Samstag, 23. September 2017

Problema raiului



    Omul a fost preocupat din toate timpurile de viata sa de dupa moarte. Raiul este parte integrata din fiecare religie aparand sub diferite denumiri si acolo recompensele vor fi proportionale cu faptele din viata pamanteasca, fapte care sunt roadele vointei noastre constiente si libere. Este usor de inteles de ce notiunea de rai este asa de atractiva. Cine nu-si doreste sa dainuiasca vesnic, lipsit de griji, fericit?

    Sa trecem peste lipsa dovezilor care sa ateste ca un astfel de loc ar putea sa existe si sa exploram dimensiunea logica a acestui ipotetic spatiu.
    Empatia, compasiunea pentru semenii aflati in suferinta reprezinta una dintre principalele calitati necesare accederii in rai. Se presupune ca virtuosii, dupa o viata plina de fapte marete, dovedindu-si atat credinta in divinitate cat si compasiunea pentru semenii sai vor ajunge in rai. Sau mai bine zis, sufletele lor vor ajunge in rai. Se pune intrebarea ce existenta vor avea aceste suflete odata ajunse in locul fericirii supreme? Cum vor putea ele sa fie fericite stiind ca miliarde de alte suflete ard in iad, mistuite de focul gheenei dupa o viata pacatoasa? Se presupune oare ca sufletele celor plini de compasiune isi pierd instantaneu capacitatea de empatizare cu sufletele semenilor din iad? Cum va putea oare sufletul mamei virtuoase sa fie fericita in rai cand sufletul fiului ei, rocker, arde pentru o vesnicie in cazanele diavolului?! Pentru a reconcilia aceste conditii incompatibile, suntem obligati sa presupunem ca sufletele sunt intr-un fel "lobotomizate emotional" instantaneu odata cu intrarea in paradis, uitand atat de existenta raului in sine cat si de existenta vietii de pe Pamant, cu tot ce presupune ea.

    Sa trecem totusi si peste aceste fracturi de logica si sa ne ducem rationamentul critic mai departe. Biserica ne invata ca omul trebuie sa-si infranga dorintele neconforme dogmei, sa duca o viata virtuoasa in speranta mantuirii. Asadar, daca duci o viata sfanta si-ti infranezi toate dorintele neconforme credintei, ajungand in rai vei descoperi ca nu ai cum sa fii fericit deoarece nici acolo nu te vei putea manifesta liber.
    Sunt preoti care ridica si mai mult stacheta si pretind ca nu ajungi in rai decat daca reusesti sa nici nu mai poftesti la ceea ce nu este conform dogmei. Dupa ei, ajungi in rai doar daca de-a lungul existentei tale pamantene ajungi sa-ti reprimi atat de mult dorintele neconforme credintei incat reusesti sa nici nu-ti mai doresti altceva decat o viata de sfant. Astfel, odata ajunse in rai, sufletele ar duce o existenta uniforma, neschimbata in timp, fara sa-si doreasca schimbare si fara nevoia de reguli care sa interzica deviatia.

    Raiul isi schimba constant forma odata cu trecerea vremii. Cei care au scris biblia, traiau intr-o zona aproape desertica, asadar raiul lor era un loc cu izvoare, rauri, fantani si oaze. Astazi, sinucigasii islamisti cred ca raiul este un loc cu placeri sexuale, in care nici mai mult nici mai putin de 72 de fecioare supuse ii satisfac martirului cele mai ascunse placeri. Fiecare vede in rai o salvare, si tot cea ce nu poate avea in timpul vietii. Raiul este o reprezentare dupa standarde pur umane si, la urma urmei, o inventie omeneasca de la un capat la celalalt, din pura nevoie.

    Multe dintre religii spun ca, daca nu esti membru al cultului lor, vei ajunge in iad. De vreme ce exista mai multe religii si cum oamenii nu apartin doar unei singure religii, putem sa ne imaginam ca nici un suflet nu ajunge in rai. Asa cum spunea un intelept ... ,,un loc in care ne ducem cu totii ... nu poate fii un loc rau ... nu-i asa?’’

Sonntag, 6. August 2017

Dumnezeul lui dumnezeu !


Un clip postat pe youtube din 2013 care are peste 2 milioane de vizualizari si peste 23 de mii de comentarii.

Mittwoch, 2. August 2017

Sursa conceptelor bine si rau

    De unde stim noi oamenii ce este bine si ce este rau? Cum se cuvine sa ne comportam? Daca este moral sa ne insusim bunurile altuia sau daca ne este permis sa profitam de pe urma naivitatii celorlanti? Pentru o fapta rea, care ar fi pedeapsa ,,potrivita’’?  La aceste intrebari, credinciosii nu au niciun dubiu: toate raspunsurile vin de la dumnezeu. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o bruta insensibila.

    Fiecare religie pretinde ca este detinatoarea adevarului adevarat! Marea intrebare este: care zeu este cel adevarat si al carui cuvant trebuie sa-l urmam? Jehova, Allah, Buddha, Brahma sau poate Jupiter, Zeus, Thor? Intampinam dificultati mari daca dorim sa alegem rational, in conditiile in care raspunsul la acesta intrebare l-am primit deja in primii ani de viata, fiecare dupa religia in care a fost crescut. Daca suntem educati in familii crestine, il alegem pe Jesus, daca suntem educati in familii musulmane, il alegem pe Allah … etc. Stim doar ce ni se spune de catre familie, biserica, scoala ca este bine. In acest fel, conceptiile noastre despre bine si rau se trag de fapt din moralitatea comunitatii in care am fost crescuti.

    Ne trebuie doar putina imaginatie si ceva obiectivitate pentru a ne inchipui ca ne-am fi nascut intr-un stat islamic, in mijlocul talibanilor, iar intreaga noastra educatie s-ar rezuma la invatatura unui imam semianalfabet care pretinde ca ne transmite cuvantul divin al profetului. Cu mare probabilitate, la ora asta am planifica atacuri cu bomba asupra necredinciosilor ca, conform cartilor sfinte ar trebui omorati si schinjuiti pentru a le salva sufletele si, daca ne-ar mai ramane timp, am fugari nefericitele femei care au indraznit sa iasa din casa neacoperite din cap si pana in picioare. Si toate astea in numele divinitatii.

