Iarba Fiarelor

In mitologia romaneasca se aminteste de o planta misterioasa, iarba fiarelor care deschidea orice lacate, cufere si usi, dandu-i posesorului sansa unei potentiale averi infinite si promisiunea libertatii fara limite. In popor se crede, ca cu aceasta iarba sa descuie orice incuietoare, de aceea este foarte cautata de hoti, care o poarta in brau, sau in degetul cel mic de la mana stanga. Sa crede, ca la Samziene pe la miezul noptii, daca iei un lacat incuiat, il legi cu ata si-l tragi prin iarba, pe unde crezi ca ar creste aceasta planta, cum se atinge lacatul de iarba fiarelor se deschide si astfel cautand prin apropiere o poti gasi. Sa mai crede ca ariciul o aduce la Samziene si o pune la cuibul sau de unde o poti lua. Daca nu o afli la cuibul ariciului, sa iei puii lui sa-i inchizi intr-o cusca cu un lacat. Ariciul neputand intra, merge si cauta iarba-fiarelor si atingand lacatul acesta se deschide si astfel poate sa-si ia puii. Atunci omul care sta la panda sa duce si ia iarba lasata de arici.

Cei care gaseau iarba fiarelor, obisnuiau sa-si taie pielea in palma dreapta, cel mai adesea in dreptul degetului mic, aici punand firul de iarba, asteptand ca locul sa se vindece si apoi, ca prin minune, niciun lacat sau incuietoare nu le mai rezista.

Cei care voiau sa-si protejeze lacatele, nu aveau decat un singur leac: sa-l unga cu usturoi sfintit, numai astfel putand fi neutralizat efectul acestei uluitoare ierbi. Intr-un plan mai general, iarba fiarelor il apara pe om de actiunea armelor din fier, putea sa faciliteze atragerea banilor, sau dadea posibilitatea posesorului sa inteleaga limba animalelor si a plantelor.

Iarba fiarelor ar fi avut ca punct de plecare Orientul Apropiat, unde apare in legendele rabinice privitoare la regele Solomon. Din Orient au preluat-o grecii, pentru ca grecii sa imprumute toate aceste credinte si romanilor. Civilizatia europeana, cladita pe temelii greco-romane, a perpetuat acest mit, atestat documentar inca din veacul al XIII-lea, pana spre epoca moderna. Inca din antichitate, se amintea de o proprietate esentiala a ierbii fiarelor: anume, aceea de a descuia orice poarta din lume! Va inchipuiti ca orice hot sau talhar inchis intr-o temnita si-ar fi dorit sa fie in posesia miraculoasei plante, in acest sens niciun efort nefiind socotit prea mare. In spatiul german, in Evul Mediu, credinta aceasta era atat de inradacinata incat, in inchisori, se luau masuri speciale spre a se impiedica fuga raufacatorilor; asa, de pilda, vrajitorii banuiti ca posedau iarba fiarelor erau atarnati intr-un fel de leagan, astfel incat ca sa nu poata atinge podeaua sau usile!

Care este, totusi, locul ariciului in aceasta poveste?

Ei bine, despre arici, credintele populare spun ca ar fi, nici mai mult, nici mai putin, decat adevaratul creator al lumii, o divinitate telurica stapana a tainelor bogatiilor pamantului. Se credea ca ghimpii ariciului simbolizau razele soarelui, prin Asia centrala fiind socotit inventatorul focului. In calitatea sa de „inginer“ al creatiei, ariciul pazea cu strasnicie un rod „natural“ al pamantului, anume iarba fiarelor, planta magica cu puterea vietii si a mortii, cea care asigura chiar harul de a patrunde prin „usile raiului“. Animal intelept, de esenta solara, ariciul nu putea sa nu aiba legatura cu lumea plantelor, zeii insusi binecuvantandu-l sa poata deschide orice incuietoare, bineinteles, cu ajutorul ierbii fiarelor.

Ieri era pe prispa casi' ... azi sa dus in ...

La intrebarea ,,de ce traim sau care este scopul nostru‘‘ nu cred ca putem da un raspuns concret care sa lamureasca definitiv problema. Gresala tipica este ca noi oamenii ne supraevaluam si ne extragem din contextul natural inconjurator ca fiind buricul Universului. In contextul Universului noi suntem complet insignifianti, o mica masa de atomi durand in aceasta forma numai o clipita! Noi urmam strict aceleasi legi ca si materia inconjuratoare: ne aglutinam temporar intr-o anumita formula(viul) sub influenta fortelor naturale, apoi ne transformam intorcandu-ne in materiile componente impreuna cu energia asociata. ,,Viul‘‘ este o forma particulara de agregare a materiei, posibila in anumite conditii legate in special de temperatura, intensitate radiatie ionizanta, prezenta unui solvent cum este apa, etc. Daca ar deveni putin mai cald sau mai rece, sau radiatia putin mai intensa viul ar disparea, pentru ca ar fi tot un proces natural! Ni se pare ,,Viata‘‘ un fenomen ,,prea complex‘‘ ca sa fie strict natural ? Universul este plin de procese care ne par extrem de complexe, pe unele inca nu le-am deslusit, dar toate sunt guvernate strict de aceleasi legi naturale. Nu exista exceptii, nu exista ,,ceva ‘‘ care sa le aranjeze convenabil, doar consecintele ale proprietatilor Universului. NU EXISTA UN SCOP FINAL, materia exista in aceasta forma cat conditiile permit si atat ! Repet, in aceste conditii particulare (si vremelnice) de mediu, materia se poate agrega sub forma "vie" si poate dainui un timp sub aceasta forma, dar indata ce conditiile se schimba radical, dispare si nu mai exista un ,,dupa‘‘. Singurul lucru vesnic este transformarea. Oamenii, animalele se nasc si mor, stelele se nasc si mor, dar, in toate cazurile prin moarte se intelege o transformare.

Noi oamenii incercam sa dam sens la tot ceea ce facem, la tot ceea ce vedem si traim, la tot ceea ce este, iar nimic din ce putem noi percepe nu ar exista, fara sensul dat de noi. Logic ar trebui sa existe trei lumi: lumea fizica obiectiva, lumea sociala si lumea din capul fiecarui om (individuala). Singura lumea care exista este cea din capul nostru. Eu niciodata nu voi putea cunoaste lumea ta, universul tau. Putem impartasi bucati din el, dar nu il putem stii cu adevarat, numai tu iti stii universul tau si implicit eu pe al meu. Acest lucru nu inseamna ca celelalte lumi (fizica, sociala) nu exista, teoretic facem parte din ele. Lumea sociala (colectiva) se construieste din interactiunile cu ceilalti, sunt bucati si bucatele din lumile individuale ale fiecaruia dintre noi iar lumea fizica este ce percepem cu ajutorul simturilor.  De aici putem usor deduce ca noi suntem singuri care alegem sensul lumii noastre individuale iar celelante doua lumi cea fizica si sociala sunt doar cadrul existential, nu iti da un scop. ,,De ce traim sau care este scopul nostru‘‘ se pare ca este diferit pentru fiecare, singurul lucru in comun fiind lupta pentru supravietuire.

Intrebarile existentiale le intalnim intradevar doar la om dar lupta pentru supravietuire este prezenta la toate fiintele chiar si cele care nu constientizeaza faptul ca traiesc. Diferenta consta in faptul ca omul este dotat cu ratiune. Motivul pentru care traieste o pisica sau un pom este acelasi cu motivul pentru care traieste un om. Ca avem un alt nivel de perceptie a lumii, ca putem sa ne punem o astfel de intrebare, astea sunt doar niste nuante, insa principiul este tot acelasi pentru fiecare, pur si simplu suntem vii, traim si interactionam intr-un anume context, intr-un sistem de o complexitate pe care nu o intelegem inca.

Nu orice saracie-i rea, nu orice bogatie-i buna

    Saracia reprezinta situatia in care o persoana ajunge atunci cand nu mai poate sa-si satisfaca nevoile de baza, respectiv hrana, imbracaminte si adapost. Daca respectivul mod de viata este acceptat voluntar din motive filosofice, religioase sau morale sau se doreste un mod de viata simplu, departe de civilizatie nu mai reprezinta o stare de saracie. La polul opus se afla bogatia. Bogatia reprezinta situatia in care persoana are o stare materiala favorabila, care depaseste necesitatile obisnuite, constand in abundenta de mancare, bani si bunuri materiale. In cazul acesa nu se pune problema daca respectivul mod de viata este acceptat voluntar! In timpurile noastre, nu saracia e surpriza care trebuie explicata si inteleasa, ci mai degraba prosperitatea, bogatia, relativa indestulare. Saracia a fost starea naturala, normala a umanitatii pana acum vreo cateva zeci de ani.

