Donnerstag, 16. November 2017

Religia o frana a progresului

Ceva atat de complex si incredibil ca Pamantul, Soarele sau tot Universul, este imposibil sa aiba un raspuns atat de simplu si sec ca un dumnezeu, cel putin nu unul care se incadreaza in orice religie. Sa crezi ca cel ce a creat universul i-ar pasa catu-si de putin daca tii tu post sau nu, sau ca te urmareste si cumva iti inregistreaza tot ce faci, zici sau gandesti, sau ce e si mai uluitor e ca are nevoie ca tu sa te inchini lui. Raspunsul este mult mai complex si mai mult ca sigur nici crestinii, nici ateii, nici un adept al unei religii nu are un raspuns categoric la aceasta intrebare.

    Au fost vremuri in care era absolut clar pentru toti ca pamantul este plat, altfel cum am putea sta in picioare pe el, nu? Au fost vremuri in care era clar pentru toata lumea ca nu se poate zbura cu obiecte mai grele decat aerul, ca nu se putea calatori cu trenul peste o anumita viteza, ca pamantul este in centrul Universului si Soarele se invarte in jurul lui, ca este nesanatos sa faci baie prea des, etc. Astazi, cand auzim de astfel de lucruri ne intrebam cum se poate ca oamenii sa fi crezut vreodata asemenea stupiditati.

    In mod normal un om neindoctrinat religios care a trecut prin scoala ar trebui sa aiba macar cateva cunostiinte stiintifice si sa nu creada ca lumea a fost facuta in 6 zile si ca omul a fost facut din lut asa cum scrie in biblie. Religia a intrat in absolut toate domenile chear si in stiinta si a trecut toate informatile prin prisma ei dogmatica incetinind sau chear blocand progresul. De fiecare data cand s-a descoperit ceva nou, revolutionar, biserica a spus nu si traditiile bisericesti s-au opus cu indarjire la promovarea cunoasterii stiintifice si a culturii umaniste, tot asa cum s-a opus tuturor miscarilor sociale progresiste din ultimul mileniu. Este clar ca recomndarile impotriva omuciderii si pentru moderatie in satisfacerea nevoilor de viata nu sunt de esenta religioasa. Ca religia a introdus in patrimoniul ei si fapte ale cunoasterii empirice, reguli de igiena, norme practice de convietuire sociala, aceasta este o alta problema. S-au descoperit populatii primitive care au formulat si respecta cu strictete o serie de norme firesti ale convietuirii sociale, fara sa aiba nici un fel de credinta religioasa. Iar faptul ca a existat o perioada in istorie cand oamenii de stiinta de atunci au facut progrese sub tutela bisericii se datoreaza exclusiv pozitiei politice si financiare pe care aceasta a ocupat-o in acele timpuri. Ca dovada, atunci cand aceasta pozitie s-a schimbat, demersul stiintific s-a distantat de basmele biblice, fiind in zilele noastre chiar pus in opozitie cu religia.

    Privind ultimii 25 de ani incoace de la noi din tara, putem sa vedem mocirla in care se zbate mai mult de jumatate de popor, practicile medievale, incultura, fanatismul, inapoierea si prostia, intr-un cuvant cancerul religios si problemele psihice de care sufera credinciosii. Problema este de a rapsunde la intrebarea daca superstitia, credinta in zei, spirite au slujit candva progresului. Raspuns simplu: nu. Orice tara civilizata care a evoluat si oamenii au dorit progresul si evolutia, au inteles ca pentru a fi posibile aceste lucruri trebuie sa te rupi de un trecut catastrofal, negru si primitiv, de toate lucrurile inapoiate care tin pe loc dezvoltarea omului si a societatii.

  Sta in natura omului sa domine si sa exploateze toate slabiciunile semenilor lui si, in demersul de a-si potoli setea de putere, recurge tot timpul la metoda clasica care nu a dat gres niciodata: religia! Asa s-a intamplat si in scoietatea moderna: expansiune ateista in momente de progres, pentru ca apoi, in vederea consolidarii puterii noii clase exploatatoare, in dauna maselor populare, sa se apeleze din nou la religie, cu mijloacele ei traditionale, privind supunerea fata de stapanire si umilinta ridicata la nivel de virtute.

     Astazi religiile au devenit o afacere profitabila si vectori de expansiune ai intereselor statelor de origine, iar la intrebarea cand va dispare dumnezeu si crestinismul, caci vor disparea, numai timpul ne poare raspunde. Zeitatile sumero-akkadiene au disparut complet din vederea credinciosilor cam dupa vreo 3000 de ani timp in care au influentat culturile vecine si s-au adaptat dupa ele. Au fost inlocuite cateodata treptat, cateodata nu, de alte mode religioase. N-am auzit sa se revolte vreo zeitate din cauza asta! Nici dumnezeu n-o sa se revolte cand o sa vina timpul lui, pentru ca e doar o idee care e acum la moda. Se pare ca salvarea zeitatilor sta doar in incapatanarea unor oameni de a renunta la ele. Zeitatile stau inerte si astepta schimbarea modei. La fel au patit Thor, Horus, Osiris si tot panteonul egiptean si tot panteonul grec.

Samstag, 4. November 2017

Libertatea religioasa


    Cand se naste un copil, se naste fara nici o religie, liber, insa la aprox. 30 zile dupa nastere, biserica cu cea mai mare cota de piata din zona - in cazul nostru cea ortodoxa -  obtine prin manipulare, traditie si perseverenta, un contract de exclusivitate de la parinti pentru ca el sa devin crestin ortodox… asta in conditiile in care el nu avea discernamant la varsta de o luna. Pur si simplu parintii si-au asumat ca daca ei cred in acel zeu va crede si ala mic. Asa ca pana la urma pozitia geografia determina religia in care va creste si zeul in care va crede un om. Un credincios ortodox din romania, ar fi fost musulman daca s-ar fi nascut intr-o tara din Orientul Mijlociu, ar fi fost un catolic daca s-ar fi nascut in Italia, respectiv ar fi fost ateu, buddhist sau taoist, daca s-ar fi nascut in China.

    Culturile politeiste pe timpul Greciei antice sau a Imperiului Roman, inainte de asa numita cotitura a lui Constantin, garantau in mod implicit libertatea religioasa. Existau mai multe divinitati si fiecare era liber sa aleaga pe care sa le venereze sau, pe cea a caru-i manie simtea ca trebuie s-o potoleasca. Iti alegeai un zeu din ,,oferta pietii'' fara a-i nega pe ceilanti. De acea intre toate religiile numai monoteismul este in mod potential violent si dusman al libertatii religioase. Daca exista un singur zeu, venerarea tuturor celorlalte presupuse divinitati este un scandal si trebuie sa dispara. Sau, ca s-o spunem in alt mod, monoteismul introduce in religie ideea adevarului, distinctia dintre adevar si neadevar divin.

    Pana la Constantin cel Mare credinta crestina nu era deloc o religie tolerata, adesea era persecutata. Crestinii puteau maxim sa spere la libertatea religioasa. Dar, imediat ce crestinismul a devenit religia imperiului roman, el a incetat sa fie tolerant fata de celelalte religii. Desigur, ce inseamna ,,el'' in acest caz este ambiguu. Nu inseamna nici biserica, nici numai imparatul. Conducatorii erau interesati de fundamentele si de unitatea imperiului lor, biserica era interesata sa cucereasca inimile poporului. Dar, in pofida scopurilor diferite, intereselor lor erau aceleasi. Politica a devenit instrumentala pentru religie si religia, ca singura conceptie adevarata despre realitate, pentru politica. Astazi noi suntem dezgustati cand auzim despre musulmani care, pe baza diferitelor sure din coran si a unor traditii islamice, sunt oameni condamnati la moarte si ucisi numai pentru ca se convertesc la crestinism. Dar nu ar trebui sa uitam ca acesta a fost acelasi mod cu care crestinismul i-a tratat pe ceilanti pentru o perioada de timp destul de lunga. La ora actuala nu mai exista crestinatatea, ci numai diferite biserici care lupta intre ele si se denigreaza una pe alta.

    Astazi noi intelegem prin ,,libertate religioasa" revendicarea legitima a dreptului de a alege in fiecare clipa - fara a intra in nici un dezavantaj - propria convingere religioasa. Iar constitutile moderne limiteaza dreptul guvernului de a se amesteca in treburile interne ale unei religii recunoscute dar, nici o constitutie nu defineste notiunea de religie. In America, Scientology este recunoscuta ca religie (pur si simplu pentru ca pretinde ca este asa) in timp ce in multe tari europene acest produs al scriitorului de stiinta fantastica L. Ron Hubbard este considerat o organizatie in mod potential criminala si de aceea este controlata indeaproape de institutiile responsabile de securitatea interna. Mai in general, libertatea religioasa este considerata un drept uman fundamental numai in masura in care ea nu tulbura in mod deschis ordinea publica asa cum este definita de constitutie. Dreptul uman la libertatea religioasa risca tot mai mult sa intre in conflict cu alte drepturi umane, indeosebi cu dreptul la egalitate si cel de a nu fi discriminati datorita vreunui fapt considerat irelevant. 

    Putem fi morali si fara zei. Morala si etica nu au orientare religioasa(Sursa conceptelor bine si rau). E mai bine sa fim morali pentru ca asa trebuie si ca asa ne-ar placea sa fie si semenii nostri cu noi …. decat sa fim morali doar de frica vreunui zeu. Vorbind strict de Romania, in timp ce alte natiuni cerceteaza spatiul cosmic , noi cheltuim banii construind biserici si catedrale , iar pe copii ii speriem de mici ... cu bau-bau, halal societate , aflata la sute de ani distanta de realitatile momentului. Toti suntem vinovati pentru ce se intampla in ziua de azi. Pentru ca judecam, suntem prosti, ignoranti, avem idei preconcepute si alegem sa ne identificam ca noi vs. ei, unde „noi” suntem superiori si „ei” sunt inferiori si trebuiesc inlaturati.

Donnerstag, 19. Oktober 2017

Rostul spovedaniei

   Spovedania este un ritual in unele culte religioase la crestini care consta in marturisirea pacatelor de catre penitent in prezenta unui unui preot. Despre spovedanie se spune si ca este o taina sfanta, o marturisire extrem de importanta pentru credincios, marturisire ce nu trebuie, sub nicio forma, dezvaluita de preotul duhovnic. Popii spun ca toate pacatele spovedite sunt iertate de dumnezeu prin intermediul lor, apoi, trebuie uitate si, mai ales, nerepetate, pentru ca de la o spovedanie la alta sa se vada o evolutie in plan spiritual.


    Acest cult al confesiunii de-a lungul timpului a fost de mai multe ori upgradat! La inceput, penitentii isi spuneau pacatele cu voce tare in fata obstii crestine, apoi urmau o perioada de post si incercare, iar la sfarsitul perioadei, episcopul le dadea dezlegarea, reintegrandu-i in biserica. In jurul anului 600 e.n. odata cu introducerea notiuni de iad (Teoriaevolutiei bibliei) au inceput sa se practice marturisirile nepublice, sa se scrie chear indreptare de spovedanie. (indreptar spovedanie actual aici - eu am crezut ca mor de ras)

Cateva pacate din ,,Lista de pacate''

- Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri.
- Am vorbit cu mai multe intelesuri.
- Am inselat statul, depunand declaratii de venit false.
- Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat.
- Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati.
- M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea.
- N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar
- Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
- M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.
- Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi
vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac
pacatul.
- Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.
- M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
- Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
- Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
- Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)
- Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.
- Am privit cu placere cum se impreunau animalele.
..........................................................................................................

    De la inceputul inceputului omenirii si pana astazi sunt niste reguli universal valabile si oamenii sunt inca condusi de aceleasi instincte primare. Informatia a fost tot timpul factorul cel mai important in jocul puterii si cine o detinea, detinea si controlul. Totul era bazat pe psihologie, pe manipularea tuturor sentimentelor umane, de la bucurie la tristete, de la indoiala la vina si cel mai important manipularea prin frica. De aici a venit si ideea geniala a bisericii de a folosi cultul confesiunii in favoarea lor astfel incat cele mai ascunse secrete al omului le erau dezvaluite datorita credintei in iertare, secrete pe care le foloseau apoi impotriva celor care le revelau.

    Biserica neaga lucrul acesta si varianta oficiala este ca popa nu are voie sa divulge pacatele enumerate de penitent la spovedanie nici inainte autoritatilor, chiar daca ar fi expus sa-si piarda viata! Nici pentru scopuri considerate utile pentru penitent, popa nu trebuie sa comita acte de indiscretie. Daca preotul nu pastreaza secretul marturisirii, pedeapsa este extrem de aspra si poate merge pana la caterisire. Dar printr-o circulara a Patriarhiei, din anul 1956, care nu a fost abolita nici astazi, popii sunt obligati sa raporteze imediat ,,autoritatilor'' daca in cursul spovedaniei au fost mentionate subiecte de domeniul sigurantei statului, crime, sau tradari de stat. Unde este taina?

