Samstag, 28. Juli 2018

Dumnezeu a murit !


„Dumnezeu a murit”. Din celebrul citat a lui Friedrich Nietzsche doar atat se mediatizeaza, prima parte a unui citat in care cea de-a doua parte a frazei lui este chiar mai semnificativa: „dumnezeu a murit... si omul e acum liber”. Cea dea doua parte nu prea este cunoscuta publicului larg si nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, desi e cea mai importanta.

Prima parte nu inseamna cine stie ce. De fapt, prima parte e fundamental gresita. Dumnezeu nu poate muri, caci fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se mai pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nici nu vor muri. Dumnezeu nu s-a nascut niciodata, deci cum ar putea sa moara? Moartea este celalalt capat al nasterii. Asadar, prima parte nu este importanta, dar i s-a acordat multa importanta de catre teologi, pentru ca s-au temut: „E un sacrilegiu sa spui oamenilor ca dumnezeu a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nicio religie”. S-au temut pentru propria lor afacere si au ignorat cea de-a doua parte, care are intelesuri mult mai adanci: inseamna ca dumnezeu a fost ceva ce te lega, te tinea pe loc, de care te temeai. Dumnezeu n-a fost o binefacere, ci o greutate imensa care-ti apasa sufletul si te impiedica sa evoluezi.

O data ce toti zeii sunt indepartati, posibilitatea omului de a evolua si a inflori nu mai este ingradita de nimic. Un zeu este un despot, un fascist. Fara nici un zeu, lumea devine libera. Existenta ii da fiecarui individ o extraordinara demnitate. De la cel mai mic fir de iarba si pana la cea mai mare stea din Univers, existenta da iubire si intelesuri, fara sa faca vreo diferenta. Existenta acorda egalitate si sanse egale. Nu mai e nevoie sa pierzi timpul in rugaciuni si sa citesti carti sfinte, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume. Nu mai poti fi exploatat de preoti. Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat pentru tine exista un zeu si iti pierzi timp rugandu-te, nu vei putea niciodata sa fii tu insuti. Esti doar o marioneta, iar sforile tale sunt in mainile celui care sa intitulat mijlocitorul zeului tau. Oricine ai fi, conform religiilor, esti facut din tarana. Cuvantul „om” vine de la „humus”, care inseamna noroi. Iar acelasi cuvant in ivrit, araba, urdu, hindi este „admi”, folosit ca nume pentru primul om, Adam. „Admi” inseamna „pamant”. Zeul crestinilor l-a facut pe om din pamant si apoi a suflat viata asupra papusii. Asadar, ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si tot in puterea lui sta sa inceteze in orice clipa sa mai sufle viata asupra ta.

Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au existat multi escroci care chiar au incercat sa citeasca ce ti-e scris. Astrologi, chiromanti, tot felul de smecheri care au exploatat simplitatea si inocenta umanitatii. Exista oameni care-ti citesc in palma, se uita la linii si-ti spun ce inseamna ele. Ideea e ca nu tu decizi cum sa-ti traiesti viata, faci doar parte dintr-o piesa de teatru, iar rolul pe care-l joci ti-a fost scris cu mult inainte ca tu sa te nasti.

Se pare ca dumnezeu este mai mult un principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicatiile. Daca dumnezeu l-a creat pe om, inseamna ca omul nu are o individualitate proprie si, prin urmare, nu poate pretinde nici demnitate, nici libertate. Nu se poate ca o marioneta sa declare „vreau sa fiu libera”. Tot astfel, daca dumnezeu a creat Universul, atunci orice s-a intamplat in Univers a trebuit sa se intample. A fost vointa lui. Niciun efort din partea noastra n-ar fi schimbat nimic. Si in sfarsit, daca dumnezeu a creat lumea noastra, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le fabrica, atunci niciun efort din partea omului nu poate preveni distrugerea intregii planete.