    Standardele morale sunt destul de schimbatoare in timp, ele evoluand odata cu influentele sociale, etnice, tehnologice la care este supusa societatea. Analiza tuturor textelor religioase, inclusiv a coranului si a bibliei, ne furnizeaza si alte dovezi ca acestea reflecta moravurile vremurilor in care au fost scrise. In perioada in care a fost scris Vechiul Testament, infanticidul si chiar genocidul in numele credintei reprezentau idealuri de moralitate. Astazi, pentru aceleasi gesturi, societatea l-ar condamna pe faptas la ani grei de puscarie sau l-ar interna intr-un ospiciu. Noul Testament, scris la cateva secole dupa cel vechi, reprezinta un mare pas inainte in ceea ce priveste standardele de moralitate. Nici nu este de mirare. Intre timp, societatea evoluase, ideile despre bine si rau se modificasera si ele.

    Biserica anglicana nu demult a admis patrunderea femeilor in randul clericilor, la un secol distanta fata de legiferarea votului universal. In Romania, dreptul femeilor la vot a fost legiferat ceva mai tarziu decat in Marea Britanie dar biserica ortodoxa este inca foarte departe de a accepta ideea de femei-preot. Astfel putem spune ca ortodoxia este mai impermeabila decat anglicanismul, sau mai degraba putem afirma ca societatea romaneasca inca nu priveste femeia pe picior de egalitate cu barbatul.

    De regula, intr-o comunitate suficient de bine definita si omogena, se ajunge daca nu la un consens general atunci macar la unul majoritar. Sa luam un singur exemplu: in urma cu cateva decenii, se punea accent pe virginitate. Domnisoarele trebuiau sa fie ,,fete mari’’ pana in noptea nuntii, iar cele care nu se conformau se faceau de rusine si erau aratate cu degetul. Astazi, odata cu revolutia tehnologica care ne-a adus lumea in casa prin intermediul internetului, televizorului, oamenii au adoptat multe dintre legile si moravurile lumii civilizate iar femeia este privita ca egala barbatului. O domnisoara care schimba des prietenii nu mai starneste atatea discutii ca inainte.

    Majoritatea teologilor contemporani se grabesc sa specifice ca biblia nu trebuie luata ad litteram. Textul ar trebui ,,interpretat’’, ,,distilat’’ pentru a ramane esenta invataturii primite de la dumnezeu. Tocmai aici este problema! Interpretarea este facuta de oameni, membrii ai societatii contemporane, in functie de normele de moralitate acceptate astazi. In esenta, aceste notiuni de bine si rau sunt definite de societatea in care traim prin interactiunile complexe la care sunt supusi membrii ei. Ce le convine si este compatibil este luat ca atare iar ce nu, teologi rup logica si bunul simt si vin cu niste interpretari una mai nastrujnica ca alta.


Freitag, 14. Juli 2017

Frauda taxei kosher

Facand o calatorie culinara in jurul lumii ajungem la concluzia ca hrana este de o diversitate covarsitoare. Pentru europeni anumite animale sau insecte sunt orice altceva, numai hrana nu, in schimb, locuitorii din multe tari asiatice n-au nici o problema cu asta. Pentru noi, a manca insecte e o aberatie, dar lacustele, furnicile si larvele de tot felul sunt niste delicatese pentru anumite populatii din Asia, Africa si Australia.

    Reguli, diferite de la o populatie la alta, dar foarte stricte, guverneaza obiceiurile alimentare ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot manca si cum trebuie ele sacrificate, pregatite si consumate, ce parti din corpurile acestor animale pot fi mancate si care nu, ce mancaruri sunt permise/interzise in cursul anumitor perioade (post, ramadan), sau in anumite situatii fiziologice (graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formeaza coduri complexe, respectate de multi oameni chiar si in aceste vremuri de libertate a gandirii si de amestec intre culturi. In unele cazuri au la baza o justificare rationala, legata de sanatate, sau motive de ordin practic, alteori nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu inalta semnificatie, ceea ce face ca aceste reguli sa fie foarte adanc inradacinate.

    Din amalgamul de reguli, simboluri sau traditie sa nascut ,,taxa kosher‘‘. Aceasta taxa este cea mai mare frauda adusa consumatorului de pe fata pamantului. Pentru evrei toate produsele alimentare trebuie sa fie certificate kosher. Un logo kosher imprimat pe ambalaj arata ca produsul a fost , „binecuvantat” de niste rabini sau certificat de o organizatie evreiasca. Pentru certificare, rabinii trebuie sa verifice componentele si sa supravegheze toate etapele fabricarii. Examineaza fiecare aliment din dulap si verifica daca au una din inscriptiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezinta o „binecuvantare” evreiasca si daca le gasesti, inseamna ca ai platit o taxa unui grup religios evreu, fara sa sti si fara sa vrei. Acestea simboluri nu se vor gasi intotdeauna pe fata ambalajului ci ele pot fi ascunse in mijlocul imprimeului minuscul de langa sigiliul etichetei.


    La ora actuala 17500 de intreprinderi din SUA au fost intimidate ca sa plateasca aceasta taxa cu toate ca evreii reprezinta doar 2.9% din populatie. Cele mai mari societati alimentare sunt jupuite de organizatiile si asociatiile rabinice. Rabinii se prezinta in aceste intreprinderi, ca sa-si ofere protectia, contra cost, adica certificarea kosher si, daca intreprinderea refuza, este amenintata de boicotare, fara nici un incojur, deoarece evreii sunt informati de produsele kosher pe care trebuie sa le foloseasca si de cele non-kosher. Cum evreii domina comertul en-gros,en-detail si mediile de informare, rabinii arata clar ca un simplu cuvant este suficient pentru o proasta publicitate si inchiderea circuitului de distribuire. Si astfel, inteprinderile respective, speriate de puterea grupului evreiesc si de frica unei publicitati defavorabile cedeaza zicandu-si ca, oricum, consumatorul final, va plati nota.