    Saracia, la fel ca si factorii care contribuie la aparitia si mentinerea ei, reprezinta o problema sociala. Simplul transfer de fonduri catre victimele saraciei nu va reduce sau eradica saracia ci doar ii va alina simptomele pe termen scurt. Este de la sine inteles ca aceasta nu este o solutie durabila deoarece saracia este o problema sociala si cere o solutie sociala. La scara globala, saracia are multe cauze istorice: colonialismul, razboiul si cucerirea sunt unele din cele mai importante. Intre acele cauze si ceea ce numim factorii care mentin saracia este o diferenta enorma. Diferenta consta in ceea ce putem face azi. Nu putem merge inapoi in istorie ca sa schimbam trecutul dar ceea ce putem sa facem insa, este sa eliminam factorii care perpetueaza acest fenomen.

    Este bine stiut ca in urma celor doua razboaie mondiale multe natiuni europene au fost aruncate in saracie. Din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu si au fost nevoiti sa traiasca de pe urma pomenilor si caritatii. In cateva decade, insa, aceasta situatie s-a schimbat: venitul real al natiunilor europene a crescut atat de mult incat multe dintre ele au ajuns sa fie printre cele mai prospere si influente natiuni din timpurile moderne. Stim, de asemenea, ca multe alte natiuni au ramas in urma la nivel global chiar daca au beneficiat de asa numitele "ajutoare" de miliarde de dolari. Intrebarea este. De ce? Raspunsul este simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu si factorii saraciei.

    Ignoranta este unul din cei mai importanti factori si inseamna lipsa de informatie sau lipsa de cunostiinte. Am putea spune ca prin educatie am putea inclina un pic balanta dar educatia inseamna multe lucruri si unele informatii nu sunt neaparat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul ca Romeo si Julieta au murit in piesa lui Shakespeare este putin folositor, in schimb, ei trebuie sa stie tipurile de seminte care pot fi plantate in solul local. Iesirea din ignoranta depinde mult de educatia care ti se da, de nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de conditiile de trai care ti le ofera grupul in procesul propriu de educatie si dezvoltare. Daca potentialitatile tale biologice nu sunt foarte inalte aceasta diferenta se poate compensa cu o buna educatie si cu ajutor din partea familiei, familia fiind primul factor extern care poate intervenii si care poate ofera modele de viata. Daca potentialul este ridicat iar procesul de educabilitate este precar se poate ajunge astfel ca acel potential sa ramana latent si sa nu se mai manifeste iar individul sa urmeze modele gresite si sa ajunga in acea situatie in care in mod paradoxal ar putea sa razbeasca in viata dar nu va putea deoarece si-a format o mentalitate urmand acele modele.

    Saracia este perpetuata si de perceptele religioase, " zeul in care crezi ti-a decis soarta deci, accepta ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosita in mod gresit ca scuza. Pe aceeasi linie, este un proverb "roaga-te la zei dar, de asemenea, plimba-te pe mal" demonstreaza ideia ca chiar daca ne incredintam viata in mana vreunui zeu avem si responsabilitatea de a ne ajuta pe noi insine. Ne-am nascut cu multe abilitati: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne imbunatati calitatea vietii, iar ceea ce trebuie sa evitam este de a folosi zeii ca scuza pentru a nu face nimic.

    Saracia ca problema sociala este o rana cu radacini adanci care afecteaza fiecare dimesiune a culturii si a societatii. Pe langa mentinerea unui nivel scazut de venituri printre membrii unei comunitati, saracia inlcude limitarea accesului la servicii ca educatia, sanatatea, luarea deciziilor precum si lipsa facilitatilor ca apa curenta, drumuri asfaltate, transportul in comun. Mai mult, "spiritul saraciei" permite membrilor aceleiasi comunitati sa creada si sa impartaseasca sentimente ca disperarea, lipsa de speranta, fiind usor influentabili de cei care le promit o viata mai buna pe lumea cealanta.

    Un "factor" sau o "cauza" nu inseamna chiar același lucru. O "cauza" este ceva care contribuie la originea unei probleme ca saracia, in timp ce un "factor" este ceva care contribuie la mentinerea ei dupa ce a aparut deja. Fiecare dintre noi a simtit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experienta individuala si nu inseamna acelasi lucru ca si problema sociala a saraciei. Desi, banii sunt o masurare a bogatiei, lipsa lor poate insemna lipsa bunastarii dar nu si problema sociala a saraciei. Zicala "gandeste global si actioneaza local " este de folos in orice proces de schimbare sociala.

Hrana oamenilor primitivi

In varianta oficiala se incearca explicarea evolutia hoardelor primitive de vanatori nomazi in triburile care se ocupau cu agricultura afirmand ca acestia au descoperit culturile de cereale in mod accidental. Aceasta nu explica insa cum au fost in stare oamenii primitivi care au facut aceasta, sa selecteze cele mai bune specii salbatice de cereale pentru a le folosi mai apoi ca baza a revolutiei agriculturii? Exista mii si mii de plante salbatice ce au potentialul de a fi transformate in culturi agricole. Cum se face insa ca oameni primitivi, lipsiti practic de orice experienta, au putut alege cele mai bune si eficiente specii pentru a le incrucisa si pentru a obtine recolte masive si foarte hranitoare?

Cercetarile asupra dietei oamenilor preistorici au aratat ca acestia consumau plante cu frunze si carne. Aceste alimente erau la indemana si nu necesitau preparare complicata. Problema cu recoltele de cereale in acele timpuri era ca boabele lor erau atat de mici, incat nu erau prea atractive. In plus, ele necesitau o atentie speciala, etape diferite pana la obtinere, precum si procesare indelungata prin fierbere. Aceasta era deja o tehnologie pe care omul primitiv din Epoca de Piatra nu o avea.

Motivul pentru care cerealele trebuie gatite este acela ca sistemul digestiv uman nu este potrivit pentru a le digera asa cum trebuie daca ele sunt ingerate crude. Prin urmare, oamenii din paleolitic nu se bazau pe ele. Aceasta inseamna ca hrana ce contine cereale are o provenienta mult mai recenta. Dar, daca oamenii primitivi nu foloseau cerealele in hrana lor, atunci cum au putut ei sa incruciseze si sa obtina speciile cunoscute astazi? Fara nenumarate generatii de incercari si experimentari – bazate pe o profunda cunoastere a agriculturii si a geneticii plantelor – este practic imposibil sa se realizeze asa ceva.

Ceea ce ni se cere sa credem este ca oamenii primitivi din zorii civilizatiei noastre, care in mod evident erau lipsiti de orice experienta in domeniu, au fost totusi capabili sa selecteze si sa incruciseze cele mai bune specii de plante salbatice pentru a obtine astfel cerealele cunoscute astazi. Cum stim ca acest lucru este adevarat? Pentru ca noi cultivam chiar si in zilele noastre exact aceleasi tipuri de cereale pe care ei le-au cultivat in urma cu 5000 de ani, desi agricultura s-a dezvoltat continuu, atat in metode cat si in posibilitati. Prin urmare, intrebarea fundamentala este: unde se afla antecendentele si unde sunt predecesorii tututor acestor transformari? De unde cunosteau oamenii primitivi metodele de inginerie genetica a plantelor sau animalelor?

Este contrar specificului si naturii umane sa acorde credit altcuiva pentru ceea ce ea insasi a facut, de accea ne punem mari semne de intrebare asupra modului in care au fost descoperite ,,accidental’’ toate cerealele. Misterul se adanceste insa si mai mult atunci cand scrierile si textele provenite de la primele civilizatii dezvoltate ale omenirii (Sumer, Mesopotamia, Egipt sau Peru) afirma ca plantele le-au fost date de „zei” care au venit la ei si i-au invatat cum sa le si cultive!

Domesticirea animalelor

Domesticirea este teoria conform careia speciile actuale de animale domestice provin din forme salbatice care, in decursul existentei si evolutiei omului, au fost atrase apoi retinute in preajma sa, suferind in timp importante modificari de ordin morfologic, fiziologic si comportamental. Sa nu uitam ca ultimul animal domesticit a fost acum vreo 6 mii de ani. Se pare ca omul primitiv a iesit din pestera acum 10-12 mii de ani si sa apucat de domesticit animale. A inventat un tip unic de interactiune cu cateva animale ce le-a ,,domesticit’’ si le-a controlat reproducerea iar in timp au produs generatii de descendenti la care comportamentul in captivitate a suferit modificari semnificative.

Majoritatea animalelor domestice se deosebesc foarte mult de corespondentul salbatic din care se presupune ca se trag. Cum a reusit omul primitiv sa le ,,domesticeasca’’ si sa le transforme in cu totul alte specii avand in comun numai aspectul fizic nu se stie exact, se presupune numai.