Noi il punem intotdeauna pe dumnezeu pe taramul misterelor, al inexplicabilului. In trecut, totul era explicat prin ideea de dumnezeu: tsunami-urile, uraganele, furtunile, trasnetele, vremea rea, seceta, toate erau explicate prin interventia lui dumnezeu. Apoi, am inceput sa vedem ca aveau alte cauze. Daca ma imbolnavesc, n-o sa mai cred ca e o actiune demonica, ci un virus, microb sau bacterie. Explicatia ,,incurcate mai sunt caile domnului’’ nu ne mai satisfice de ceva vreme ….

Donnerstag, 21. Juni 2018

Niste citate !


Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie. Cat despre cartea numita biblia, este o blasfemie s-o numesti „cuvantul lui dumnezeu”. Este o carte plina de minciuni si contradictii, o istorie a unor timpuri rele si a unor oameni rai. Thomas Paine (1737-1809) revolutionar si pamfletar american

Din cate pot sa-mi dau seama dupa studiul scripturii, tot ce faci in rai e sa stai degeaba toata ziua si sa-l slavesti pe dumnezeu. Nu stiu ce-ati face voi, dar eu cred ca dupa primii 50 de milioane de ani as incepe sa ma cam plictisesc. Rick Reynolds (n. 1951) - comic american

Religia a fost intotdeauna anti-umana, anti-femei, anti-viata, anti-pace, anti-ratiune si anti-stiinta. Ideea de dumnezeu a fost nu numai in detrimentul omenirii, ci si al pamantului. A venit timpul ca ratiunea, educatia si stiinta sa preia controlul. Madalyn Murray O'Hair (1919-1995) fondatoarea Asociatiei „Ateistii americani”

Citita cum trebuie, biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism. Isaac Asimov (1920-1992) biochimist si scriitor de romane stiintifico-fantastice

Clericul este un om care se simte chemat sa traiasca fara a munci, pe spinarea saracilor care muncesc ca sa traiasca. Voltaire (1694-1778) scriitor si filozof al iluminismului francez

Nu pot sa cred ca acelasi dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect ne-a facut in acelasi timp sa uitam sa le folosim. Galileo Galilei (1564-1642) fizician, matematician, astronom si filozof italian

Religia pe care omul o accepta este aceea a comunitatii in care traieste, ceea ce evidentiaza faptul ca mediul este ceea ce l-a facut sa accepte religia in cauza. Bertrand Russell (1872-1970) filozof, matematician, istoric si critic social britanic

Daca admitem ca o fiinta infinita a controlat destinele persoanelor si ale popoarelor, istoria devine o farsa cat se poate de cruda si sangeroasa. Era dupa era, cei puternici i-au calcat in picioare pe cei slabi, cei vicleni si lipsiti de inima i-au facut sclavi pe cei simpli si inocenti, si nicaieri in analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprimati. Robert G. Ingersoll (1833-1899) lider politic si orator agnostic american

Daca exista vreun miracol pe lume, acela este ca atat de multi oameni chiar cred ca dumnezeu exista. John Mackie (1917-1981) filozof australian

Este un fapt interesant si demonstrabil ca toti copiii sunt atei si ca daca religia nu li s-ar imprima in minti, ei ar ramane astfel. Ernestine Rose (1810-1892) feminista ateista americana

Moralitatea inseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune. Religia inseamna sa faci ce ti se spune, indiferent de ce este corect. Jerry Sturdivant, industrias american

N-am vazut niciodata nici cea mai mica dovada stiintifica a teoriilor religioase ale raiului si iadului, ale vietii viitoare sau ale unui Dumnezeu ca persoana. Thomas Edison (1847-1931) inventator si om de afaceri american

Nu poti convinge de nimic un credincios, deoarece credinta lui nu se bazeaza pe dovezi, ci pe o nevoie profunda de a crede. Carl Sagan (1934-1996) astronom si astrofizician american

