Montag, 19. Juni 2017

Sclav versus Rob

    (Exodul 21:2-6): „Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea sa iasa slobod; fara sa plateasca nimic ca despagubire. Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta-sa impreuna cu el. Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Daca robul va zice: „Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod”, atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.”

    Legea se aplica doar la sclavii evrei, adica cu alte cuvine, doar evreii aveau dreptul la aceste ,,privilegii’’, sa plece dupa 7 ani, sa se poarte bine cu ei stapanii, etc etc... Chiar se pune accent pe acest detaliu, ce se poate face unui sclav evreu si ce nu. Orice alta natie nu avea niciun drept, erau ca animalele !
Legi ca: ,,sa nu ucizi, sa nu furi ... bla bla’’ nu sunt inventate de crestinism. Ele sunt universal umane si apar prin toate culturile, dar legea era valabila numai pentru persoanele din interiorul grupului, tribului. Cei ce nu apartineau de aceste comunitati erau considerati inferiori (caini, dobitoace) si puteau fi jefuiti, schinjuiti si omorati fara sa se incalce vreo lege.

    In viziunea biserici crestine sclavii antici erau considerati ca animalele, robii, ca si sclavii negri americani, erau considerati ca oameni avand suflet, deci aveau posibilitatea de mantuire. Dar cine suntem noi sa contrazicem asta? Sclavul si robul se pare ca nu este acelasi lucru si, pierzandu-ne in definitii si interpretari nuantate, se poate deduce ca marea majoritate a robilor nu sunt sclavi... sunt robi! Din punct de vedere religios, robia si detinerea de robi apareau drept „compatibile” cu perceptele crestine si cu mantuirea, mai ales ca in limbajul bisericesc ortodox este des intalnita expresia „robul, roaba lui dumnezeu” ca fiind vorba despre un supus si un stapan absolut. „Rob, roaba, robie” nu sunt altceva decat termenii romanesti pentru „sclav, sclava, sclavie” si nu redau situatii sau realitati diferite.

    Despre batalia de la Gettysburg (Pennsylvania 1863) se stie ca a fost cea mai mare batalie din Razboiul Civil American, precum si cea mai mare batalie purtata vreodata in America de Nord. Aproximativ 750.000 de soldati au murit in timpul Razboiului Civil dintre Nord si Sud. Cea ce nu prea se stie este ca ambele parti au interpretat biblia in moduri care sa sustina opiniile cu privire la sclavie, cu interpretari literale specifice in Sud si citiri mai nuantate ce au castigat teren in Nord. Nordul a avut propria agenda, propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o si Sudul a avut propriile motive pentru citirea bibliei asa cum a facut-o. Dezbaterea sclaviei a fost foarte influentata de pasaje biblice, pentru a sprijini o parte sau alta dintre tabere.
    Nordul se opunea sclaviei, iar aceasta diferenta culturala a modelat retorica razboiului. Cultura populara din Nord ii reprezenta pe sudici ca fiind decadenti, necrestini, scotand la iveala prejudecatile pe care „yankeii” le aveau fata de concetatenii lor din Sud.
    Reprezentantii bisericilor crestine acuzau sclavia ca fiind un pacat si cereau eliminarea acesteia iar la polul opus, unii au sustinut ca biblia trata sclavia ca o practica legitima. In acest sens, argumentau ca in vechiul testament aceasta era reglementata, iar Jesus, desi a trait intr-o lume in care sclavia a existat, nu a rostit un singur cuvant de condamnare a acesteia. De asemenea, scrisorile apostolului Pavel contin cerinte explicite ca sclavii sa fie supusi stapanilor lor. Bisericile au contribuit la radicalizarea efortului de razboi, determinand ca ceea ce a inceput ca un razboi pentru pastrarea Uniunii sa se transforme intr-un razboi de eliberare a sclavilor.