Vaca a fost domesticita acum vreo opt mii de ani si provine dintr-o specie de bour, disparuta de pe pamant acum vreo doua mii de ani. Vacile sunt cele mai mari animale domestice. Se spune despre vaci ca sunt mamele surogat ale omenirii, probabil pentru ca furnizeaza 90% din cantitatea de lapte consumata la nivel mondial. Ca orice alt mamifer, urmasii unei vaci la inceputul vietii se hranesc, de asemenea cu lapte. In mod firesc, se pune intrebarea cum de femela produce lapte aproape pe tot parcursul anului? Cum au reusit inaintasii nostri acum cateva mi de ani sa forteze o vaca sa dea aproximativ 18 litri pe zi? Un exemplar adult de 700 de kg are nevoie de aproximativ 28 de kg de iarba sau fan pe zi, apa si gata, ai o masina de produs lapte. Despre stramosii vacilor, spun legendele, ca erau mari, fiorosi si salbatici ... si atat.

Porcul este cel mai vechi animal domesticit de oameni. Se pare ca domesticirea lui s-a produs acum vreo zece mii de ani. Se presupune ca omul primitiv a imblanzit toti porcii salbatici si i-a transformat in porci domestici deoarece nu exista nici un stramos de-al lui. Cresterea porcilor domestici este cea mai convenabila din punct de vedere economic  deoarece porcii ating la varsta de 7-8 luni greutatea de 100-110 kg/cap. Porcul are un mare avantaj: de a creste in greutate repede si a nu depune grasime in exces. Dupa 5 luni de viata poate lua aproape un kilogram in greutate pe zi, dintre care numai 12% grasime cu 2-4 kg de hrana. Aceasta rata de crestere nu mai este intalnita la nici o alta specie de animale de talia porcului. Multa vreme s-a crezut ca porcul domestic este un descendent al mistretului, in realitate ,,stramosii’’ celor doua specii sunt diferiti. Mistretul dupa 3 ani ajunge la maturitate avand circa 1,3 m lungime, 90 cm inaltime si aproximativ 170 kg greutate. Deabia dupa un an si jumatate atinge greutatea de 100 kg.

Gaina.Rata enorma artificiala a efortului intensiv a producerii oualor pe care gainile domestice sunt fortate s-o sustina inseamna ca, chiar si la fermele mici si in curtile oamenilor, gainile sunt practic prizoniere in propriile corpuri. O gaina are nevoie de 24-26 de ore pentru a crea un ou. Invelisul oualelor este format majoritar din calciu carbonat , iar pentru fiecare ou produs, gaina trebuie sa extraga aproximativ 10% din calciul depozitat in oase. In realitate, procesul de creare si depunere a unui ou are nevoie de atata energie si munca incat, in natura, o gaina salbatica depune doar 10-15 oua pe an. Ruda salbatica din care se trage gaina domestica, gaina rosie salbatica, depune oua o data sau de doua ori pe an, in medie 4-6 oua intr-un cuib. In salbaticie gainile, ca toate pasarile, depun oua numai in sezonul de reproducere, indosebi primavara, si numai atatea oua incat sa asigure supravietuirea propriilor gene.

Unele din animalele domestice, cum sunt pisicile, cainii si majoritatea animalelor de casa si de ornament, servesc omului numai din punct de vedere estetic. Asa dupa cum cuvantul o impune, animalele domestice sunt tinute de regula in, sau langa locuintele omenesti, dar de obicei noi nu consideram ca domesticiti soarecii si sobolanii care traiesc in hambare sau chiar in case, in timp ce noi consideram ca animale domestice taurinele si ovinele crescute in ferme, desi acestea pot sa nu fi vazut niciodata o locunta umana.

Domesticirea implica mai multe elemente, dar niciunul dintre acestea nu este suficient pentru a o defini in mod complet. In mod curent se vorbeste despre imblanzire, dar, animalele salbatice pot fi imblanzite (asa cum sunt leii dresati sau ursii) fara a putea fi insa considerate domesticite, in timp ce unele taurine sau cabaline crescute la ferme, fara indoiala domesticite, pot fi insa foarte salbatice. Mai trebuie precizat ca din cele peste o suta de mii de specii de animale cunoscute si studiate, abia aproximativ cincizeci au fost ,,domesticite’’ de-a lungul timpurilor si au ramas in relatie cu viata de fiecare zi a omului.

Niste citate !

Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie. Cat despre cartea numita biblia, este o blasfemie s-o numesti „cuvantul lui dumnezeu”. Este o carte plina de minciuni si contradictii, o istorie a unor timpuri rele si a unor oameni rai. Thomas Paine (1737-1809) revolutionar si pamfletar american

Din cate pot sa-mi dau seama dupa studiul scripturii, tot ce faci in rai e sa stai degeaba toata ziua si sa-l slavesti pe dumnezeu. Nu stiu ce-ati face voi, dar eu cred ca dupa primii 50 de milioane de ani as incepe sa ma cam plictisesc. Rick Reynolds (n. 1951) - comic american

Religia a fost intotdeauna anti-umana, anti-femei, anti-viata, anti-pace, anti-ratiune si anti-stiinta. Ideea de dumnezeu a fost nu numai in detrimentul omenirii, ci si al pamantului. A venit timpul ca ratiunea, educatia si stiinta sa preia controlul. Madalyn Murray O'Hair (1919-1995) fondatoarea Asociatiei „Ateistii americani”

Citita cum trebuie, biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism. Isaac Asimov (1920-1992) biochimist si scriitor de romane stiintifico-fantastice

Clericul este un om care se simte chemat sa traiasca fara a munci, pe spinarea saracilor care muncesc ca sa traiasca. Voltaire (1694-1778) scriitor si filozof al iluminismului francez

Nu pot sa cred ca acelasi dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect ne-a facut in acelasi timp sa uitam sa le folosim. Galileo Galilei (1564-1642) fizician, matematician, astronom si filozof italian

Religia pe care omul o accepta este aceea a comunitatii in care traieste, ceea ce evidentiaza faptul ca mediul este ceea ce l-a facut sa accepte religia in cauza. Bertrand Russell (1872-1970) filozof, matematician, istoric si critic social britanic

Daca admitem ca o fiinta infinita a controlat destinele persoanelor si ale popoarelor, istoria devine o farsa cat se poate de cruda si sangeroasa. Era dupa era, cei puternici i-au calcat in picioare pe cei slabi, cei vicleni si lipsiti de inima i-au facut sclavi pe cei simpli si inocenti, si nicaieri in analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprimati. Robert G. Ingersoll (1833-1899) lider politic si orator agnostic american

Daca exista vreun miracol pe lume, acela este ca atat de multi oameni chiar cred ca dumnezeu exista. John Mackie (1917-1981) filozof australian

Este un fapt interesant si demonstrabil ca toti copiii sunt atei si ca daca religia nu li s-ar imprima in minti, ei ar ramane astfel. Ernestine Rose (1810-1892) feminista ateista americana

Moralitatea inseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune. Religia inseamna sa faci ce ti se spune, indiferent de ce este corect. Jerry Sturdivant, industrias american

N-am vazut niciodata nici cea mai mica dovada stiintifica a teoriilor religioase ale raiului si iadului, ale vietii viitoare sau ale unui Dumnezeu ca persoana. Thomas Edison (1847-1931) inventator si om de afaceri american

Nu poti convinge de nimic un credincios, deoarece credinta lui nu se bazeaza pe dovezi, ci pe o nevoie profunda de a crede. Carl Sagan (1934-1996) astronom si astrofizician american

Nu va bazati doar pe ce spunem noi. Cititi biblia. Cititi afirmatiile preotilor. Veti intelege ca dumnezeu este cel mai rau personaj negativ din toata literatura de fictiune. E. Haldeman-Julius (1889-1951) scriitor si publicist american

Religia sau superstitia – pentru ca toate religiile s-au dovedit a fi superstitii – distrugand judecata, a irationalizat toate facultatile mentale ale omului si l-a facut cel mai abject sclav, prin teama de entitati create de propria lui imaginatie dezorganizata. Robert Owen (1771-1858) reformator galez, fondatorul socialismului utopic

Nu poti converti un om la crestinism, daca nu-l convingi mai intai ca e un pacatos. Lin Yutang (1895-1976) lingvist, scriitor si inventator chinez

Unii oameni au abilitatea stranie de a-si imparti mintea in compartimente etanse, fiind critici si rationali in probleme stiintifice, dar creduli ca niste copii cand vine vorba de religie. Alan Watts (1915-1973) filozof si scriitor britanic

Voi credeti intr-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrajitoare, demoni, bete care se transforma in serpi, mancare care cade din cer, oameni care merg pe apa si tot felul de povesti magice, absurde si primitive, si spuneti ca noi suntem cei care avem nevoie de ajutor? Dan Barker (n. 1949) activist, muzician si compozitor american

Cu sau fara religie, exista oameni buni care fac lucruri bune si oameni rai care fac lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie. Steven Weinberg (n. 1933) fizician american, laureat Nobel.