    Taxa nu reprezinta decat o fractiune infima din pretul de cumparare, asa de mica incat e imposibil de calculat, zic rabinii. ADL (Liga Antidefaimare) si Wikipedia vorbesc de 0.0000065 centi per articol. Dar, daca o immultim cu numarul de referinte ale produselor in chestiune – produse de baza, cel mai ades – cu numarul americanilor (300 de milioane) si cu cantitatea consumata anual, cifrele nu mai sunt deloc neglijabile. Tinand socoteala de toate tarile unde exista aceasta situatie, vedem ca taxa kosher produce miliarde de dolari.

    Cam asa lucreaza aceasta schema ingenioasa. Un rabin va aborda o companie si va avertiza proprietarii ca daca produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de catre un evreu”, vor infrunta boicot-ul fiecarui evreu. Daca aceste „binecuvantari” sunt atat de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxa pentru ele? Ar fi normal sa acorde gratis acest serviciu pentru beneficiului propriilor lor oameni si eventual sa plateasca ceva companiilor producatoare de produse alimentare pentru aplicarea acestor logo-uri kosher. Insa lucrurile stau exact pe dos: companiile trebuie sa plateasca pentru a afisa logo-ul kosher.

Montag, 3. Juli 2017

Ura de dupa ... carti !

Este induiosator sa vezi cum oameni, altfel foarte inteligenti, fac volute logice absolut stupefiante incercand sa salveze biblia sau coranul. Adevarul este ca, luate integral, atat biblia cat si coranul sunt profund imorale si incompatibile cu o societate moderna. Atrocitatile descrise acolo nu sunt deloc exceptii, ele sunt regula, iar daca ne referim la traditia bisericii sau la traditia islamica, violenta este definitorie. Exista, pana la violenta fizica, o formă psihologica de violenta care o incurajeaza pe cea dintai: violenta urii.

    Crestinismul a trecut in ultimii patru sute de ani printr-un proces de laicizare. In momentul de fata, majoritatea credinciosilor crestini nu au citit biblia si se raporteaza la cateva maxime benevolente. Crestinismul este o religie domesticita, cel putin deocamdata. Publicul se adapa de la cateva pasaje pacifiste in care se spune ca totul trebuie sa fie bine si sa ne iubim unii pe altii si sa nu facem rau si alte lucruri similare. De obicei se citeaza cateva fraze care se potrivesc cu valorile contemporane si restul de o mie... ignorate ca nu se potrivesc. Cele 10 prunci sunt reduse la doua sau trei! Restul sunt voit ignorate. De ce oare? ,,Sa nu ravnesti la femeia altuia‘‘! Oare pentru ca, implicit, priveste femeia ca fiind a cuiva? Sau pe cea cu ,,Sa nu ai alti dumnezei in afara de mine‘‘. E intoleranta cu alte religii? Sau, poate tratamentul pe care dumnezeu l-a rezervat celor ,,nealesi‘‘ (sa-i omorati si femeile sa le luati sclave) nu este pe placul nostru? Vechiul testament considera sclavia ceva normal. Este plin de robi si roabe pe acolo. Vrajitoarele trebuie omorate… Daca citim doar ce ne place… Dar! Sa ne mutam la noul testament. Aici lucrurile stau ceva mai bine. Mai trecusera vreo sase – sapte sute de ani, oamenii s-au mai civilizat. Cand crestinii au ajuns in Africa au fost socati sa vada ca triburile de acolo practicau canibalismul. Normal sa fie socati, crestinii nu sunt canibali, nu? Doar ritualic, in fiecare duminica cand se delecteaza cu sangele si carnea lui Jessus, condamnat de tata-su sa fie mancat vesnic de credinciosi… Nu a gasit alta solutie, ce sa facem. Da, stiu, habotnicii imi vor spune ca nu inteleg eu metafora. Nu e nicio metafora, intrebati un preot, este miracolul transubstantierii pe care il face orice preot la liturghie. Atunci nu inteleg semnificatia. Sigur ca nu. Cum nici voi nu intelegeti triburile canibale din Africa. Credeti ca ele nu au justificari inalte? La gasit justificari specia noastra este mare maestra.

    Islamul nu este in aceeasi situatie. El nu a trecut printr-un proces de laicizare. Pana acum cativa zeci de ani societatea islamica era suprema. Nimeni nu s-ar fi gandit sa se opuna. In momentul de fata, acea societate a fost destructurata in mai putin de un secol, proces care a durat de cel putin cinci ori mai mult la crestini. Evident ca oamenii din acea societate destructurata in care unele valori au fost indepartate, alte valori au fost implantate se simt dezradacinati si nu mai stiu pe ce lume sunt. Printre ei se pot regasi si jihadistii cei mai sinistri si persoane inteligente care s-au adaptat la valorile lumii contemporane. Dar, in medie, societatea este destructurata si plina de indivizi dezorientati si violenti. Componenta violenta a islamului contemporan este mai mult decat evidenta.

    Fundamentalismul religios este o realitate prezenta in toate religiile. O explicatie psihologica a succesului sau este ca fundamentalistii ofera de multe ori o naratiune mai seducatoare si accesibila decat teologii oficiali. De pilda, naratiunea reductionista a crestinismului sau islamului poate fi reformulata in cateva cuvinte: datoria adevaratului credincios este sa faca voia lui dumnezeu si sa ii urasca necredinciosi. Oricine altcineva care crede in mod diferit in divinitate este un eretic al carui suflet ar trebui salvat chiar si prin constrangere si executie.

Montag, 19. Juni 2017

Sclav versus Rob

    (Exodul 21:2-6): „Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea sa iasa slobod; fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Daca robul va zice: „Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod”, atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.”

    Legea se aplica doar la sclavii evrei, adica cu alte cuvine, doar evreii aveau dreptul la aceste ,,privilegii’’, sa plece dupa 7 ani, sa se poarte bine cu ei stapanii, etc etc... Chiar se pune accent pe acest detaliu, ce se poate face unui sclav evreu si ce nu. Orice alta natie nu avea niciun drept, erau ca animalele !
Legi ca: ,,sa nu ucizi, sa nu furi ... bla bla’’ nu sunt inventate de crestinism. Ele sunt universal umane si apar prin toate culturile, dar legea era valabila numai pentru persoanele din interiorul grupului, tribului. Cei ce nu apartineau de aceste comunitati erau considerati inferiori (caini, dobitoace) si puteau fi jefuiti, schinjuiti si omorati fara sa se incalce vreo lege.