Nu va bazati doar pe ce spunem noi. Cititi biblia. Cititi afirmatiile preotilor. Veti intelege ca dumnezeu este cel mai rau personaj negativ din toata literatura de fictiune. E. Haldeman-Julius (1889-1951) scriitor si publicist american

Religia sau superstitia – pentru ca toate religiile s-au dovedit a fi superstitii – distrugand judecata, a irationalizat toate facultatile mentale ale omului si l-a facut cel mai abject sclav, prin teama de entitati create de propria lui imaginatie dezorganizata. Robert Owen (1771-1858) reformator galez, fondatorul socialismului utopic

Nu poti converti un om la crestinism, daca nu-l convingi mai intai ca e un pacatos. Lin Yutang (1895-1976) lingvist, scriitor si inventator chinez

Unii oameni au abilitatea stranie de a-si imparti mintea in compartimente etanse, fiind critici si rationali in probleme stiintifice, dar creduli ca niste copii cand vine vorba de religie. Alan Watts (1915-1973) filozof si scriitor britanic

Voi credeti intr-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrajitoare, demoni, bete care se transforma in serpi, mancare care cade din cer, oameni care merg pe apa si tot felul de povesti magice, absurde si primitive, si spuneti ca noi suntem cei care avem nevoie de ajutor? Dan Barker (n. 1949) activist, muzician si compozitor american

Cu sau fara religie, exista oameni buni care fac lucruri bune si oameni rai care fac lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie. Steven Weinberg (n. 1933) fizician american, laureat Nobel.

Mittwoch, 6. Juni 2018

Diferenta dintre a crede si a sti


    In mod obisnuit in vocabularul oamenilor din popor ,,a sti’’ este sinonim cu ,,a cunoaste’’. In realitate este o diferenta foarte mare intre aceste doua verbe si relatia dintre cele doua nu poate fi decat o relatie de continuitate unul fata de celalalt, in sensul ca activitatea umana incepe cu verbul a cunoaste si poate ajunge la un moment dat la verbul a sti. Primul exprima ideea de continuitate in timp ce cel de-al doilea are in vedere rezultatul. Ca noi, cei de astazi suntem mai mult oamenii care stiu decat cei care cunosc, nu schimba cu nimic ordinea fireasca a celor doua verbe care in niciun caz nu ar trebui sa functioneze independent ci ar trebui sa fie mereu unul in continuarea celuilalt. Sa spunem ca asculti pe cineva care iti explica ceva, nu conteaza ce anume. La un moment dat ii spui te cred. Dar daca acel cineva iti ofera si mijloacele prin care tu sa verifici ca ceea ce-ti explica este adevarat, atunci tu vei sti. A crede s-a transformat in a sti.   

    A crede in ceva, orice-ar fi, nu este o gandire stiintifica. In stiinta nu credem in existenta atomilor, nu credem in teoria heliocentrica, nu credem in ADN etc. Si in general, nu credem in stiinta. A crede in ceva inseamna sa accepti acel ceva fara dovezi. Toate afirmatiile facute de stiinta sunt, in ultima instanta, numai ipoteze de lucru, temporare, cu o probabilitate mai mare sau mai mica sa descrie corect realitatea. Spunem de exemplu ca Pamantul este rotund, e practic o certitudine ca asa este si probabil concluziile viitoare ale stiintei nu vor constrazice afirmatia asta, ci cel mult o vor nuanta. Dar asta nu inseamna ca noi „credem in” rotunjimea Pamantului. Mai degraba constatam, observand realitatea si rationand, ca Pamantul e rotund.