Diferenta dintre a crede si a sti

    In mod obisnuit in vocabularul oamenilor din popor ,,a sti’’ este sinonim cu ,,a cunoaste’’. In realitate este o diferenta foarte mare intre aceste doua verbe si relatia dintre cele doua nu poate fi decat o relatie de continuitate unul fata de celalalt, in sensul ca activitatea umana incepe cu verbul a cunoaste si poate ajunge la un moment dat la verbul a sti. Primul exprima ideea de continuitate in timp ce cel de-al doilea are in vedere rezultatul. Ca noi, cei de astazi suntem mai mult oamenii care stiu decat cei care cunosc, nu schimba cu nimic ordinea fireasca a celor doua verbe care in niciun caz nu ar trebui sa functioneze independent ci ar trebui sa fie mereu unul in continuarea celuilalt. Sa spunem ca asculti pe cineva care iti explica ceva, nu conteaza ce anume. La un moment dat ii spui te cred. Dar daca acel cineva iti ofera si mijloacele prin care tu sa verifici ca ceea ce-ti explica este adevarat, atunci tu vei sti. A crede s-a transformat in a sti.   

    A crede in ceva, orice-ar fi, nu este o gandire stiintifica. In stiinta nu credem in existenta atomilor, nu credem in teoria heliocentrica, nu credem in ADN etc. Si in general, nu credem in stiinta. A crede in ceva inseamna sa accepti acel ceva fara dovezi. Toate afirmatiile facute de stiinta sunt, in ultima instanta, numai ipoteze de lucru, temporare, cu o probabilitate mai mare sau mai mica sa descrie corect realitatea. Spunem de exemplu ca Pamantul este rotund, e practic o certitudine ca asa este si probabil concluziile viitoare ale stiintei nu vor constrazice afirmatia asta, ci cel mult o vor nuanta. Dar asta nu inseamna ca noi „credem in” rotunjimea Pamantului. Mai degraba constatam, observand realitatea si rationand spunem ca Pamantul e rotund.

    Cand crezi ceva despre un lucru, despre o situatie,  despre o persoana, despre un aspect, inseamna ca nu esti foarte sigur sau foarte convins ca ceea ce crezi este chiar adevarat. Cand crezi, inseamna ca mai ramane putin loc si pentru indoiala. Cand inca mai crezi despre ceva anume ca e asa sau pe dincolo, inseamna ca iti mai trebuie dovezi, argumente, pentru a capata certitudinea de a spune da, asa este sau nu. Afirmatiile stiintei nu trebuie crezute orbeste, asa cum sunt crezute afirmatiile religiilor. Daca unui credincios i se spune ca dumnezeu se va ocupa de sufletul sau, credinciosul nu cere dovezi, ci accepta „adevarul” in mod neconditionat. In stiinta nu se face asa. Nu credem neconditionat nimic din ce spune stiinta, nici macar atunci cand intre oamenii de stiinta pare sa existe un consens foarte solid. Absolut orice concluzie a stiintei trebuie considerata provizorie; candva ar putea fi contrazisa de noi descoperiri sau noi rationamente.

    Cand ai la indemana mijloacele de a afla singur adevarul, inseamna ca ai ajuns la a sti. Sa ajungi la a sti fara a cunoaste este boala perioadei in care traim, toti avem raspunsuri la orice fie ca avem habar fie ca nu avem. Suntem generatia in care tacerea nu este o optiune pentru noi pentru ca noi credem ca stim in conditiile in care astazi mai mult ca niciodata ar trebui sa stam si sa ne intrebam inclusiv de ce avem atat de multe raspunsuri contradictorii la aceleasi intrebari.

Efectul de turma

    Oamenii se asociaza in functie de diferite scopuri care pot fi profesionale, culturale, politice sau religioase. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie sa socializeze si si tinde sa faca parte dintr-un grup social. Cel mai intalnite grupuri sociale sunt grupul colegilor de scoala, grupul colegilor de serviciu, grupul politic, grupul cultural, grupul religios, grupul etnic, grupul infractional ... etc. Majoritatea oamenilor se simt confortabili sa faca parte dintr-un grup social si, de regula, au tendinta sa-i copieze pe cei din jurul lor sau sa aplice in practica ceea ce vad ca fac altii. Din perspectiva psihologica, un atare comportament social, de imitare a conduitei altor oameni, este denumit prin expresia ,,efectul de turma’’.

    Acest efect de turma se incurajeaza inca de cand suntem mici si mergem pentru prima oara la scoala. Suntem sfatuiti „sa stam cuminti si sa nu vorbim neintrebati”. Perioada adolescentei reprezinta una dintre cele mai critice etape din viata oricarui tanar. Aceasta este perioada in care el nu se dezvolta doar fizic, ci trece printr‑o multitudine de sentimente si ganduri care, mai tarziu, vor forma personalitatea adultului. Nu de putine ori auzim parinti care se plang ca copilul lor este rebel, incapatanat, ca nu se mai poate intelege cu el in niciun fel. De multe ori, anturajul reprezinta punctul determinant in viata oricarui adolescent. Din pacate, insa, realitatea ne arata destul de clar ca tinerii tind „sa se ia dupa turma”, iar daca aceasta nu merge in directia buna, riscul de avea derapaje in comportament este unul major.

    Oamenii se tem de marginalizare si de aceea cauta sa se inscrie in normele si stereotipurile sociale si nu mai gandesc independent lucrurile ci prin intermediul ,,creierului turmei’’. Treptat aceasta practica le deformeaza atat de mult perceptia incat ajung sa gandeasca deformat si sa creada orice. Religia a exploatat cel mai bine acest efect psihologic de autoritate pe care il are o credinta sau un obicei si oamenii sunt tentati sa creada ca ce e acceptat de multi trebuie sa fie adevarat, fiindca nu se poate ca atatia oameni sa se insele.

    Spiritul de turma  este rezultatul doctrinelor religioase si a intolerantei sociale, cultivata, secole la rand, de conducatori si de biserica. Si unii si altii reprezinta impreuna Puterea, Legea, Morala, Frica, Pedeapsa si Rusinea. Astea sunt instrumentele cu care omul e tinut intr-o lesa invizibila pentru a nu iesi din formatie. Cand unul rupe lesa, toate cele de mai sus se abat asupra lui. Ideal ar fi ca omului sa nu-i pese, dar prea putini sunt imuni. Diferenta o face cultura si personalitatea individului. Iar daca la capitolul cultura se poate lucra, personalitatea este un capitol inchis. Cu ea te nasti. Un om care socheaza nu a studiat nicaieri acest lucru. Asa e el. Iar el nu considera ca face nimic socant.

    In cadrul turmelor sociale pot fi identificate si ,,oile negre’’, care in mod paradoxal nu sunt deloc oi deoarece ele se abat de la regulile turmei si nu behaie impreuna cu ceilanti. Oile negre sunt pana la urma binevenite in turmele sociale, intrucat estompeaza efectul de turma. Asadar, fara sa-si dea seama oaia neagra are un rol comunitar mai important decat este la prima vedere. 

    Intr-o turma este nevoie de o minoritate de 5% pentru a influenta directia iar ceilalti 95% urmeaza fara sa-si dea seama. Cu cat creste numarul de oameni dintr-o multime, cu atat scade numarul de indivizi informati! Sa faci parte dintr-o turma nu este greu deloc. Trebuie doar sa fii sau sa arati ca esti la acelasi nivel mediocru de turma si ca esti de acord cu aceleasi idei care, de cele mai multe ori, se nasc brusc in mintea unuia care are mintea odihnita, idei fara o aplicabilitate realista in viata de zi cu zi. Instinctul de turma nu este altceva decat actiunea unor indivizi atunci cand exista un model pe care au acceptat sa-l urmeze. Din pacate instinctul de turma a capatat conotatii aproape exclusiv negative, ceea ce nu este in totalitate adevarat. Poate, la fel de bine sa aiba si valoare pozitiva, in functie de modelul urmat si de actiunile ulterioare.

O maimuta poate sa scrie biblia!