    In viziunea biserici crestine sclavii antici erau considerati ca animalele, robii, ca si sclavii negri americani, erau considerati ca oameni avand suflet, deci aveau posibilitatea de mantuire. Dar cine suntem noi sa contrazicem asta? Sclavul si robul se pare ca nu este acelasi lucru si, pierzandu-ne in definitii si interpretari nuantate, se poate deduce ca marea majoritate a robilor nu sunt sclavi... sunt robi! Din punct de vedere religios, robia si detinerea de robi apareau drept „compatibile” cu perceptele crestine si cu mantuirea, mai ales ca in limbajul bisericesc ortodox este des intalnita expresia „robul, roaba lui dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus si un stapan absolut. „Rob, roaba, robie” nu sunt altceva decat termenii romanesti pentru „sclav, sclava, sclavie” si nu redau situatii sau realitati diferite.

    Despre batalia de la Gettysburg (Pennsylvania 1863) se stie ca a fost cea mai mare batalie din Razboiul Civil American, precum si cea mai mare batalie purtata vreodata in America de Nord. Aproximativ 750.000 de soldati au murit in timpul Razboiului Civil dintre Nord si Sud. Cea ce nu prea se stie este ca ambele parti au interpretat biblia in moduri care sa sustina opiniile cu privire la sclavie, cu interpretari literale specifice in Sud si citiri mai nuantate ce au castigat teren in Nord. Nordul a avut propria agenda, propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o si Sudul a avut propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o. Dezbaterea sclaviei a fost foarte influentata de pasaje biblice, pentru a sprijini o parte sau alta dintre tabere.
    Nordul se opunea sclaviei, iar aceasta diferenta culturala a modelat retorica razboiului. Cultura populara din Nord ii reprezenta pe sudici ca fiind decadenti, necrestini, scotand la iveala prejudecatile pe care „yankeii” le aveau fata de concetatenii lor din Sud.
    Reprezentantii bisericilor crestine acuzau sclavia ca fiind un pacat si cereau eliminarea acesteia iar la polul opus, unii au sustinut ca biblia trata sclavia ca o practica legitima. In acest sens, argumentau ca in vechiul testament aceasta era reglementata, iar Jesus, desi a trait intr-o lume in care sclavia a existat, nu a rostit un singur cuvant de condamnare a acesteia. De asemenea, scrisorile apostolului Pavel contin cerinte explicite ca sclavii sa fie supusi stapanilor lor. Bisericile au contribuit la radicalizarea efortului de razboi, determinand ca ceea ce a inceput ca un razboi pentru pastrarea Uniunii sa se transforme intr-un razboi de eliberare a sclavilor.

    Cu aceeasi biblie in mana unii au sustinut rasismul, altii au tolerat sclavia.
Cu siguranta putine lucruri din cultura omeneasca pot egala biblia cand vine vorba despre legende, controverse si razboaie. Este relativ simplu sa se ajunga la luarea unor decizii cu implicatii negative, chiar sangeroase, avand ca suport teologia crestina. Nenumaratele genociduri avand ca motivatie elemente de ordin religios ne arata potentialul pericol al folosirii textelor bibliei intr-o maniera radicala, fara nuantarea necesara. Biblia continua sa ramana cartea cea mai citita, dar si cea mai gresit interpretata. Crestinismul, asemenea islamului, este predispus la violenta iar cu biblia in mana se poate justifica orice.


Freitag, 9. Juni 2017

Aurul Monoatomic

    De-a lungul istoriei, aurul a fascinat, era considerat metalul pur, era asociat Soarelui, iar din punct de vedere energetic aurul pur era un bun conducator si catalizator, radiind un camp deosebit de puternic, cu o amprenta migrationala inalta. Aurul in forma sa monoatomica a fost cunoscut in decursul istoriei sub mai multe nume. A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Samanta Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Alba, Porumbita Alba, Aurul Alb, MFKZT pronuntat ,,mufkuzt’’ in Egiptul antic, Piatra Paradisului in Alexandria, Amrit sau Amrut in India, Shemana in Mesopotamia (Irak), iar vesticii isi pot aminti de el ca fiind Mana referita in Cartea Exodului sau si mai recent, mult ravnita Piatra Filozofala a Evului Mediu. ORMEs (Orbital Rearanged Monoatomic Elements) sau ORMUS este cuvantul dat in epoca moderna de catre cel care a readus atentiei misterioasa materie.

    Aurul in stare monoatomica  a fost redescoperit deabia in anii ’80 de catre David Hudson, american din Arizona si mai apoi popularizat de Laurence Gardner, un american de origine elvetiana. Acesta din urma spune foarte simplu ca aurul in stare monoatomica este un praf alb ce este tot acelasi aur, dar atom cu atom. Orice analiza facuta in aceasta stare a materiei ne indica faptul ca nu mai avem de a face cu aurul clasic asa cum il stim noi, ci cu o forma unica si ciudata de siliciu. Ceea ce numim noi metale sunt structuri alcatuite din atomi ce nu sunt ei insisi metale, singurul lucru care le face metale sunt ,,lipiturile’’ dintre atomi sau electronii de valenta. Odata ce acestea dispar, dispare culoarea si starea metalica.

    Se pare ca si dumnezeu are nevoi materiale, ii place aurul si pietrele pretioase (de ce???) dovada fiind un verset din geneza:
(Geneza 2:10-14)„Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedeliu si piatra de onix. Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul”
Aurul „bun” asa cum e descris in biblie, este posibil sa fie aurul pur, metalul pretios galben stralucitor sau aurul in forma sa monoatomica.
Bdeliul este o rasina, stravezie si foarte mirositoare, provenind de la un arbore care creste in Arabia. Rasina simbolizeaza puritatea si nemurirea, iar arborii care o produc sunt, uneori, luati drept simbol al lui dumnezeu.
Onixul e o piatra pretioasa, compusa din straturi de diferite culori, careia i se atribuie puteri benefice.