    Cu aceeasi biblie in mana unii au sustinut rasismul, altii au tolerat sclavia.
Cu siguranta putine lucruri din cultura omeneasca pot egala biblia cand vine vorba despre legende, controverse si razboaie. Este relativ simplu sa se ajunga la luarea unor decizii cu implicatii negative, chiar sangeroase, avand ca suport teologia crestina. Nenumaratele genociduri avand ca motivatie elemente de ordin religios ne arata potentialul pericol al folosirii textelor bibliei intr-o maniera radicala, fara nuantarea necesara. Biblia continua sa ramana cartea cea mai citita, dar si cea mai gresit interpretata. Crestinismul, asemenea islamului, este predispus la violenta iar cu biblia in mana se poate justifica orice.


Freitag, 9. Juni 2017

Aurul Monoatomic

    De-a lungul istoriei, aurul a fascinat, era considerat metalul pur, era asociat Soarelui, iar din punct de vedere energetic aurul pur era un bun conducator si catalizator, radiind un camp deosebit de puternic, cu o amprenta migrationala inalta. Aurul in forma sa monoatomica a fost cunoscut in decursul istoriei sub mai multe nume. A fost numit Lacrima de aur din ochiul lui Horus, Samanta Zeilor, Hrana Zeilor, Roua Alba, Porumbita Alba, Aurul Alb, MFKZT pronuntat ,,mufkuzt’’ in Egiptul antic, Piatra Paradisului in Alexandria, Amrit sau Amrut in India, Shemana in Mesopotamia (Irak), iar vesticii isi pot aminti de el ca fiind Mana referita in Cartea Exodului sau si mai recent, mult ravnita Piatra Filozofala a Evului Mediu. ORMEs (Orbital Rearanged Monoatomic Elements) sau ORMUS este cuvantul dat in epoca moderna de catre cel care a readus atentiei misterioasa materie.

    Aurul in stare monoatomica  a fost redescoperit deabia in anii ’80 de catre David Hudson, american din Arizona si mai apoi popularizat de Laurence Gardner, un american de origine elvetiana. Acesta din urma spune foarte simplu ca aurul in stare monoatomica este un praf alb ce este tot acelasi aur, dar atom cu atom. Orice analiza facuta in aceasta stare a materiei ne indica faptul ca nu mai avem de a face cu aurul clasic asa cum il stim noi, ci cu o forma unica si ciudata de siliciu. Ceea ce numim noi metale sunt structuri alcatuite din atomi ce nu sunt ei insisi metale, singurul lucru care le face metale sunt ,,lipiturile’’ dintre atomi sau electronii de valenta. Odata ce acestea dispar, dispare culoarea si starea metalica.

    Se pare ca si dumnezeu are nevoi materiale, ii place aurul si pietrele pretioase (de ce???) dovada fiind un verset din geneza:
(Geneza 2:10-14)„Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedeliu si piatra de onix. Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul”
Aurul „bun” asa cum e descris in biblie, este posibil sa fie aurul pur, metalul pretios galben stralucitor sau aurul in forma sa monoatomica.
Bdeliul este o rasina, stravezie si foarte mirositoare, provenind de la un arbore care creste in Arabia. Rasina simbolizeaza puritatea si nemurirea, iar arborii care o produc sunt, uneori, luati drept simbol al lui dumnezeu.
Onixul e o piatra pretioasa, compusa din straturi de diferite culori, careia i se atribuie puteri benefice.

    Aurul este foarte prezent in biblie in toate formele, in starea lui solida sub forma de bijuterii, vesela, statui, etc. si in starea lui monoatomica sub forma de praf. Moise “luand vitelul de aur pe care-l facusera ei, l-a ars in foc, l-a facut pulbere si presarandu-l in apa, a dat-o sa o bea fiilor lui Israel.” (Iesirea (Exodul), cap 32, versetul 20). Pana acum nu ar fi avut nici un sens aceasta istorie pentru ca aurul ,,ars’’ devine aur topit si nu poate fi mancat nici macar pe paine sa nu mai vorbim ca ar fi solubil in apa. Se pare ca aici este vorba de aurul in forma sa monoatomica. Aurul ii este adus in dar si pruncului Jesus, alaturi de smirna si tamaie de catre cei trei magi care au urmat steaua si l-au gasit pentru a i se inchina. Daca tamaia e simbolul divinitatii iar smirna simbolul suferintei umane, aurul a fost si a ramas simbolul regalitatii. Ipoteza ca aurul oferit lui Jesus ar fi fost de fapt in forma lui monoatomica capata astfel un sens, mai cu seama ca si celelate daruri ce i-au fost oferite lui Isus, respectiv tamaia si smirna, au tot scopul elevarii spirituale.

    Revenind in prezent si in tara noastra, popii nostri sunt blindati cu aur pana in dinti la propriu. BOR se afla in topul celor mai profitabile institutii din tara si se poate compara cu cei mai mari jucatori din economie, Petrom, BCR sau BRD, depasind companii precum Hidroelectrica, Banca Transilvania sau cel mai mare lant de retail – Metro Romania! Biserica este o institutie ce lucreaza doar pentru un profit palpabil. Nu este deloc transparenta si nu ajuta financiar pe nimeni, cu exceptia momentelor rare in care sefii bisericii urmaresc un scop, de cele mai multe ori publicitar, de imagine, contribuind cu sume modice la diverse cazuri sociale care au parte de ample relatari in media. 

Mittwoch, 24. Mai 2017

Mistere Misterioase

Biblia contine multe mistere misterioase care au ramas nedezlegate pana in zilele noastre. Cel putin 17 carti lipsesc din versiunea moderna si nu se stie nimic despre ce s-a petrecut cu acestea. In unele capitole din biblie se fac referiri la scrieri care lipsesc. Spre exemplu, in Cronici 29, sunt mentionate „scrierile despre profetul Nathan si Gad“ si detalii despre domnia regelui David. Dar incercand sa cautam aceste capitole in biblie, nu vom gasi nimic. La fel este si cu Cartea Razboaielor, care ar contine un ciclu de poeme. Nimeni nu stie ce s-a petrecut cu aceste scrieri. La un moment dat in istorie, ele au fost pierdute sau cineva a decis sa le scoata din biblie.

Aici sunt cateva intrebari mai importante la care biserica crestina nici nu se sinchiseste macar sa ne lumineze, ba chear mai mult, incearca sa ne bage mai mult in ceata.

Unde este Gradina Edenului?
Unii oameni cred ca Gradina Edenului a existat in realitate, dar majoritatea teologilor considera ca povestea este doar strict simbolica. Totusi, biblia ne da anumite indicii despre locul unde s-ar fi gasit, ceea ce i-a determinat pe multi sa incerce sa o descopere. Exista ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele raurilor Tigru si Eufrat, in Irak, in Africa sau in Golful Persic. Locul unde s-a aflat Gradina Edenului ramane, insa, si astazi un mister.

Unde sunt situate Sodoma si Gomora ?
Pentru pacatele locuitorilor lor, orasele Sodoma si Gomora au fost distruse „de pucioasa si focul venite de la domnul din cer“. In crestinism si iudaism, numele acestor orase au devenit sinonime cu pacatul, iar distrugerea lor, cu o manifestare proverbiala a maniei lui dumnezeu. Existenta istorica a Sodomei si a Gomorei, constituie inca un subiect de disputa intre arheologi. Biblia indica faptul ca acestea erau situate in apropierea Marii Moarte. Posibile locuri sunt siturile descoperite de Walter Rast (profesor in biologie la Texas State University) si Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost identificat de arheologul Paul Lapp. Alte asezari posibile ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir.

Ce s-a petrecut cu triburile pierdute?
Cele „Zece triburi pierdute ale lui Israel“ se refera la vechile triburi care au disparut la sfarsitul Epocii de Bronz, dupa ce Regatul lui Israel a fost distrus, robit, iar evreii au fost trimisi in exil. Acesta este un subiect care se bazeaza partial pe fapte istorice autentice si documente si partial pe traditia religioasa. Au existat anumite teorii bizare despre cine ar putea fi descendentii acestor triburi pierdute. Unele se refera la irlandezi, nativii americani, britanici, japonezi si chinezi.

Unde se afla Arca lui Noe?
Cel putin din vremea lui Eusebiu (275-339 d.Hr.) si pana astazi, cautarea ramasitelor Arcei lui Noe a constituit un lucru fascinant pentru crestini, evrei si musulmani. Multi considera ca locul in care s-ar afla Arca lui Noe ar fi muntele Ararat din Turcia. Desi in geneza se mentioneaza ca Arca ar fi ajuns la Urartu, un vechi imperiu din estul Turciei, nu exista nicio dovada care sa indice existenta unui potop urias care sa fi afectat vreodata aceasta zona.

In ce an sa nascut Jesus?
Cele mai multe evenimente care sunt descrise de evanghelii nu sunt legate de o data exacta, iar nasterea lui Jesus nu face exceptie. In evanghelia dupa Luca se spune ca Jesus s-a nascut in timpul domniei lui Irod, cand a avut loc primul recensamant. Ceea ce este imposibil, din datele istorice cunoscute pana azi. Desi Quirinius a efectuat un recensamant in jurul anilor 6-7 e.n., acesta nu se suprapune cu domnia lui Irod. La momentul acestui recensamant, Irod murise de aproape un deceniu. Ceea ce inseamna ca cele doua indicii despre nasterea lui Jesus se contrazic reciproc.

Ce a facur Jesus pana la 30 de ani?
Viata nimanui nu a fost atat de analizata asa cum a fost cea a lui Jesus. Aproape fiecare moment al existentei lui a fost interpretat de catre oamenii de stiinta. Cu toate acestea, raman goluri uriase in cunostintele noastre despre ce a facut Jesus de la varsta de 12 pana la 30 de ani. Nu se cunoaste cu certitudine ce a facut el in timpul adolescentei si in primii ani din tinerete. Lipsa de informatii despre aceasta perioada din viata lui Jesus a facut sa apara sute de carti pe aceasta tema, toate avansand diverse ipoteze.

Care este locul exact al crucificarii lui Jesus?
Noul Testament  apreciaza Crucificarea lui Jesus drept evenimentul cel mai important din istoria omenirii. Dar unde a avut loc acest eveniment remarcabil? Nu se stie exact! Biblia spune ca Rastignirea a avut loc pe Golgota, unul dintre dealurile din afara Ierusalimului. Este unul dintre foarte putinele detalii din cele patru Evanghelii care coincid. Invatatii contemporani considera ca Golgota ar putea fi zona denumita astazi „Gordon’s Calvary“, ce a fost descoperita de britanicul Charles Gordon in apropiere de Ierusalim, la sfarsitul secolului al XIX.

Sonntag, 23. April 2017

Biserica = Parazit

  Omul simplu, care nu poate sa-si justifice existenta prin propriile ganduri si fapte are nevoie sa creada intr-o poveste SF spusa intr-un fel in care explica existenta lui si sa nu aiba dubii si intrebari grele despre viata. Omul de jos, care munceste toata ziua, tace din gura si cara in carca parazitii sociali fiindca are nevoie sa stie ca o face cu un scop bun. Daca e destul de pios si muncitor o sa zboare pe norisori in eterna relaxare in viata de apoi. E ok sa muncesti acum pentru altii ca o sa te odihnesti dupa moarte si o sa-ti primesti atunci rasplata. Ce destepti au fost baietii aia care s-au gandit sa convinga plebea ca o sa-si primeasca salariul dupa moarte!

    Biserica la noi in tara este o afacere. O organizatie de paraziti sociali grasi si barbosi care isi cumpara case, lanturi de aur la gat si masini de lux din banii fraierilor. Si nici macar nu platesc impozit, ca sunt scutiti, ca doar cumpara lanturile alea, casele si masinile pentru ca asa le-a zis dumnezo'. Nu trebuie dat bani la popi. Putem evita evenimentele care necesita dat bani la popi: sfintitul masinii, casei sau dedicatiile-pomelnic. Stiu ca parintii, si mai ales bunicii tin mult la chestia asta, dar traim in secolul 21 si e trist sa iti construiesti viata in asa fel incat sa-i impresionezi pe ei.

    In biserica aia ortodoxa a noastra casatoria este considerata cea mai veche institutie de drept divin, pentru ca a fost instituita in acelasi timp cu crearea primilor oameni, Adam si Eva. Conform acriviei canonice adoptata de Marele Sinod Panortodox din 2016, casatoriile intre ortodocsi si ne-ortodocsi sau ne-crestini sunt interzise. Dar ... biserica are ingaduinta cu o conditie: copii rezultati din casatorie sa fie botezati ortodocsi. Pai normal ca la nunti si botezuri se scot banii de la fraieri, pentru taxa potrivita e ingaduit orice.

    BOR detine monopolul pe lumanari, cruciulite si icoane. Cum adica sa vinzi cruciulite si iconite fara aprobarea lor? Ei sunt singurii reprezentanti ai lui dumnezeu pe pamant. Nu ai voie sa produci obiecte de cult fara sa le platesti lor taxa de protectie. Au monopol pana si pe moarte. Ce e asta cu cimitire private? Adica cum, sa ingropi un cadavru si sa nu ia si popa bani pe locul de veci? Sa-ti ingropi tu bunica intr-un cimitir privat? Un loc de veci costa de la 3 mii la 10 mii de euro, cum sa nu ajunga banii astia la un preot? Conform propunerii lor, nu o sa ai cum sa ai cimitir privat fara aprobarea unui consiliu BOR. Adica spaga si procent. Biserica interzice preotilor sa faca slujba si sa ofere asistenta oamenilor care vor sa fie incinerati. Cum adica sa vrei sa fii incinerat? Adica sa nu platesti tu loc de veci, sicriu, sapat groapa si restul chestiilor? Sa plantam cadavrele in pamant, ca e o afacere mult mai profitabila. Incinerarea e blasfemie.

  Ora de religie incepe de la clasa pregatitoare! Copiii de sase ani trebuie sa afle chestii sinistre despre cum singurul mod de a evita iadul e sa dai bani' lu' DJ Daniel sa cinte despre dumnezeu. Religia inseamna dogma, iar dogma imparte oamenii in „buni“ (cei care cred ca noi) si „rai“ (cei care nu cred ca noi). Din fericire ora de religie e optionala. Din pacate e optionala doar daca te impotrivesti explicit indoctrinarii iar daca nu, vine la pachet cu invatamantul. Si daca ai un copil la scoala, ia un manual de religie, citeste-l si gandeste-te bine daca vrei sa ia nota pe invatat sfintele taine. Si daca raspunsul este „nu", du-te la scoala, scoate-l de la indoctrinare si da-i o ora libera in care ar putea sa invete ceva inteligent sau sa se joace afara. Ambele activitati ar fi mult mai benefice pentru el.

    15% dintre scoli nu au autorizatie sanitara deoarece au niste gropi in fundul curtii in loc de toalete. Catedrala Mintuirii Neamului va costa 400 000 000 de euro. De banii astia am construi toalete in toate scolile care au nevoie si am mai construi inca 1 000 de scoli. Sau poate am investi in astea care sunt, in niste campanii decente care sa motiveze tinerii sa invete. Sa nu mai ia bacul doar 45%. Sa nu mai fim o tara cu 18 300 de biserici si cu 55% dintre tineri semi-analfabeti care nu-si iau BAC-ul. Analfabetii sigur isi sfintesc Dacia mai des decat oamenii care au citit mai mult decit etichete, iar biserica de asa ,,specimene‘‘ are nevoie pentru a prospera. Oricum slujba de sfintire a masinii a fost introdusa in mod oficial intr-o carte bisericeasca (molitfelnic): ,, sfestania pentru binecuvantarea unui vehicul‘‘. O sansa extraordinara pentru enoriasi de a-si proteja suplimentar autovehiculele, dincolo de polita de asigurare!