    Universul si tot ce contine el, nu a aparut asa deodata, brusc, el a urmat un proces complex de formare in mai multe etape care a condus si la aparitia vietii. Dupa fiecare etapa, formatiunile ordonate (fie ele nuclee, atomi, molecule, etc) nu au fost distruse ca sa o ia de la capat cu un nou big-bang de la stadiul initial ci au fost mai mult niste fenomene ciclice. Afirmatia din titlu este strans legata de teoria gresita a creationistilor care incearca sa respinga aparitia naturala a vietii. Ei calculeaza probabilitatea de aparitie spontana a unei molecule sau a unei celule complexe, dintr-o data. Metafora lor suna de obicei cam asa: daca trece o tornada printr-un depozit de fier vechi, care e probabilitatea sa apara spontan un Boeing 747? Analogia e gresita pentru ca presupune aparitia directa a ceva complex, sarind peste formele simple.  Ca raspuns al creationistilor a aparut in ,,blogosfera‘‘ de ceva vreme o metafora nastrujnica care suna cam asa: ,,O maimuta poate scrie biblia prin apasarea haotica pe tastele unei masini de scris‘‘ Teoria a fost demonstrata, infirmata, iar demostrata si iar infirmata! Mai jos o sa incerc si eu sa demonstrez teoria intr-un mod cat mai simplu posibil.

    Cam cat este probabilitatea, ca aruncand de 100 de ori o moneda, aceasta sa cada de fiecare data cu banul in sus? Este o posibilitate mica, dar nenula. Dar cat este probabilitatea ca moneda sa cada exact de 50 de ori cu banul in sus? S-ar putea crede ca e o probabilitate mare, dar de fapt nu este decit de vreo 8%. Aproape totul se poate calcula si chear exista formule pentru a calcula asa ceva. Cu cat numarul de incercari este mai mare cu atat probabilitatea este mai mare.

    Mintea omului lucreaza greu cu numere foarte mari sau foarte mici. De aceea sa facem calcule mai intai cu numere mici, de exemplu o tastatura cu numai 3 taste si un cuvant cu 5 litere. Calculati de cite maimute sau de cite repetari ale experimentului ar fi nevoie pentru ca cel putin o maimuta sa nimereasca textul cu o probabilitate de 0,5. Pentru acest exemplu usor mie mi-a iesit ca e nevoie de 168 de maimute sau 168 de repetari. La o tastatura normala si la dimensiunea adevarata a bibliei este nevoie de mult mai multe maimute, dar nu de o infinitate.

    Sa ne intorcem la maimuta noastra la care ii dam acum o tastatura cu 30 de taste. Probabilitatea de a apasa pe o tasta este de 1/30. Frecventa de aparitie a unei taste se va grupa in jurul valorii de 1/30 (3,33%) in cazul unor serii de incercari suficient de numeroase. La un numar de 100.000 de tastari (cate litere ar avea o carte destuld e groasa), frecventele de aparitie a literelor ar fi de 3,33% per total. Daca luam fiecare foaie separat, fregventa literelor poate sa varieze de la 0,1% pana la 12%. Deci este posibil sa si gasim cuvinte inteligibile de la prima serie de 100.000 de tastari. Probabilitatea ca maimuta noastra sa bata biblia este foarte mica, dar nenula. Evident, aceeasi probabilitate este ca maimutele sa bata orice alt text dat, de aceeasi lungime ca si biblia. Daca am accepta si un text cu cate o greseala ici-colo atunci probabilitatea de a-l nimeri e inca si mai mare. Teoretic avand destul timp si destule maimute este posibil. Poate ca avem nevoie de un miliard de ani, dupa care apare si combinatia dorita sau poate ca maimutele au noroc si combinatia apare in prima saptamana.

Sistemul educational

    Aparitia sistemului educational a fost salutata ca un mare pas inainte al societatii umane. Dar, ca si internetul, acesta este o sabie cu doua taisuri, iar taisul indoctrinarii este mult mai ascutit decat cel care aduce iluminarea. „Educatia” inseamna copiii care invata sa scrie, sa citeasca si sa recite tabla inmultirii. La nivel de baza, e un lucru bun. Dar sistemul de „educatie” este visul implinit al oricarui manipulator. Daca vrei sa obtii adulti care sa gandeasca conform planurilor tale, ce situatie ideala ai crea? Sa „educi” copii de 3 si 4 ani si sa controlezi ceea ce invata 5 zile pe saptamana, pana pe la 20 de ani. N-ai sa gasesti o structura mai buna de indoctrinare!

    Profesorii sunt paznicii mintii in dezvoltare, care le spun elevilor ce este realitatea, ce este istoria, ce este adevarat sau fals. In mare parte, acesti profesori nu au habar de ceea ce fac. Sa vedem cum este produs un profesor: Mai intai trebuie sa se descurce bine la examene in liceu si universitate, altfel spus sa fie burete pentru versiunea sistemului despre adevar si realitate si sa o poata exprima pe foaia de examen. Apoi trece prin perioada de pregatire, unde invata sa-si indoctrineze elevii cu acelasi „adevar” si aceeasi „realitate” cu care au fost ei programati. Trebuie sa fii un bun burete in scoala si universitate si sa treci examenul sistemului inainte sa te califici ca doctor, savant, ziarist sau politician. Cei care se descurca la examenele sistemului doar confirma nivelul de indoctrinare, celula inchisorii mentale, care ramane intacta pentru restul vietii la cei mai multi oameni.

    Copiii si tinerii care cerceteaza singuri, gandesc independent, pun la indoiala si ofera o alta realitate decat „norma” indoctrinata nu trec examenele si reprezinta o „influenta distructiva in clasa”. Toate acestea sunt decise de varful piramidei educationale si dictate celor din esalonul inferior. Iar cei mai multi profesori se supun orbeste acestui sistem. Astfel, se mentine neschimbat acest mod „profesionist” de a preda, iar orice element rebel este eliminat.

    Profesorii predau ceea ce li se spune, ziaristii scriu in limitele dictate de editor, editorul publica in limitele impuse de proprietar, savantii dau o versiune a realitatii in limitele stiintei oficiale, medicii trateaza pacientii cu medicamente sau cu bisturiul, metode dictate de organizatia medicala... Peste tot e la fel. Cei putini din varf dicteaza, iar ceilalti fac ceea ce li se spune. Copiii isi dau seama repede ca viata e mai simpla daca nu pui la indoiala ceea ce auzi.

    Profesorii sunt paznici-cheie ai minti in dezvoltare, deoarece cei mai multi sunt incredibil de neinformati despre realitatea profunda a lumii. Ei stiu ceea ce sunt conditionati sa stie. Profesorii, ziaristii, savantii, doctorii si politicienii bine informati sunt ultimul lucru de care are nevoie elita. Informarea nu face bine carierei, iar profesorii, doctorii si ziaristi informati care inteleg ca sistemul este o masina de indoctrinare iti pot spune consecintele impotrivirii lor.

    Sistemul educational este o banda transportoare bine unsa, care absoarbe minti virgine la un capat si scoate adulti programati la celalalt. Sunt si unii care supravietuiesc cu procesele de gandire intacte, dar sunt putini. Pentru ceilalti, singura speranta este sa se deprogrameze de indoctrinarea care i-a educat. In in toate colturile acestei planete rotunde, indoctrinarea copiilor de catre parinti se realizeaza chiar acasa.

    Orice parinte – crestin, musulman, simpatizant al vreunui partid politic, rasist, muncitor, intelectual, om de vaza – isi conditioneaza progeniturile prin exercitarea unei autoritati insistente. Copiii devin reflexii ale parintilor, presiunea de a fi ca ei fiind uneori enorma. Ideea ca un crestin, musulman, evreu sau hindus trebuie sa respecte dreptul prin nastere al copiilor lor de a-si alege convingerile, fara a fi obligati sa se conformeze credintei parintilor, iese din discutie la acesti oameni. In plus, uni parinti isi iau un al doilea sau al treilea loc de munca, cu scopul de a face economii pentru copiii lor, care vor primi un plus de indoctrinare intr-un colegiu sau facultate. Rotitele se invart si toti isi joaca rolul, indoctrinandu-i pe ceilalti si mentinandu-i in turma. Sistemul este atat de bun, incat toti cred ca e spre binele copiilor lor. 

Frauda taxei kosher

Facand o calatorie culinara in jurul lumii ajungem la concluzia ca hrana este de o diversitate covarsitoare. Pentru europeni anumite animale sau insecte sunt orice altceva, numai hrana nu, in schimb, locuitorii din multe tari asiatice n-au nici o problema cu asta. Pentru noi, a manca insecte e o aberatie, dar lacustele, furnicile si larvele de tot felul sunt niste delicatese pentru anumite populatii din Asia, Africa si Australia.

    Reguli, diferite de la o populatie la alta, dar foarte stricte, guverneaza obiceiurile alimentare ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot manca si cum trebuie ele sacrificate, pregatite si consumate, ce parti din corpurile acestor animale pot fi mancate si care nu, ce mancaruri sunt permise/interzise in cursul anumitor perioade (post, ramadan), sau in anumite situatii fiziologice (graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formeaza coduri complexe, respectate de multi oameni chiar si in aceste vremuri de libertate a gandirii si de amestec intre culturi. In unele cazuri au la baza o justificare rationala, legata de sanatate, sau motive de ordin practic, alteori nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu inalta semnificatie, ceea ce face ca aceste reguli sa fie foarte adanc inradacinate.