    Aurul este foarte prezent in biblie in toate formele, in starea lui solida sub forma de bijuterii, vesela, statui, etc. si in starea lui monoatomica sub forma de praf. Moise “luand vitelul de aur pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiilor lui Israel.” (Iesirea (Exodul), cap 32, versetul 20). Pana acum nu ar fi avut nici un sens aceasta istorie pentru ca aurul ,,ars’’ devine aur topit si nu poate fi mancat nici macar pe paine sa nu mai vorbim ca ar fi solubil in apa. Se pare ca aici este vorba de aurul in forma sa monoatomica. Aurul ii este adus in dar si pruncului Jesus, alaturi de smirna si tamaie de catre cei trei magi care au urmat steaua si l-au gasit pentru a i se inchina. Daca tamaia e simbolul divinitatii iar smirna simbolul suferintei umane, aurul a fost si a ramas simbolul regalitatii. Ipoteza ca aurul oferit lui Jesus ar fi fost de fapt in forma lui monoatomica capata astfel un sens, mai cu seama ca si celelate daruri ce i-au fost oferite lui Isus, respectiv tamaia si smirna, au tot scopul elevarii spirituale.

    Revenind in prezent si in tara noastra, popii nostri sunt blindati cu aur pana in dinti la propriu. BOR se afla in topul celor mai profitabile institutii din tara si se poate compara cu cei mai mari jucatori din economie, Petrom, BCR sau BRD, depasind companii precum Hidroelectrica, Banca Transilvania sau cel mai mare lant de retail – Metro Romania! Biserica este o institutie ce lucreaza doar pentru un profit palpabil. Nu este deloc transparenta si nu ajuta financiar pe nimeni, cu exceptia momentelor rare in care sefii bisericii urmaresc un scop, de cele mai multe ori publicitar, de imagine, contribuind cu sume modice la diverse cazuri sociale care au parte de ample relatari in media. 

Mittwoch, 24. Mai 2017

Mistere Misterioase

Biblia contine multe mistere misterioase care au ramas nedezlegate pana in zilele noastre. Cel putin 17 carti lipsesc din versiunea moderna si nu se stie nimic despre ce s-a petrecut cu acestea. In unele capitole din biblie se fac referiri la scrieri care lipsesc. Spre exemplu, in Cronici 29, sunt mentionate „scrierile despre profetul Nathan si Gad“ si detalii despre domnia regelui David. Dar incercand sa cautam aceste capitole in biblie, nu vom gasi nimic. La fel este si cu Cartea Razboaielor, care ar contine un ciclu de poeme. Nimeni nu stie ce s-a petrecut cu aceste scrieri. La un moment dat in istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis sa le scoata din biblie.

Aici sunt cateva intrebari mai importante la care biserica crestina nici nu se sinchiseste macar sa ne lumineze, ba chear mai mult, incearca sa ne bage mai mult in ceata.

Unde este Gradina Edenului?
Unii oameni cred ca Gradina Edenului a existat in realitate, dar majoritatea teologilor considera ca povestea este doar strict simbolica. Totusi, biblia ne da anumite indicii despre locul unde s-ar fi gasit, ceea ce i-a determinat pe multi sa incerce sa o descopere. Exista ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele raurilor Tigru si Eufrat, in Irak, in Africa sau in Golful Persic. Locul unde s-a aflat Gradina Edenului ramane, insa, si astazi un mister.

Unde sunt situate Sodoma si Gomora ?
Pentru pacatele locuitorilor lor, orasele Sodoma si Gomora au fost distruse „de pucioasa si focul venite de la domnul din cer“. In crestinism si iudaism, numele acestor orase au devenit sinonime cu pacatul, iar distrugerea lor, cu o manifestare proverbiala a maniei lui dumnezeu. Existenta istorica a Sodomei si a Gomorei, constituie inca un subiect de disputa intre arheologi. Biblia indica faptul ca acestea erau situate in apropierea Marii Moarte. Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast (profesor in biologie la Texas State University) si Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost identificat de arheologul Paul Lapp. Alte asezari posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir.

Ce s-a petrecut cu triburile pierdute?
Cele „Zece triburi pierdute ale lui Israel“ se refera la vechile triburi care au disparut la sfarsitul Epocii de Bronz, dupa ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit, iar evreii au fost trimisi in exil. Acesta este un subiect care se bazeaza partial pe fapte istorice autentice si documente si partial pe traditia religioasa. Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendentii acestor triburi pierdute. Unele se refera la irlandezi, nativii americani, britanici, japonezi si chinezi.

Unde se afla Arca lui Noe?
Cel putin din vremea lui Eusebiu (275-339 d.Hr.) si pana astazi, cautarea ramasitelor Arcei lui Noe a constituit un lucru fascinant pentru crestini, evrei si musulmani. Multi considera ca locul in care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Desi in geneza se mentioneaza ca Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu exista nicio dovada care sa indice existenta unui potop urias care sa fi afectat vreodata aceasta zona.

In ce an sa nascut Jesus?
Cele mai multe evenimente care sunt descrise de evanghelii nu sunt legate de o data exacta, iar nasterea lui Jesus nu face exceptie. In evanghelia dupa Luca se spune ca Jesus s-a nascut in timpul domniei lui Irod, cand a avut loc primul recensamant. Ceea ce este imposibil, din datele istorice cunoscute pana azi. Desi Quirinius a efectuat un recensamant in jurul anilor 6-7 e.n., acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul acestui recensamant, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce inseamna ca cele doua indicii despre nasterea lui Jesus se contrazic reciproc.

Ce a facur Jesus pana la 30 de ani?
Viata nimanui nu a fost atat de analizata asa cum a fost cea a lui Jesus. Aproape fiecare moment al existentei lui a fost interpretat de catre oamenii de stiinta. Cu toate acestea, raman goluri uriase in cunostintele noastre despre ce a facut Jesus de la varsta de 12 pana la 30 de ani. Nu se cunoaste cu certitudine ce a facut el in timpul adolescentei si in primii ani din tinerete. Lipsa de informatii despre aceasta perioada din viata lui Jesus a facut sa apara sute de carti pe aceasta tema, toate avansand diverse ipoteze.