    Cand crezi ceva despre un lucru, despre o situatie,  despre o persoana, despre un aspect, inseamna ca nu esti foarte sigur sau foarte convins ca ceea ce crezi este chiar adevarat. Cand crezi, inseamna ca mai ramane putin loc si pentru indoiala. Cand inca mai crezi despre ceva anume ca e asa sau pe dincolo, inseamna ca iti mai trebuie dovezi, argumente, pentru a capata certitudinea de a spune da, asa este sau nu. Afirmatiile stiintei nu trebuie crezute orbeste, asa cum sunt crezute afirmatiile religiilor. Daca unui credincios i se spune ca dumnezeu se va ocupa de sufletul sau, credinciosul nu cere dovezi, ci accepta „adevarul” in mod neconditionat. In stiinta nu se face asa. Nu credem neconditionat nimic din ce spune stiinta, nici macar atunci cand intre oamenii de stiinta pare sa existe un consens foarte solid. Absolut orice concluzie a stiintei trebuie considerata provizorie; candva ar putea fi contrazisa de noi descoperiri sau noi rationamente.

    Cand ai la indemana mijloacele de a afla singur adevarul, inseamna ca ai ajuns la a sti. Sa ajungi la a sti fara a cunoaste este boala perioadei in care traim, toti avem raspunsuri la orice fie ca avem habar fie ca nu avem. Suntem generatia in care tacerea nu este o optiune pentru noi pentru ca noi credem ca stim in conditiile in care astazi mai mult ca niciodata ar trebui sa stam si sa ne intrebam inclusiv de ce avem atat de multe raspunsuri contradictorii la aceleasi intrebari.

Montag, 7. Mai 2018

Efectul de turma



    Oamenii se asociaza in functie de diferite scopuri care pot fi profesionale, culturale, politice sau religioase. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie sa socializeze si si tinde sa faca parte dintr-un grup social. Cel mai intalnite grupuri sociale sunt grupul colegilor de scoala, grupul colegilor de serviciu, grupul politic, grupul cultural, grupul religios, grupul etnic, grupul infractional ... etc. Majoritatea oamenilor se simt confortabili sa faca parte dintr-un grup social si, de regula, au tendinta sa-i copieze pe cei din jurul lor sau sa aplice in practica ceea ce vad ca fac altii. Din perspectiva psihologica, un atare comportament social, de imitare a conduitei altor oameni, este denumit prin expresia ,,efectul de turma’’.

    Acest efect de turma se incurajeaza inca de cand suntem mici si mergem pentru prima oara la scoala. Suntem sfatuiti „sa stam cuminti si sa nu vorbim neintrebati”. Perioada adolescentei reprezinta una dintre cele mai critice etape din viata oricarui tanar. Aceasta este perioada in care el nu se dezvolta doar fizic, ci trece printro multitudine de sentimente si ganduri care, mai tarziu, vor forma personalitatea adultului. Nu de putine ori auzim parinti care se plang ca copilul lor este rebel, incapatanat, ca nu se mai poate intelege cu el in niciun fel. De multe ori, anturajul reprezinta punctul determinant in viata oricarui adolescent. Din pacate, insa, realitatea ne arata destul de clar ca tinerii tind „sa se ia dupa turma”, iar daca aceasta nu merge in directia buna, riscul de avea derapaje in comportament este unul major.

    Oamenii se tem de marginalizare si de aceea cauta sa se inscrie in normele si stereotipurile sociale si nu mai gandesc independent lucrurile ci prin intermediul ,,creierului turmei’’. Treptat aceasta practica le deformeaza atat de mult perceptia incat ajung sa gandeasca deformat si sa creada orice. Religia a exploatat cel mai bine acest efect psihologic de autoritate pe care il are o credinta sau un obicei si oamenii sunt tentati sa creada ca ce e acceptat de multi trebuie sa fie adevarat, fiindca nu se poate ca atatia oameni sa se insele.

    Spiritul de turma  este rezultatul doctrinelor religioase si a intolerantei sociale, cultivata, secole la rand, de conducatori si de biserica. Si unii si altii reprezinta impreuna Puterea, Legea, Morala, Frica, Pedeapsa si Rusinea. Astea sunt instrumentele cu care omul e tinut intr-o lesa invizibila pentru a nu iesi din formatie. Cand unul rupe lesa, toate cele de mai sus se abat asupra lui. Ideal ar fi ca omului sa nu-i pese, dar prea putini sunt imuni. Diferenta o face cultura si personalitatea individului. Iar daca la capitolul cultura se poate lucra, personalitatea este un capitol inchis. Cu ea te nasti. Un om care socheaza nu a studiat nicaieri acest lucru. Asa e el. Iar el nu considera ca face nimic socant.

    In cadrul turmelor sociale pot fi identificate si ,,oile negre’’, care in mod paradoxal nu sunt deloc oi deoarece ele se abat de la regulile turmei si nu behaie impreuna cu ceilanti. Oile negre sunt pana la urma binevenite in turmele sociale, intrucat estompeaza efectul de turma. Asadar, fara sa-si dea seama oaia neagra are un rol comunitar mai important decat este la prima vedere. 

    Intr-o turma este nevoie de o minoritate de 5% pentru a influenta directia iar ceilalti 95% urmeaza fara sa-si dea seama. Cu cat creste numarul de oameni dintr-o multime, cu atat scade numarul de indivizi informati! Sa faci parte dintr-o turma nu este greu deloc. Trebuie doar sa fii sau sa arati ca esti la acelasi nivel mediocru de turma si ca esti de acord cu aceleasi idei care, de cele mai multe ori, se nasc brusc in mintea unuia care are mintea odihnita, idei fara o aplicabilitate realista in viata de zi cu zi. Instinctul de turma nu este altceva decat actiunea unor indivizi atunci cand exista un model pe care au acceptat sa-l urmeze. Din pacate instinctul de turma a capatat conotatii aproape exclusiv negative, ceea ce nu este in totalitate adevarat. Poate, la fel de bine sa aiba si valoare pozitiva, in functie de modelul urmat si de actiunile ulterioare.

Samstag, 24. März 2018

O maimuta poate sa scrie biblia!


    Universul si tot ce contine el, nu a aparut asa deodata, brusc, el a urmat un proces complex de formare in mai multe etape care a condus si la aparitia vietii. Dupa fiecare etapa, formatiunile ordonate (fie ele nuclee, atomi, molecule, etc) nu au fost distruse ca sa o ia de la capat cu un nou big-bang de la stadiul initial ci au fost mai mult niste fenomene ciclice. Afirmatia din titlu este strans legata de teoria gresita a creationistilor care incearca sa respinga aparitia naturala a vietii. Ei calculeaza probabilitatea de aparitie spontana a unei molecule sau a unei celule complexe, dintr-o data. Metafora lor suna de obicei cam asa: daca trece o tornada printr-un depozit de fier vechi, care e probabilitatea sa apara spontan un Boeing 747? Analogia e gresita pentru ca presupune aparitia directa a ceva complex, sarind peste formele simple.  Ca raspuns al creationistilor a aparut in ,,blogosfera‘‘ de ceva vreme o metafora nastrujnica care suna cam asa: ,,O maimuta poate scrie biblia prin apasarea haotica pe tastele unei masini de scris‘‘ Teoria a fost demonstrata, infirmata, iar demostrata si iar infirmata! Mai jos o sa incerc si eu sa demonstrez teoria intr-un mod cat mai simplu posibil.

    Cam cat este probabilitatea, ca aruncand de 100 de ori o moneda, aceasta sa cada de fiecare data cu banul in sus? Este o posibilitate mica, dar nenula. Dar cat este probabilitatea ca moneda sa cada exact de 50 de ori cu banul in sus? S-ar putea crede ca e o probabilitate mare, dar de fapt nu este decit de vreo 8%. Aproape totul se poate calcula si chear exista formule pentru a calcula asa ceva. Cu cat numarul de incercari este mai mare cu atat probabilitatea este mai mare.

