoarcerii.

    Irod a murit in anul 4 e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret. Acolo, Maria a nascut ceilalti prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jessus mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care-l suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.

    Nici macar sursele biblice nu ne spun ce-a facut Jessus pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jessus s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea „imparatiei domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: tu esti fiul meu iubit, intru care am binevoit. Puteti crede ca dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta dintr-un Univers infinit? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie dumnezeu in conceptia misticilor crestini!

    Dupa botez, Jessus a fost dus de duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. Conform vechiului testament, Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahwe. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jessus, deoarece a fost inventat de romani la un secol dupa moartea sa. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Jessus? Cum putea Jessus sa-i replice diavolului ca el se inchina numai lui dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret.

    Dupa ispitire, Jessus isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti (pescari, pastori, tarani...), incepe sa predice printre iudei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort (Lazar), vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu pot invia persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece dupa cateva ore creierul se altereaza iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarata. Daca n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupuri, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor, adeptii ferventi au creat legende, iar naivii le-au crezut.

    Majoritatea crestinilor nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa cateva pasaje pacifiste din noul testament. Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie.