Sarbatori de Iarna

Ziua de Craciun este o zi in care crestinii comemoreaza nasterea lui Jesus, figura centrala a crestinismului. Astazi, dupa doua mii de ani, crestini cred ca in 25 decembrie sarbatoresc nasterea lui Jesus. La acea data era mult prea frig pentru pastori sa iasa cu oile pe timp iarna la pascut si e sigur ca Jesus (daca a existat) s-a nascut in alta perioada a anului si nu iarna pe 25 decembrie …

Primii crestini nu au sarbatorit niciodata ziua de nastere a lui Jesus pentru ca acestia credeau intr-un singur dumnezeu adevarat, care nu are inceput si nici sfarsit si astfel nici zi de nastere. In anul 320, Papa Iulius I a mentionat 25 decembrie ca data oficiala a nasterii lui Jesus, iar Constantin cel Mare, primul imparat crestin al Romei, a introdus in 325 aceeasi zi ca data fixa de sarbatorire a Craciunului. De atunci craciunul este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie (in calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (in calendarul iulian) in fiecare an.

Sarbatorile necrestine  aveau legatura cu solistitiul de iarna, care desi in zilele noastre are loc in 21, uneori 22 decembrie, conform calendarului Iulian, dupa care era masurat timpul in acea vreme, solistitiul de iarna era atunci la 25 decembrie. Majoritatea religiilor necrestine celebrau nasterea zeilor lor pe 25 decembrie. In Roma Antica, in apropiere de 25 decembrie (17dec-23dec) avea loc o sarbatoare numita Saturnalia, una din cele mai mari sarbatori ale anului. Nasterea lui Mithras era de asemenea sarbatorita tot la 25 decembrie, cand lumea cea veche sarbatorea cresterea luminii, care biruieste fortele intunericului. Nasterea lui Dionysos era in 6 ianuarie, cand pamantul, luand chip de femeie, l-a zamislit prin trimiterea ploii din cer iar izvoarele cele sfinte au tisnit vin tamaios in loc de apa obisnuita.

Fiecare noua comunitate de crestini a dat valente noi sarbatorii Craciunului, in functie de traditiile si obiceiurile pagane din momentul convertirii. Asa se face ca ritualurile specifice sunt complexe si numeroase, in parte de origine precrestina sau de provenienta nedeterminata, menite sa-l apere pe om de tot raul prin mijloace magice.

Jesus e recunoscut si respectat de musulmani ca profet. Coranul sustine si povestea nasterii lui miraculoase dintr-o mama virgina. Pentru musulmani el este unul dintre cei 25 de profeti mentionati in Coran, ultimul dintre ei fiind Muhammad. Acesti profeti si mesangeri au fost trimisi la grupuri specific de oameni, cu exceptia profetului Muhammad care a fost trimis intregii umanitati. Jesus a fost trimis Evreilor. Totusi ei nu ii sarbatoresc ziua de nastere, nici a lui Muhammad, nici a unui alt profet.

Popularitatea Craciunului se datoreaza unei campanii de marketing facuta de catre Coca-Cola care, speculand o mai veche traditie, l-a inventat pe Mosul Craciun modern, cel care aduce daruri tuturor copiilor pamantului, imbracat in straie rosii si barba alba. Asa se face ca, din dragoste si bine intentionati, parintii de astazi le implementeaza de buna voie propriilor copii acest program consumerist, conform caruia bunatatea si bucuria sunt strans legate de bunurile materiale. Daca nu va dati prea bine seama de acest aspect, priviti cu atentie isteria de Craciun: trafic infernal, goana nebuna dupa cadouri, gramezi de bani cheltuiti pe tone de lucruri inutile... In felul acesta, strategii marketingului s-au asigurat ca manipularea lor ajunge la tinta - la cei mai tineri membri ai societatii, desigur, totul ambalat intr-o frumoasa ,,poleiala’’ de magie si sarbatoare.

Craciunul este un moment de bucurie intensa in care uitam de viata noastra obisnuita. Devenim astfel ceea ce suntem cu adevarat: fiinte umane pline de iubire, generozitate, puritate si deschidere sufleteasca … bla, bla, bla. Sub pretextul trairii din inima se aluneca foarte usor in tiparele subconstientului care au doar aparenta de traire din inima si, suntem facuti sa credem ca viata nu are momente speciale, si ca trebuie sa vina Craciunul sau alte sarbatori ca sa ne dea voie sa ne accesam bucuria, generozitatea si dragostea fata de cei din jur. Intreaga poveste istorico-mitologica a celebrarilor la vremea Solstitiului de Iarna arata cat de atasati suntem de asemenea prilejuri de intalnire. Asta sunt sarbatorile: prilejuri de intalnire pentru unii, intalnire cu divinitatea pentru altii. Sentimentul apartenentei la grup – una dintre cele mai insemnate nevoi sufletesti ale omului – este folosit ca o unealta atingand latura sensibila si ne face usor de expoatat de catre religile organizate si marile concerne.