    Mintea omului lucreaza greu cu numere foarte mari sau foarte mici. De aceea sa facem calcule mai intai cu numere mici, de exemplu o tastatura cu numai 3 taste si un cuvant cu 5 litere. Calculati de cite maimute sau de cite repetari ale experimentului ar fi nevoie pentru ca cel putin o maimuta sa nimereasca textul cu o probabilitate de 0,5. Pentru acest exemplu usor mie mi-a iesit ca e nevoie de 168 de maimute sau 168 de repetari. La o tastatura normala si la dimensiunea adevarata a bibliei este nevoie de mult mai multe maimute, dar nu de o infinitate.

    Sa ne intorcem la maimuta noastra la care ii dam acum o tastatura cu 30 de taste. Probabilitatea de a apasa pe o tasta este de 1/30. Frecventa de aparitie a unei taste se va grupa in jurul valorii de 1/30 (3,33%) in cazul unor serii de incercari suficient de numeroase. La un numar de 100.000 de tastari (cate litere ar avea o carte destuld e groasa), frecventele de aparitie a literelor ar fi de 3,33% per total. Daca luam fiecare foaie separat, fregventa literelor poate sa varieze de la 0,1% pana la 12%. Deci este posibil sa si gasim cuvinte inteligibile de la prima serie de 100.000 de tastari. Probabilitatea ca maimuta noastra sa bata biblia este foarte mica, dar nenula. Evident, aceeasi probabilitate este ca maimutele sa bata orice alt text dat, de aceeasi lungime ca si biblia. Daca am accepta si un text cu cate o greseala ici-colo atunci probabilitatea de a-l nimeri e inca si mai mare. Teoretic avand destul timp si destule maimute este posibil. Poate ca avem nevoie de un miliard de ani, dupa care apare si combinatia dorita sau poate ca maimutele au noroc si combinatia apare in prima saptamana.

Dienstag, 13. März 2018

Cine este dumnezeul crestinilor ?


    In antichitate, zeii erau perceputi ca niste persone cu puteri mari care le erau date de anumite obiecte de care omul nu avea habar ce sunt, astfel ca el le descrie ca pe niste lucruri magice, ca pe niste obiecte care aveau puteri fara margini. Acesti zei aveau sentimente sau comportari identice cu cele ale umanitatii pentru ca si ei erau mistuiti de dureri, ambitii, iubiri, intrigi, gelozii, mila, conspiratii si erori. Acesti zei erau descrisi ca persone in carne si oase, aveau aspect umanoid, locuiau in palate impresionante unde oamenilor le era interzis accesul in afara celor alesi, se deplasau in zbor cu bizare ambarcatiuni pe mare sau cu aparate inaripate care pareau propriile lor aripi si aveau fiecare cate un nume.

    Anticii ne spun ca zeii aveau si ei un sef suprem caruia trebuia sa i se inchine toata creatia cerului si pamantului. Numele lui era diferit in functie de zona din care venea: Zamolxis la daci, Zeus la greci, Odin la nordici iar Amon-Ra la egipteni. La fel ca si la oameni, zeii erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si cei care nu voiau sa-i fie pe plac. In antichitate nici un popor de pe pamant nu creadea intr-un singur zeu. Toti se inchinau la nenumarati zei pentru ca fiecare avea un rol in viata lor. Biblia este o carte confectionata din mai multe scrieri in care erau relatate faptele acestor zei. Faptul ca omul nu a crezut si nu a avut niciodata un singur zeu atotputernic ne este evidentiat in toate scrierile antichitatii dar si din paginile bibliei. In biblie de nenumarete ori domnul zeu s-a suparat si a pedepsit oamenii pentru ca foarte des se intorceau sa se inchine la alti zei, in ciuda promisiunilor frumoase pe care el le facea. Dar daca oamenii se intorcea mereu la cultul zeilor inseamna ca nu erau multumiti de acest domn zeu.

    Conform wikipedia, etimologia termenului ,,dumnezeu’’ are origini pagane! Deriva din limba latina ,,domine deus’’, iar in timp s-a transformat in termenul de dumne-zeu, asa cum il stim astazi. Ceea ce tradus inseamna ,,domnule zeu’’. Trebuie specificat ca denumirea ,,dumnezeu’’ apare exclusiv in limba romana. In celelalte limbi de origina latina, apare doar ,,deus’’, specific limbii respective: franceza (dieu), italiana (dio), spaniola (dios), portugheza (deus)! In consecinta, atunci cand spui dumne-zeu, adica, ”domnule zeu”, ar trebui automat sa-i rostesti numele zeului carui-i te adresezi!

    Avand in vedere faptul ca crestinismul este o emanatie a iudaismului, ar trebui ca si domnul zeu a lor sa fie cel al iudeilor adica Yahweh! Numai ca aici ne lovim de un subiect sensibil si controversat. Aici apare o incompatibilitate a zeului din antichitate numit Yahweh, cu ceea ce se pretinde a fi domnul zeu la crestini astazi. Daca zeul antic Yahweh se declara fara menajamente a fi un zeu crud si nemilos cu vrajmasii, domnul zeu al crestinilor se vrea a fi un zeu al tolerantei si al iubirii, chiar daca in treacat fie spus nici crestinii nu au stat departe de razboaie in numele credintei, totusi la nivel declarativ il considera pe domnul zeu un zeu milostiv si indurator cu vrajmasii sai. Un alt motiv ar fi acela ca Yahweh era un zeu tribal cu pretentii exclusive de inchinare, cu ritualuri clar stabilite. In privinta exclusivitatii de inchinare, acest lucru presupune un monoteism absolut, ori crestinii nu sunt monoteisti. Conform DEX monoteismul este explicat ca fiind ,,religie care recunoaste existența unei singure divinități''. Ori in absolut toate religiile crestine se recunosc mai multe fiinte divine care pot sa-i ajute pe credinciosi! De exemplu: gramada de sfinti, Jessus, sfanta Maria, Arsenie Boca ... etc. chiar daca sunt considerati inferiori atotputernicului, crestinii nu se mai pot numi monoteisti.

    Prin biblie se vehiculeaza mai multe nume a domnului zeu, cum ar fi: Iahwe, Elohim, Adonai etc. Si ca de obicei, cand vine vorba de a explica ceva concret, ne pierdem in amalgamul de sensuri a diferitelor pasaje si a traducerilor gresite si la final suntem inapoi de unde am plecat. La auzul ,,intortocheate sunt caile domnului’’ unui credincios i se scurtcircuiteaza mintea si se mai si simte vinovat ca a incercat sa-si explice de ce nu se aplica logica in toate cazurile. Deci pana la urma numele zeului crestinilor este ... nu este! Il cheama exact asa cum il si striga: domnu’ zeu. Este imposibil de gasit un raspuns intrebarii din titlu, un raspuns sa multumeasca pe toti hrestini.

    Daca ,,cea mai mare izbanda a satanei impotriva binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista’’ atunci s-ar putea la fel de bine ca cea mai mare izbanda a lui domnul zeu impotriva raului sa fie in momentul in care oamenii sunt convinsi ca el nu exista!

Sonntag, 11. Februar 2018

Sistemul educational

    Aparitia sistemului educational a fost salutata ca un mare pas inainte al societatii umane. Dar, ca si internetul, acesta este o sabie cu doua taisuri, iar taisul indoctrinarii este mult mai ascutit decat cel care aduce iluminarea. „Educatia” inseamna copiii care invata sa scrie, sa citeasca si sa recite tabla inmultirii. La nivel de baza, e un lucru bun. Dar sistemul de „educatie” este visul implinit al oricarui manipulator. Daca vrei sa obtii adulti care sa gandeasca conform planurilor tale, ce situatie ideala ai crea? Sa „educi” copii de 3 si 4 ani si sa controlezi ceea ce invata 5 zile pe saptamana, pana pe la 20 de ani. N-ai sa gasesti o structura mai buna de indoctrinare!