    Din amalgamul de reguli, simboluri sau traditie sa nascut ,,taxa kosher‘‘. Aceasta taxa este cea mai mare frauda adusa consumatorului de pe fata pamantului. Pentru evrei toate produsele alimentare trebuie sa fie certificate kosher. Un logo kosher imprimat pe ambalaj arata ca produsul a fost , „binecuvantat” de niste rabini sau certificat de o organizatie evreiasca. Pentru certificare, rabinii trebuie sa verifice componentele si sa supravegheze toate etapele fabricarii. Examineaza fiecare aliment din dulap si verifica daca au una din inscriptiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezinta o „binecuvantare” evreiasca si daca le gasesti, inseamna ca ai platit o taxa unui grup religios evreu, fara sa sti si fara sa vrei. Acestea simboluri nu se vor gasi intotdeauna pe fata ambalajului ci ele pot fi ascunse in mijlocul imprimeului minuscul de langa sigiliul etichetei.

    La ora actuala 17500 de intreprinderi din SUA au fost intimidate ca sa plateasca aceasta taxa cu toate ca evreii reprezinta doar 2.9% din populatie. Cele mai mari societati alimentare sunt jupuite de organizatiile si asociatiile rabinice. Rabinii se prezinta in aceste intreprinderi, ca sa-si ofere protectia, contra cost, adica certificarea kosher si, daca intreprinderea refuza, este amenintata de boicotare, fara nici un incojur, deoarece evreii sunt informati de produsele kosher pe care trebuie sa le foloseasca si de cele non-kosher. Cum evreii domina comertul en-gros,en-detail si mediile de informare, rabinii arata clar ca un simplu cuvant este suficient pentru o proasta publicitate si inchiderea circuitului de distribuire. Si astfel, inteprinderile respective, speriate de puterea grupului evreiesc si de frica unei publicitati defavorabile cedeaza zicandu-si ca, oricum, consumatorul final, va plati nota.

    Taxa nu reprezinta decat o fractiune infima din pretul de cumparare, asa de mica incat e imposibil de calculat, zic rabinii. ADL (Liga Antidefaimare) si Wikipedia vorbesc de 0.0000065 centi per articol. Dar, daca o immultim cu numarul de referinte ale produselor in chestiune – produse de baza, cel mai ades – cu numarul americanilor (300 de milioane) si cu cantitatea consumata anual, cifrele nu mai sunt deloc neglijabile. Tinand socoteala de toate tarile unde exista aceasta situatie, vedem ca taxa kosher produce miliarde de dolari.

    Cam asa lucreaza aceasta schema ingenioasa. Un rabin va aborda o companie si va avertiza proprietarii ca daca produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de catre un evreu”, vor infrunta boicot-ul fiecarui evreu. Daca aceste „binecuvantari” sunt atat de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxa pentru ele? Ar fi normal sa acorde gratis acest serviciu pentru beneficiului propriilor lor oameni si eventual sa plateasca ceva companiilor producatoare de produse alimentare pentru aplicarea acestor logo-uri kosher. Insa lucrurile stau exact pe dos: companiile trebuie sa plateasca pentru a afisa logo-ul kosher.

Condusi din umbra

Norocul si Ghinionul

   Chiar daca suntem credinciosi sau nu, din cand in cand au loc evenimente incredibile, pe care nu le putem explica altfel decat prin ,,ce noroc!‘‘ sau opusul ,,ce ghinion!‘‘ Chiar mai mult, exista oameni, care au noroc pur si simplu sau cel putin asa vedem noi din exterior. Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data.

   Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale. Un exemplu ar fi o poveste chinezeasca foarte cunoscuta:

   Un fermier avea doar un cal, pe care il folosea sa are pamantul. Intr-o zi, calul a scapat, iar cand vecinii au auzit ce s-a intamplat, le-a parut rau ca asupra vecinului lor se abatuse ghinionul. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

Dupa o saptamana, calul s-a intors acasa impreuna cu o herghelie de cai salbatici, iar vecinii s-au grabit sa il felicite pe fermier pentru norocul sau. Noroc? Ghinion? Cine stie?, a spus fermierul. Apoi, in timp ce baiatul fermierului incerca sa domesticeasca un cal, a cazut din sa si si-a rupt piciorul. Toata lumea a fost de acord ca a fost un mare ghinion. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

Cateva saptamani mai tarziu, armata a trecut prin sat si i-a fortat pe barbatii apti sa se inroleze pentru un conflict ce avea sa izbucneasca. Dar cand au vazut ca baiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lasat la vatra. Toata lumea era fericita pentru norocul fermierului. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

    Oricine poate privi in viata lui si realiza ca sansele statistice ca o anumita intamplare, intalnire cu un anumit om cheie sau potrivire de circumstante - care sa fi condus la un anumit rezultat - sunt infinitezimale, si ca faptul ca s-au intamplat este un ,,noroc chior‘‘. Chiar asa, de ce se zice ca norocul e ,,chior‘‘? Poate pentru ca avem sentimentul ca nu il meritam, si ca trebuie sa fi fost chior ca sa ne pice tocmai noua in brate? Ce nu stim este pe langa cate alte situatii de ,,noroc chior‘‘ care sa ne schimbe destinul  am trecut, pe care le-am ,,ratat‘‘. Le stim doar pe cele care s-au intamplat. Ce sunt aceste situatii, de fapt: sunt alternative de viitor, sunt alternative de destin. De ce conteaza cum vedem un eveniment si nu evenimentul in sine? Pentru ca nu conteaza ce ni se intampla ci cum reactionam la ceea ce ni se intampla. Unii oameni sunt setati pe negativism si evident vor vedea mai mult negativul decat pozitivul din viata lor. Ei probabil ca au inventat termenul de ghinion.

   Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos… dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta… iau in gluma un bilet de loterie si castiga premiul cel mare… Adevarul e unul: tu iti creezi realitatea si alegi sa crezi in ce vrei. Tu accepti sa iti bagi in cap anumite idei ce vin de la altii. Tu iti hranesti mintea singur. Dar uneori viata ne baga in rahat foarte adanc si e greu sa mai aplicam vreo teorie, ne simtim la pamant si ni se pare ca nu poate functiona cu adevarat, astfel de teorii in lumea reala.

   Viata are atatea intorsaturi, iar in evolutia ei poate fi atat de imprevizibila, incat raul poate deveni bine, iar binele, rau si nu trebuie considerat ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie dat ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau…   Atat binele cat si de raul prezent in vietile noastre ar putea fi ceva bun pentru noi, desi noi nu putem constientiza acest lucru din simplul motiv ca este imposibil sa avem o imagine de ansamblu asupra vietii noastre.

Romania pe locul doi in lume ...

20% din România nu ne mai aparține

Publicitatea subliminala

Una dintre cele mai importante descoperiri ale psihologiei este subliminalul care reprezinta o metoda psihologica de transformare, in sensul de ameliorare. Ea poate fi folosita pentru modificarea unor stari anxioase, a blocajelor negative sau a obiceiurilor proaste fara sa necesite concentrare sau vointa. Mintea unui individ sau a unui grup de persoane este expusa unui bombardament cu mesaje subliminale pe care le accepta ca valide, facand abstractie de convingeri si de experienta. Ele se cristalizeaza in subconstient, facand persoana respectiva mai susceptibila sa adopte o anumita atitudine, transmisa subtil prin intermediul mesajului subliminal, fata de o anumit situatie, persoana etc. De aici au plecat tot felul de formule perverse, create in laboratoarele de psihologie, vinovate de spalarea creierului consumatorului sau de crearea unor false nevoi pe care acesta le-ar fi respins in conditii normale de luciditate. Dintre toate insa, numai cea privind publicitatea subliminala a picat in colimatorul legii.

Publicitatea subliminala este un gen de publicitate care are drept scop crearea unor impresii puternice in subconstientul publicului tinta, care receptioneaza mesajul, fara ca acesta sa-si dea seama despre ce este vorba, de fapt. Ea este subiectul unor controverse nesfarsite intre oamenii de stiinta, industria publicitara si marile companii. Publicul, prins la mijloc, nu stie in cine sa aiba incredere. Oamenii de stiinta si cei din domeniul publicitatii s-au atacat reciproc si ambele tabere sustinand ca spun adevarul si acuzandu-i pe adversari ca fac afirmatii profund daunatoare.