Care este locul exact al crucificarii lui Jesus?
Noul Testament  apreciaza Crucificarea lui Jesus drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii. Dar unde a avut loc acest eveniment remarcabil? Nu se stie exact! Biblia spune ca Rastignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte putinele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Invatatii contemporani considera ca Golgota ar putea fi zona denumita astazi „Gordon’s Calvary“, ce a fost descoperita de britanicul Charles Gordon in apropiere de Ierusalim, la sfarsitul secolului al XIX.

Sonntag, 23. April 2017

Biserica = Parazit

  Omul simplu, care nu poate sa-si justifice existenta prin propriile ganduri si fapte are nevoie sa creada intr-o poveste SF spusa intr-un fel in care explica existenta lui si sa nu aiba dubii si intrebari grele despre viata. Omul de jos, care munceste toata ziua, tace din gura si cara in carca parazitii sociali fiindca are nevoie sa stie ca o face cu un scop bun. Daca e destul de pios si muncitor o sa zboare pe norisori in eterna relaxare in viata de apoi. E ok sa muncesti acum pentru altii ca o sa te odihnesti dupa moarte si o sa-ti primesti atunci rasplata. Ce destepti au fost baietii aia care s-au gandit sa convinga plebea ca o sa-si primeasca salariul dupa moarte!

    Biserica la noi in tara este o afacere. O organizatie de paraziti sociali grasi si barbosi care isi cumpara case, lanturi de aur la gat si masini de lux din banii fraierilor. Si nici macar nu platesc impozit, ca sunt scutiti, ca doar cumpara lanturile alea, casele si masinile pentru ca asa le-a zis dumnezo'. Nu trebuie dat bani la popi. Putem evita evenimentele care necesita dat bani la popi: sfintitul masinii, casei sau dedicatiile-pomelnic. Stiu ca parintii, si mai ales bunicii tin mult la chestia asta, dar traim in secolul 21 si e trist sa iti construiesti viata in asa fel incat sa-i impresionezi pe ei.

    In biserica aia ortodoxa a noastra casatoria este considerata cea mai veche institutie de drept divin, pentru ca a fost instituita in acelasi timp cu crearea primilor oameni, Adam si Eva. Conform acriviei canonice adoptata de Marele Sinod Panortodox din 2016, casatoriile intre ortodocsi si ne-ortodocsi sau ne-crestini sunt interzise. Dar ... biserica are ingaduinta cu o conditie: copii rezultati din casatorie sa fie botezati ortodocsi. Pai normal ca la nunti si botezuri se scot banii de la fraieri, pentru taxa potrivita e ingaduit orice.

    BOR detine monopolul pe lumanari, cruciulite si icoane. Cum adica sa vinzi cruciulite si iconite fara aprobarea lor? Ei sunt singurii reprezentanti ai lui dumnezeu pe pamant. Nu ai voie sa produci obiecte de cult fara sa le platesti lor taxa de protectie. Au monopol pana si pe moarte. Ce e asta cu cimitire private? Adica cum, sa ingropi un cadavru si sa nu ia si popa bani pe locul de veci? Sa-ti ingropi tu bunica intr-un cimitir privat? Un loc de veci costa de la 3 mii la 10 mii de euro, cum sa nu ajunga banii astia la un preot? Conform propunerii lor, nu o sa ai cum sa ai cimitir privat fara aprobarea unui consiliu BOR. Adica spaga si procent. Biserica interzice preotilor sa faca slujba si sa ofere asistenta oamenilor care vor sa fie incinerati. Cum adica sa vrei sa fii incinerat? Adica sa nu platesti tu loc de veci, sicriu, sapat groapa si restul chestiilor? Sa plantam cadavrele in pamant, ca e o afacere mult mai profitabila. Incinerarea e blasfemie.

  Ora de religie incepe de la clasa pregatitoare! Copiii de sase ani trebuie sa afle chestii sinistre despre cum singurul mod de a evita iadul e sa dai bani' lu' DJ Daniel sa cinte despre dumnezeu. Religia inseamna dogma, iar dogma imparte oamenii in „buni“ (cei care cred ca noi) si „rai“ (cei care nu cred ca noi). Din fericire ora de religie e optionala. Din pacate e optionala doar daca te impotrivesti explicit indoctrinarii iar daca nu, vine la pachet cu invatamantul. Si daca ai un copil la scoala, ia un manual de religie, citeste-l si gandeste-te bine daca vrei sa ia nota pe invatat sfintele taine. Si daca raspunsul este „nu", du-te la scoala, scoate-l de la indoctrinare si da-i o ora libera in care ar putea sa invete ceva inteligent sau sa se joace afara. Ambele activitati ar fi mult mai benefice pentru el.

    15% dintre scoli nu au autorizatie sanitara deoarece au niste gropi in fundul curtii in loc de toalete. Catedrala Mintuirii Neamului va costa 400 000 000 de euro. De banii astia am construi toalete in toate scolile care au nevoie si am mai construi inca 1 000 de scoli. Sau poate am investi in astea care sunt, in niste campanii decente care sa motiveze tinerii sa invete. Sa nu mai ia bacul doar 45%. Sa nu mai fim o tara cu 18 300 de biserici si cu 55% dintre tineri semi-analfabeti care nu-si iau BAC-ul. Analfabetii sigur isi sfintesc Dacia mai des decat oamenii care au citit mai mult decit etichete, iar biserica de asa ,,specimene‘‘ are nevoie pentru a prospera. Oricum slujba de sfintire a masinii a fost introdusa in mod oficial intr-o carte bisericeasca (molitfelnic): ,, sfestania pentru binecuvantarea unui vehicul‘‘. O sansa extraordinara pentru enoriasi de a-si proteja suplimentar autovehiculele, dincolo de polita de asigurare!

Donnerstag, 23. März 2017

Norocul si Ghinionul

   Chiar daca suntem credinciosi sau nu, din cand in cand au loc evenimente incredibile, pe care nu le putem explica altfel decat prin ,,ce noroc!‘‘ sau opusul ,,ce ghinion!‘‘ Chiar mai mult, exista oameni, care au noroc pur si simplu sau cel putin asa vedem noi din exterior. Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data.


   Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale. Un exemplu ar fi o poveste chinezeasca foarte cunoscuta:

   Un fermier avea doar un cal, pe care il folosea sa are pamantul. Intr-o zi, calul a scapat, iar cand vecinii au auzit ce s-a intamplat, le-a parut rau ca asupra vecinului lor se abatuse ghinionul. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Dupa o saptamana, calul s-a intors acasa impreuna cu o herghelie de cai salbatici, iar vecinii s-au grabit sa il felicite pe fermier pentru norocul sau. Noroc? Ghinion? Cine stie?, a spus fermierul. Apoi, in timp ce baiatul fermierului incerca sa domesticeasca un cal, a cazut din sa si si-a rupt piciorul. Toata lumea a fost de acord ca a fost un mare ghinion. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Cateva saptamani mai tarziu, armata a trecut prin sat si i-a fortat pe barbatii apti sa se inroleze pentru un conflict ce avea sa izbucneasca. Dar cand au vazut ca baiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lasat la vatra. Toata lumea era fericita pentru norocul fermierului. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

    Oricine poate privi in viata lui si realiza ca sansele statistice ca o anumita intamplare, intalnire cu un anumit om cheie sau potrivire de circumstante - care sa fi condus la un anumit rezultat - sunt infinitezimale, si ca faptul ca s-au intamplat este un ,,noroc chior‘‘. Chiar asa, de ce se zice ca norocul e ,,chior‘‘? Poate pentru ca avem sentimentul ca nu il meritam, si ca trebuie sa fi fost chior ca sa ne pice tocmai noua in brate? Ce nu stim este pe langa cate alte situatii de ,,noroc chior‘‘ care sa ne schimbe destinul  am trecut, pe care le-am ,,ratat‘‘. Le stim doar pe cele care s-au intamplat. Ce sunt aceste situatii, de fapt: sunt alternative de viitor, sunt alternative de destin. De ce conteaza cum vedem un eveniment si nu evenimentul in sine? Pentru ca nu conteaza ce ni se intampla ci cum reactionam la ceea ce ni se intampla. Unii oameni sunt setati pe negativism si evident vor vedea mai mult negativul decat pozitivul din viata lor. Ei probabil ca au inventat termenul de ghinion.

   Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos… dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta… iau in gluma un bilet de loterie si castiga premiul cel mare… Adevarul e unul: tu iti creezi realitatea si alegi sa crezi in ce vrei. Tu accepti sa iti bagi in cap anumite idei ce vin de la altii. Tu iti hranesti mintea singur. Dar uneori viata ne baga in rahat foarte adanc si e greu sa mai aplicam vreo teorie, ne simtim la pamant si ni se pare ca nu poate functiona cu adevarat, astfel de teorii in lumea reala.

   Viata are atatea intorsaturi, iar in evolutia ei poate fi atat de imprevizibila, incat raul poate deveni bine, iar binele, rau si nu trebuie considerat ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie dat ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau…   Atat binele cat si de raul prezent in vietile noastre ar putea fi ceva bun pentru noi, desi noi nu putem constientiza acest lucru din simplul motiv ca este imposibil sa avem o imagine de ansamblu asupra vietii noastre.

Freitag, 13. Januar 2017

Mitul Creatiei

Pana acum aproape toate miturile biblice in legatura cu Pamantul si Natura inconjuratoare au fost spulberate. Acum stim ca ploaia, fulgerul, grindina, vantul, cutremurul, tornadele …etc nu sunt pedepse date de vreo entitate din cauza neascultarii oamenilor, ci sunt niste fenomene naturale a caror cauza a fost explicata. In cazul formarii Universului toata cunoasterea stiintifica se bazeaza pe teorii, care pentru ,,persoanele neavizate’’ par niste teorii usor de combatut. Teologii au expoatat acest lucru si sustin creatia biblica enuntand niste teorii stiintifico basmeologice ….. 

    In conceptie teologica Universul este compus din Pamant, doi ,,luminatori’’ si niste punctulete luminoase. Atunci cand dumnezeu a creat Pamantul, chiar inca de la inceput, in biblie apare o contradictie foarte mare, avand in vedere legile universale cu care noi suntem deja obisnuiti. Istoria creatiei incepe: 
     La inceput, dumnezeu a facut cerurile si pamantul.  Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si duhul lui dumnezeu Se misca pe deasupra apelor. dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. (Geneza 1:1 - Geneza 1:1-5
    Cu alte cuvinte era Pamantul, sa zicem in mijlocul spatiului! Ceea ce este interesant este ca in primele trei zile, dumnezeu creaza Pamantul, lumina, intinderea de ape, verdeata, iarba cu samanta, pomii roditori , iar tocmai in ziua a patra dumnezeu creaza Soarele, Luna si Stelele (Geneza 1:14-19).

    Noi acum ar trebui sa credem ca Pamantul a stat pe loc timp de trei zile existand ,,zi’’ si ,,noapte’’ iar apoi in a patra zi a aparut Soarele care a inceput sa se invarta in jurul Pamantului, desi el era deja cu iarba, samanta, pomi fructiferi… De aici si-au luat si teologii ideea cum ca Pamantul se afla in centrul Universului si restul se invarte in jurul lui, asta pana a venit Galileo Galilei cu adevarata teorie despre asezarea Pamantului in Univers, invartindu-se in jurul Soarelui si nu invers. Exista o teorie nastrujnica care sustine ca fiecare zi a creatiei, de fapt nu este o zi de 24 de ore, ci poate sa fie un milion de ani sau un miliard, deoarece mai exista un verset in biblie care spune ca pentru dumnezeu o zi este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi, cum ca dumnezeu este inafara timpului. Daca ar fi asa, ar insemna, ca Pamantul nu a avut lumina si caldura de la Soare si a stat pe loc pana in a patra zi, care nu se stie cate milioane sau miliarde de ani ar insemna o zi.

    Pana in anul 1.600, oamenii credeau ca Luna si Soarele nu sunt decat niste reprezentanti ai zilei si ai noptii. Nu ei lumineaza ziua si noaptea, ei sunt niste reprezentanti pusi acolo sa stim cand este ziua si cand este noapte. Cum se explica asa ceva? Cum poate Pamantul sa existe inaintea Soarelui cu iarba, samanta si pomi fructiferi, cand se stie foarte bine astazi ca ce mentine viata pe Pamant este Soarele care da lumina si caldura? Cum poate exista zi si noapte fara soare? De aici curg intrebarile ca fluviul Dunarea!