    Profesorii sunt paznicii mintii in dezvoltare, care le spun elevilor ce este realitatea, ce este istoria, ce este adevarat sau fals. In mare parte, acesti profesori nu au habar de ceea ce fac. Sa vedem cum este produs un profesor: Mai intai trebuie sa se descurce bine la examene in liceu si universitate, altfel spus sa fie burete pentru versiunea sistemului despre adevar si realitate si sa o poata exprima pe foaia de examen. Apoi trece prin perioada de pregatire, unde invata sa-si indoctrineze elevii cu acelasi „adevar” si aceeasi „realitate” cu care au fost ei programati. Trebuie sa fii un bun burete in scoala si universitate si sa treci examenul sistemului inainte sa te califici ca doctor, savant, ziarist sau politician. Cei care se descurca la examenele sistemului doar confirma nivelul de indoctrinare, celula inchisorii mentale, care ramane intacta pentru restul vietii la cei mai multi oameni.

    Copiii si tinerii care cerceteaza singuri, gandesc independent, pun la indoiala si ofera o alta realitate decat „norma” indoctrinata nu trec examenele si reprezinta o „influenta distructiva in clasa”. Toate acestea sunt decise de varful piramidei educationale si dictate celor din esalonul inferior. Iar cei mai multi profesori se supun orbeste acestui sistem. Astfel, se mentine neschimbat acest mod „profesionist” de a preda, iar orice element rebel este eliminat.

    Profesorii predau ceea ce li se spune, ziaristii scriu in limitele dictate de editor, editorul publica in limitele impuse de proprietar, savantii dau o versiune a realitatii in limitele stiintei oficiale, medicii trateaza pacientii cu medicamente sau cu bisturiul, metode dictate de organizatia medicala... Peste tot e la fel. Cei putini din varf dicteaza, iar ceilalti fac ceea ce li se spune. Copiii isi dau seama repede ca viata e mai simpla daca nu pui la indoiala ceea ce auzi.

    Profesorii sunt paznici-cheie ai minti in dezvoltare, deoarece cei mai multi sunt incredibil de neinformati despre realitatea profunda a lumii. Ei stiu ceea ce sunt conditionati sa stie. Profesorii, ziaristii, savantii, doctorii si politicienii bine informati sunt ultimul lucru de care are nevoie elita. Informarea nu face bine carierei, iar profesorii, doctorii si ziaristi informati care inteleg ca sistemul este o masina de indoctrinare iti pot spune consecintele impotrivirii lor.

    Sistemul educational este o banda transportoare bine unsa, care absoarbe minti virgine la un capat si scoate adulti programati la celalalt. Sunt si unii care supravietuiesc cu procesele de gandire intacte, dar sunt putini. Pentru ceilalti, singura speranta este sa se deprogrameze de indoctrinarea care i-a educat. In in toate colturile acestei planete rotunde, indoctrinarea copiilor de catre parinti se realizeaza chiar acasa.

    Orice parinte – crestin, musulman, simpatizant al vreunui partid politic, rasist, muncitor, intelectual, om de vaza – isi conditioneaza progeniturile prin exercitarea unei autoritati insistente. Copiii devin reflexii ale parintilor, presiunea de a fi ca ei fiind uneori enorma. Ideea ca un crestin, musulman, evreu sau hindus trebuie sa respecte dreptul prin nastere al copiilor lor de a-si alege convingerile, fara a fi obligati sa se conformeze credintei parintilor, iese din discutie la acesti oameni. In plus, uni parinti isi iau un al doilea sau al treilea loc de munca, cu scopul de a face economii pentru copiii lor, care vor primi un plus de indoctrinare intr-un colegiu sau facultate. Rotitele se invart si toti isi joaca rolul, indoctrinandu-i pe ceilalti si mentinandu-i in turma. Sistemul este atat de bun, incat toti cred ca e spre binele copiilor lor.