Isteria subliminala a fost declansata in anul 1957, cand un anume Vicary a anuntat public ca tocmai a infiintat o agentie de publicitate. Subliminal Projection Company, care urma sa exploateze stimulii subliminali. El a spus ca, in timpul unui film care se derula intr-un cinematograf din New Jersey, ar fi proiectat flash-uri de 1/3.000 de secunda, continand indemnurile: drink coke and eat popcorn. In urma acestui experiment, vanzarile la aceste produse ar fi crescut spectaculos. Atunci, niste senatori americani au hotarat ca aceasta practica trebuie interzisa. Desi cativa ani mai tarziu, intr-un interviu acordat revistei Advertising Age, Vicary a recunoscut ca experimentul nu a fost real si ca ar fi facut aceste declaratii pentru a-si salva compania de faliment, publicitatea subliminala a ramas in reglementari drept o fapta la fel de grava ca si publicitatea inselatoare.

Una dintre cele mai bizare temeri iscate de mesajele subliminale a devenit foarte raspandita in anii ‘80. Atunci, formatiile heavy metal au fost acuzate ca introduceau in melodiile lor „mesaje satanice” subliminale ce puteau fi auzite clar cand se inversa sensul de ascultare al melodiei. Alarmistii sustineau ca aceste mesaje incurajau tendintele suicidale in randul tinerilor (fara a explica de ce muzicienii ar fi dorit sa-si ucida potentialii cumparatori ai albumelor lor). Unii chiar spuneau ca este vorba despre o conspiratie menita sa distruga moralitatea tinerilor ascultatori.

Pentru creatorii de publicitate, tehnica stimularii subliminale poate avea unele beneficii. Insa specialistii au ajuns la concluzia ca, pe termen lung, reclamele subliminale nu au eficacitate, comportamentul putand fi directionat dispre unul specific (de exemplu: cumpararea unei anumite paste de dinti) spre unul general (cumpararea oricarei paste de dinti). Un alt studiu arata ca influenta reclamei subliminale este urmatoarea: daca iti este foarte sete si ai o preferinta pentru bautura care a fost prezentata la nivel subliminal, o vei vei alege. Insa atunci cand nu iti este sete, reclama subliminala nu te influenteaza, avand tendinta de a cumpara bautura care iti place in general.

Experimentele realizate in toata lumea in ultimii ani arata ca nu trebuie sa ne ingrijoram. Comportamentul uman nu poate fi controlat in urma mesajelor subliminale, dar poate fi indus un comportament de directionare cu caracter general. Publicitatea subliminala poate avea efecte asupra alegerilor noastre avand efecte daca suntem deja motivati sa facem un anumit lucru, dar nu ne va transforma in roboti. Nu va determina pe cineva sa faca ceva ce nu vrea. In cazul in care consumatorul are o optiune de cumparare bine stabilita, acesta nu poate fi manipulat. Dar daca ii este indiferent ce vrea sa cumpere, atunci comportamentul acestuia ar putea fi influentat prin mesaje subliminale.

Exista un curent de opinie destul de puternic potrivit caruia publicitatea ne-ar cotrobai prin cele mai ascunse cotloane ale mintii, determinandu-ne sa ne comportam irational sau sa avem tot felul de pofte ciudate, fara explicatie. E greu de crezut ca marile corporatii nu ar fi ravnit la arsenalul psihologiei pentru atacurile de marketing. Dar cat la suta e creatie si cat la suta conspiratie nu vom sti, probabil, prea curand.

Loto

Una dintre cele mai vechi mentiuni despre un joc asemanator se gaseste intr-o antologie de texte antice chinezesti datat inca din timpul dinastiei Han. Participantii la acest joc de loto trebuiau sa nimereasca o selectie (extragere), facuta de persoane fara vedere, dintr-un sir de peste 120 de semne distincte. Scopul acestui joc, surprinzator, era finantarea Marelui Zid Chinezesc. In Roma antica, in vremea imparatului Nero (secolul I e.n.), loteriile sau jocurile la loto, erau legate de anumite sarbatori religioase, precum Bacanalele in cinstea lui Bachus, sau Saturnaliile, sarbatoare dedicata zeului Saturn. Cu aceste ocazii, imparatul Nero a creat acest tip de loterii, cu mii de bilete zilnic, castigurile fiind cai si sclavi.

Jocul de loto in sine sau diversele loterii au reaparut mult mai tarziu, in perioada Renasterii. Din textele istoricilor, din anul 1466, la Bruges (un oras aflat pe teritoriul de astazi al Belgiei), au inceput se se organizeze diverse loterii pentru strangerea de fonduri destinate ajutorarii saracilor. Francisc I, regele Frantei, in timpul campaniilor sale militare in Italia, in secolul al XVI-lea, a descoperit aceasta interesanta practica si s-a hotarat sa o adopte si in Franta, gandindu-se ca ar fi o metoda mai mult decat eficienta de a mari veniturile regalitatii.

Biserica a interzis astfel de jocuri pe care le considerau reminiscente pagane dar neexistand un sistem de imprumut public sau vreun sistem bancar, anumite loterii erau organizate chear de biserica, in ideea ca si-ar fi putut asigura astfel niste venituri suplimentare, fara sa apeleze la bugetul regal sau la cel al familiilor nobiliare. In tot acest timp, aceste jocuri loto au creat nenumarate discutii aprinse, uneori chiar si violente, multi considerand ca aceste jocuri sunt imorale, creeaza dependenta, ii saracesc pe unii, predispun la frauda etc. In pofida tuturor acestor tipuri de dezbateri, in secolul al XIX-lea, jocul de loto castigase aproape intreagul continent european. Pasiunea pentru acest joc a explodat cu adevarat atunci cand pentru prima data in istoria consemnata, in anul 1933, un francez castiga la loto peste cinci milioane de franci, o suma incredibila la acea data, pe un bilet la loto care se putea achizitiona la vremea respectiva, cu 10 franci.

Dupa cum se poate vedea si in scurt istoricul de mai sus, de la inceput, aceste loterii au fost facute cu scopul ca organizatorii sa isi sporeasca averile nu ca sa imbogateasca pe cineva si de aceea statul a interzis prin lege jocurile de noroc, iar loteriile au cazut in dizgratia publicului. In jurul anului 1930 restrictiile au fost ridicate si au fost legalizate aproape toate tipurile de jocuri de noroc. Decizia de a legaliza jocurile de noroc a fost destinata contracararii retelei de colectare abuziva, gestionata de criminalitate, si umplerii astfel a visteriei statului, dar masura s-a transformat in cea mai simpla oportunitate de a spala bani. Biletele la loterie nu au scapat de crima organizata. La prima vedere, pare extrem de greu ca acest joc sa fie folosit in operatiuni de spalare de bani. Totusi s-a gasit si aici o solutie …

In colaborare sefii de agentii au format retele de jucatori la loto in care, printr-un anumit sistem si un anumit numar de oameni, se joaca mii de bilete acoperind toate variantele. Pentru a cumpara bilete care sa acopere toate variantele este nevoie de o suma mult mai mare decat castigul propriuzis. De exemplu la un castig de 5 mil e nevoie de 15 mil pentru a cumpara bilete cu toate variantele. Va intrebati acum cine e asa de prost sa plateasca 15 mil si sa castige 5 mil ! Simplu, cineva care are nevoie bani curati: un intreprinzator cu prea multi bani la negru, un functionar public sau un politician care are o mita de investit. Toti acestia sunt sunt gata sa cumpere „biletului de aur” pentru a fi aratat in cazul unor controale fiscale sau investigatii.

O alta varianta este ca biletul castigator sa fie vandut chear de norocos unui alt ,,pasionat’’ de loterie. Acesta face o oferta greu de refuzat: potul biletului plus 15-25%. Potrivit expertilor, acesta este comisionul-standard pentru operatiunile de spalare de bani. Un castigator din Galati care zic ei nu s-a prezentat sa revendice premiul sau ca a pierdut biletul, la Brasov o pensionara ar fi castigat si nu si-a dorit sa-si spuna identitatea, la Cluj a castigat un tanar de 19 ani, la Bucuresti a castigat Ogica! Ne intrebam de ce nu se ,,castiga’’ nimeni si in localitati mai mici. Pai aici toata lumea l-ar cunoaste pe presupusul castigator si si nu se mai poate face nimic. Mai sunt cazuri in care, ii surade norocul si cate unui om de rand la care nu se poate ajunge, dar la scurt timp dupa, ii surade si nenorocul. Sunt relatate cateva cazuri in presa in care castigatorul dupa ceva vreme a ramas sarac si la mai parasit si nevasta.

In fiecare an, criminalitatea organizata spala cu ajutorul jocurilor de noroc zeci de milioane de euro, rodul prostitutiei, traficului cu droguri, santaj, mita si furt. Statul reuseste rareori sa confiste acesti bani, deoarece este greu de dovedit in justitie ca cel acuzat nu a tras cu adevarat biletul norocos. In romania la ora actuala loto este cel mai sigur canal utilizat de evazionistii fiscali, astfel incat sa justifice provenienta castigurilor ilicite.