Donnerstag, 23. März 2017

Norocul si Ghinionul

   Chiar daca suntem credinciosi sau nu, din cand in cand au loc evenimente incredibile, pe care nu le putem explica altfel decat prin ,,ce noroc!‘‘ sau opusul ,,ce ghinion!‘‘ Chiar mai mult, exista oameni, care au noroc pur si simplu sau cel putin asa vedem noi din exterior. Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data.


   Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale. Un exemplu ar fi o poveste chinezeasca foarte cunoscuta:

   Un fermier avea doar un cal, pe care il folosea sa are pamantul. Intr-o zi, calul a scapat, iar cand vecinii au auzit ce s-a intamplat, le-a parut rau ca asupra vecinului lor se abatuse ghinionul. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Dupa o saptamana, calul s-a intors acasa impreuna cu o herghelie de cai salbatici, iar vecinii s-au grabit sa il felicite pe fermier pentru norocul sau. Noroc? Ghinion? Cine stie?, a spus fermierul. Apoi, in timp ce baiatul fermierului incerca sa domesticeasca un cal, a cazut din sa si si-a rupt piciorul. Toata lumea a fost de acord ca a fost un mare ghinion. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.
Cateva saptamani mai tarziu, armata a trecut prin sat si i-a fortat pe barbatii apti sa se inroleze pentru un conflict ce avea sa izbucneasca. Dar cand au vazut ca baiatul fermierului avea un picior rupt, l-au lasat la vatra. Toata lumea era fericita pentru norocul fermierului. Ghinion? Noroc? Cine stie?, a spus fermierul.

    Oricine poate privi in viata lui si realiza ca sansele statistice ca o anumita intamplare, intalnire cu un anumit om cheie sau potrivire de circumstante - care sa fi condus la un anumit rezultat - sunt infinitezimale, si ca faptul ca s-au intamplat este un ,,noroc chior‘‘. Chiar asa, de ce se zice ca norocul e ,,chior‘‘? Poate pentru ca avem sentimentul ca nu il meritam, si ca trebuie sa fi fost chior ca sa ne pice tocmai noua in brate? Ce nu stim este pe langa cate alte situatii de ,,noroc chior‘‘ care sa ne schimbe destinul  am trecut, pe care le-am ,,ratat‘‘. Le stim doar pe cele care s-au intamplat. Ce sunt aceste situatii, de fapt: sunt alternative de viitor, sunt alternative de destin. De ce conteaza cum vedem un eveniment si nu evenimentul in sine? Pentru ca nu conteaza ce ni se intampla ci cum reactionam la ceea ce ni se intampla. Unii oameni sunt setati pe negativism si evident vor vedea mai mult negativul decat pozitivul din viata lor. Ei probabil ca au inventat termenul de ghinion.

   Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos… dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta… iau in gluma un bilet de loterie si castiga premiul cel mare… Adevarul e unul: tu iti creezi realitatea si alegi sa crezi in ce vrei. Tu accepti sa iti bagi in cap anumite idei ce vin de la altii. Tu iti hranesti mintea singur. Dar uneori viata ne baga in rahat foarte adanc si e greu sa mai aplicam vreo teorie, ne simtim la pamant si ni se pare ca nu poate functiona cu adevarat, astfel de teorii in lumea reala.

   Viata are atatea intorsaturi, iar in evolutia ei poate fi atat de imprevizibila, incat raul poate deveni bine, iar binele, rau si nu trebuie considerat ca absolute nici ghinionul, nici norocul, ci trebuie dat ragaz timpului, ca sa vezi daca un lucru este bun sau rau…   Atat binele cat si de raul prezent in vietile noastre ar putea fi ceva bun pentru noi, desi noi nu putem constientiza acest lucru din simplul motiv ca este imposibil sa avem o imagine de ansamblu asupra vietii noastre.