    Dar teologii de-a lungul timpului s-au asigurat ca oamenii sa nu aiba acces la informatii si sa denatureze adevarul ….  au amestecat stiinta si religia intr-un vas comun si de acolo fiecare … pricepe ce a fost invatat sa priceapa! Odata se interpreteaza metaforic, altadata literal ca sa dea cum vor ei.

    Din seria crestinii spun lucruri traznite:
Dumnezeu a creat pe Adam si Eva ca fiinte umane adulte. Daca un doctor ar fi examinat pe Adam si Eva in ziua in care au fost creati, probabil ca ar fi spus ca ei erau in varsta de 20 de ani (ori o alta varsta pe care ei pareau sa o aiba), in timp ce, de fapt, Adam si Eva nu erau mai batrani de o singura zi. Indiferent care este situatia, intotdeauna avem un bun motiv sa ne incredem in cuvantul lui dumnezeu in loc sa ascultam de ce spun oamenii de stiinta atei cu teoria lor evolutionista.

Freitag, 6. Januar 2017

Publicitatea subliminala

Una dintre cele mai importante descoperiri ale psihologiei este subliminalul care reprezinta o metoda psihologica de transformare, in sensul de ameliorare. Ea poate fi folosita pentru modificarea unor stari anxioase, a blocajelor negative sau a obiceiurilor proaste fara sa necesite concentrare sau vointa. Mintea unui individ sau a unui grup de persoane este expusa unui bombardament cu mesaje subliminale pe care le accepta ca valide, facand abstractie de convingeri si de experienta. Ele se cristalizeaza in subconstient, facand persoana respectiva mai susceptibila sa adopte o anumita atitudine, transmisa subtil prin intermediul mesajului subliminal, fata de o anumit situatie, persoana etc. De aici au plecat tot felul de formule perverse, create in laboratoarele de psihologie, vinovate de spalarea creierului consumatorului sau de crearea unor false nevoi pe care acesta le-ar fi respins in conditii normale de luciditate. Dintre toate insa, numai cea privind publicitatea subliminala a picat in colimatorul legii.

Publicitatea subliminala este un gen de publicitate care are drept scop crearea unor impresii puternice in subconstientul publicului tinta, care receptioneaza mesajul, fara ca acesta sa-si dea seama despre ce este vorba, de fapt. Ea este subiectul unor controverse nesfarsite intre oamenii de stiinta, industria publicitara si marile companii. Publicul, prins la mijloc, nu stie in cine sa aiba incredere. Oamenii de stiinta si cei din domeniul publicitatii s-au atacat reciproc si ambele tabere sustinand ca spun adevarul si acuzandu-i pe adversari ca fac afirmatii profund daunatoare.

Isteria subliminala a fost declansata in anul 1957, cand un anume Vicary a anuntat public ca tocmai a infiintat o agentie de publicitate. Subliminal Projection Company, care urma sa exploateze stimulii subliminali. El a spus ca, in timpul unui film care se derula intr-un cinematograf din New Jersey, ar fi proiectat flash-uri de 1/3.000 de secunda, continand indemnurile: drink coke and eat popcorn. In urma acestui experiment, vanzarile la aceste produse ar fi crescut spectaculos. Atunci, niste senatori americani au hotarat ca aceasta practica trebuie interzisa. Desi cativa ani mai tarziu, intr-un interviu acordat revistei Advertising Age, Vicary a recunoscut ca experimentul nu a fost real si ca ar fi facut aceste declaratii pentru a-si salva compania de faliment, publicitatea subliminala a ramas in reglementari drept o fapta la fel de grava ca si publicitatea inselatoare.

Una dintre cele mai bizare temeri iscate de mesajele subliminale a devenit foarte raspandita in anii ‘80. Atunci, formatiile heavy metal au fost acuzate ca introduceau in melodiile lor „mesaje satanice” subliminale ce puteau fi auzite clar cand se inversa sensul de ascultare al melodiei. Alarmistii sustineau ca aceste mesaje incurajau tendintele suicidale in randul tinerilor (fara a explica de ce muzicienii ar fi dorit sa-si ucida potentialii cumparatori ai albumelor lor). Unii chiar spuneau ca este vorba despre o conspiratie menita sa distruga moralitatea tinerilor ascultatori.

Pentru creatorii de publicitate, tehnica stimularii subliminale poate avea unele beneficii. Insa specialistii au ajuns la concluzia ca, pe termen lung, reclamele subliminale nu au eficacitate, comportamentul putand fi directionat dispre unul specific (de exemplu: cumpararea unei anumite paste de dinti) spre unul general (cumpararea oricarei paste de dinti). Un alt studiu arata ca influenta reclamei subliminale este urmatoarea: daca iti este foarte sete si ai o preferinta pentru bautura care a fost prezentata la nivel subliminal, o vei vei alege. Insa atunci cand nu iti este sete, reclama subliminala nu te influenteaza, avand tendinta de a cumpara bautura care iti place in general.

Experimentele realizate in toata lumea in ultimii ani arata ca nu trebuie sa ne ingrijoram. Comportamentul uman nu poate fi controlat in urma mesajelor subliminale, dar poate fi indus un comportament de directionare cu caracter general. Publicitatea subliminala poate avea efecte asupra alegerilor noastre avand efecte daca suntem deja motivati sa facem un anumit lucru, dar nu ne va transforma in roboti. Nu va determina pe cineva sa faca ceva ce nu vrea. In cazul in care consumatorul are o optiune de cumparare bine stabilita, acesta nu poate fi manipulat. Dar daca ii este indiferent ce vrea sa cumpere, atunci comportamentul acestuia ar putea fi influentat prin mesaje subliminale.

Exista un curent de opinie destul de puternic potrivit caruia publicitatea ne-ar cotrobai prin cele mai ascunse cotloane ale mintii, determinandu-ne sa ne comportam irational sau sa avem tot felul de pofte ciudate, fara explicatie. E greu de crezut ca marile corporatii nu ar fi ravnit la arsenalul psihologiei pentru atacurile de marketing. Dar cat la suta e creatie si cat la suta conspiratie nu vom sti, probabil, prea curand.