Fluorul

Fluorul, clorul, bromul si iodul sunt patru substante care leaga foarte usor cu alte metale dand nastere la diverse saruri si combinandu-se cu hidrogenul genereaza acizi puternici ca acidul fluorhidric, acidul clorhidric, etc.  Aceste substante se mai numesc si halogeni ( din cuv. grec halos = mare,sare) datorita capacitatii lor de a genera saruri.

Fluorul este unul din halogenii cei mai electronegativi ,de aceea reactioneaza foarte usor cu marea majoritate a  elementelor. Este un gaz biatomic, toxic, coroziv si cu miros penetrant. Este elementul chimic pe care-l gasim in Tabelul Periodic al Elementelor cu simbolul F si care are numarul atomic 9. Este un gaz de culoare galbena, otravitor si este elementul chimic cel mai reactiv si cu cea mai mare electronegativitate. In forma sa pura este extrem de periculos, cauzand grave arsuri chimice la contactul cu pielea. Fluorul poate forma compusi cu marea majoritate a elementelor, incusiv cu xenonul  si radonul.  Chiar in conditii ca : intuneric si temperatura scazuta, fluorul produce explozie in contact cu hidrogenul. Fluorul se gaseste intotdeauna in combinatii cu alte elemente, in special silicati, de aceea nu poate fi pastrat in vase de sticla. In solutii, fluorul se gaseste in mod comun ca ioni fluor.  Fluorurile sunt compusi ce combina acest ion cu radicali incarcati pozitiv.

In natura se gaseste in minerale, in ape , in organismele vegetale, in scheletele si in dintii animalelor. Sta la baza formarii gazelor neurotoxice : Soman si Sarin. Fluorurile sunt otravuri corzive care produc serioase efecte asupra organismului in timp.                         
Alte utilizari :          

-  fluorul este folosit la producerea teflonului si a freonului

-  fluorul monoatomic este folosit la producerea de semiconductori              

-  impreuna cu compusii sai, fluorul este utilizat la  productia de uran, si in plus la  producerea altor 100 de materiale                       
-  hidrofluorclorocarburile sunt utilizate la producerea instalatiilor de aer conditionat si la referigerare, clorofluorcarburile au fost interzise a mai fi folosite  pentru aceste instalatii deoarece contribuie la crearea gaurii in stratul de ozon    

-  fluorura de sodiu a fost folosita ca insecticid pentru gandaci                                   

-  alte fluoruri sunt adaugate in pastele de dinti   

Fluorul are efecte nocive asupra sistemului nervos central, este cauza simptomelor de alterare comportamentala si a deficitului cognitiv. Este bine cunoscut  (stiintific) ca fluorul este un neurotoxic in dezvoltare, mai precis, fluorul in doze mici, care nu sunt toxice pentru mama (luat pe scurt timp) are efecte asupra sistemului nervos al fatului, astfel ca la copil se va manifesta printr-un coeficient scazut de inteligenta si alterari comportamentale. Fluorul este cancerigen, in special pentru oase si ficat; in plus mai are si capacitatea de a inhiba sau altera numeroase enzime, necesare functionarii normale a organismului : metabolismul, cresterea si reglarea celulara. Acumularea sa in glanda tiroida duce la dezechilibre hormonale si aparitia cancerului la tiroida.  Este de asemenea asociat cu bolile autoimune (osteoporoza) si osteosarcoma (cancerul osos). Odata ingerat, fluorul se depoziteaza in tesuturile osoase ale corpului (dinti si oase) si in glanda pineala (care controleaza pubertatea). Efectele adverse se observa de obicei numai dupa un timp mai lung.

         Inaintea fluorului a fost cazul mercurului. Acesta era folosit ca tratament  in numeroase situatii, de la taieturi la sifilis. Era considerat sigur si eficient. Chiar si in cazul sifilisului, pe cat de grava era boala, tratand-o cu mercur s-a dovedit a fi mai rau decat boala insasi. Cand s-a recunoscut in sfarsit ca fiind ceea ce era de fapt :  o otrava, s-a incetat sa mai fie folosite medicamente pe baza de mercur. Fluorul provoaca daune neuronale si este periculoas doar cand ajunge in organism in cantitati mari.

Cantitatile de fluor din apele minerale din Romania: (concentratia de fluor mg/l)

Perla 0,4788 !

Dorna 0,2736 !

Carpatina light 0,2

Poiana Negri 0,2

Biborteni aqua magnezia 0,2

Bonaqua 0,18

Biborteni aqua viva 0,18

Harghita 0,18

Carpatina forte 0,13

Borsec 0,06

Perla Harghitei 0,02

Izvorul minunilor 0,01

Zizin 0,01

Bucovina 0,01

Izvorul alb 0,01

Perla sport 0,01

Doza toxica cu efect toxic subletal 1 mg/kg corp

5 mg/kg corp doza toxica ce necesita tratament de urgenta

5-15 mg/kg corp doza letala (pentru copii si 5 mg/kg corp este letala)

Stele verzi !

Cu totii am auzit de expresia ,,a vedea stele verzi’’ si o parte din noi chear au vazut la propriu, dureaza cateva secunde si apar in vederea periferica. Senzatia de a vedea astfel de stelute si flash-uri se numeste fotopsie. Ochii si creierul functioneaza impreuna pentru ca noi sa intelegem ce se intampla in fata noastra. Acea parte a creierului ce se ocupa de ceea ce vedem se numeste lobul occipital si se afla in partea din spate a creierului. Rolul sau este de a prelua informatiile ce vin de la retina si de a le transforma in ceva ce putem intelege. 

Deci, inainte de a sti ca in fata ochilor se gaseste pisica neagra si ca aceasta rontaie un cablu electric, retina trebuie sa absoarba lumina, sa o transforme intr-un semnal chimic, apoi intr-un impuls electric, toate astea inainte de a o trimite spre creier pentru interpretare. Lobul occipital va spune atunci, da, pe baza acestei informatii, aceea este o pisica si incearca sa se sinucida.

Cel mai simplu putem vedea ,,stelute verzi’’ cand ne frecam ochii dimineata. Retina se activeaza in acelasi mod ca atunci cand percepe lumina. Acest lucru se datoreaza faptului ca retina stie de fapt un singur lucru: percepe lumina, sau nu. Asa ca atunci cand aplicam presiune asupra sa, putem sa o facem sa creada ca a fost comutat intrerupatorul. Retina, inselata, trimite creierului un mesaj cu subiectul „lumina!”, dar fara continut. Asa ca asta vedem: lumina, pe fundalul pe care il poate intelege creierul nostru.

Daca ne lovim cu capul de mobila atunci cand ne aplecam sa ne legam sireturile, spre exemplu, capul se opreste brusc, dar creierul continua sa se miste. Creierul este inconjurat de un lichid cefalorahidian care il protejaza sa nu se loveasca de craniu. Este necesara o lovitura destul de serioasa pentru ca lichidul cefalorahidian sa nu reuseasca sa protejeze creierul si el, in urma lovituri, raspunde intr-un mod in care este obisnuit sa o faca, in acest caz generand o reprezentare vizuala ,,o ploaie de stelute colorate’’.

Aparitia unor ,,stelute scanteietoare’’ in campul vizual ar mai putea fi cauza unei afectiuni mai putin cunoscute numita migrena oftalmica. Simptomele migrenei oftalmice sunt destul de impresionante, avand in vedere ca sunt asemanatoare cu halucinatiile. Din fericire, nu dureaza mult. Problema este durerea de cap ce urmeaza dupa aceea.

Cel mai interesant caz este cel al cosmonautilor in timpul misiunilor in spatiu. La peste 200 km altitudine, radiatile care nu sunt de o valoare asa mare care sa ii inbolnaveasca efectiv, aduc anumite neplaceri organizmului. Ajunsi in spatiu ei vad ,,stelute si scantei’’ in fata ochilor, la propriu. Aceasta se datoreaza particulelelor din radiatia cosmica corpusculara (paticule din atomi) care lovesc retina si se transmite o informatie cereierului ca si cand ar fi o lumina in fata ochiului. Aceste particule din radiatia cosmica trec de retina si lasa niste punctele de condensare pe cristalin. Dupa cativa ani de la expunere, majoritatea celor care au zburat in spatiu au probleme cu ochii.  Mai mult de jumate din cosmonautii care au zburat in spatiu au fost deja operati de cataracta.

Creierul aduna informatiile pe care le primeste si le organizeaza in asa fel incat sa aiba sens pentru noi. Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, lucru care este adevarat, deoarece creierului ii este mai usor sa retina o imagine decat ceva scris. Exista un sistem de verificari si echilibru in creier, pentru a filtra si analiza mesajele primite de la receptori. Daca se pierde aceste limitari, de exemplu daca cineva este chiar numai legat la ochi, atunci creierul vizual poate incepe sa lucreze pe cont propriu si sa utilizeze memoria si imaginatia pentru a crea halucinatii.