    Biserica a catalogat internetul si calculatorul ca unelte ale diavolului dar tot cu aceleasi unelte incearca sa isi mareasca influenta. Mai nou au aparut pagini unde se pot ierta pacatele on-line. Pacatele pot fi marturisite din tastatura, iar credinciosii primesc raspunsurile asteptate, dar si canoanele, din partea lui popa-blogger. Pentru cei care simt, totusi, nevoia unei legaturi face-to-face, popii virtuali au inventat spovedania la webcam... un alt fel de videochat. A aparut aplicatia pentru marturisirea pacatelor pentru smartphone si tableta. Daca ai gresit cu ceva, bifeazi intr-o lista de pacate ce ai gresit si apesi butonul trimite si gata esti iertat si poti sa o iei de la inceput cu pacatuitu'. Cu ajutorul tehnologiei se iarta de 10x10³ mai multe pacate ca inainte.




   Oricine poate vedea (daca ar vrea) ca popi fac orice pentru bani: ,,sfintesc'' bordelurile, masinile, armele ... cam orice se poate sfinti. Popi nu au nici o autoritate morala, daramite spirituala pentru a ierta ceva in numele altcuiva. Spovedania nu are efect iar oamenii sunt declarati „iertati” de catre popi, dar ei continua in general acelasi mod de viata ,,pacatuind'' mai departe. Nu exista o cainta autentica si o schimbare a vietii, ci canoane cu pedepse fara rost si fara rod iar popi traiesc in lux si nepasare ma departe! Toti cei care se duc la spovedanie fac un ritual fara rost, si care nu duce la o viata sfanta, ci la sustinerea inselaciunii, dandu-le oamenilor o amagire si o siguranta falsa!




Samstag, 23. September 2017

Problema raiului



    Omul a fost preocupat din toate timpurile de viata sa de dupa moarte. Raiul este parte integrata din fiecare religie aparand sub diferite denumiri si acolo recompensele vor fi proportionale cu faptele din viata pamanteasca, fapte care sunt roadele vointei noastre constiente si libere. Este usor de inteles de ce notiunea de rai este asa de atractiva. Cine nu-si doreste sa dainuiasca vesnic, lipsit de griji, fericit?

    Sa trecem peste lipsa dovezilor care sa ateste ca un astfel de loc ar putea sa existe si sa exploram dimensiunea logica a acestui ipotetic spatiu.
    Empatia, compasiunea pentru semenii aflati in suferinta reprezinta una dintre principalele calitati necesare accederii in rai. Se presupune ca virtuosii, dupa o viata plina de fapte marete, dovedindu-si atat credinta in divinitate cat si compasiunea pentru semenii sai vor ajunge in rai. Sau mai bine zis, sufletele lor vor ajunge in rai. Se pune intrebarea ce existenta vor avea aceste suflete odata ajunse in locul fericirii supreme? Cum vor putea ele sa fie fericite stiind ca miliarde de alte suflete ard in iad, mistuite de focul gheenei dupa o viata pacatoasa? Se presupune oare ca sufletele celor plini de compasiune isi pierd instantaneu capacitatea de empatizare cu sufletele semenilor din iad? Cum va putea oare sufletul mamei virtuoase sa fie fericita in rai cand sufletul fiului ei, rocker, arde pentru o vesnicie in cazanele diavolului?! Pentru a reconcilia aceste conditii incompatibile, suntem obligati sa presupunem ca sufletele sunt intr-un fel "lobotomizate emotional" instantaneu odata cu intrarea in paradis, uitand atat de existenta raului in sine cat si de existenta vietii de pe Pamant, cu tot ce presupune ea.

    Sa trecem totusi si peste aceste fracturi de logica si sa ne ducem rationamentul critic mai departe. Biserica ne invata ca omul trebuie sa-si infranga dorintele neconforme dogmei, sa duca o viata virtuoasa in speranta mantuirii. Asadar, daca duci o viata sfanta si-ti infranezi toate dorintele neconforme credintei, ajungand in rai vei descoperi ca nu ai cum sa fii fericit deoarece nici acolo nu te vei putea manifesta liber.
    Sunt preoti care ridica si mai mult stacheta si pretind ca nu ajungi in rai decat daca reusesti sa nici nu mai poftesti la ceea ce nu este conform dogmei. Dupa ei, ajungi in rai doar daca de-a lungul existentei tale pamantene ajungi sa-ti reprimi atat de mult dorintele neconforme credintei incat reusesti sa nici nu-ti mai doresti altceva decat o viata de sfant. Astfel, odata ajunse in rai, sufletele ar duce o existenta uniforma, neschimbata in timp, fara sa-si doreasca schimbare si fara nevoia de reguli care sa interzica deviatia.

    Raiul isi schimba constant forma odata cu trecerea vremii. Cei care au scris biblia, traiau intr-o zona aproape desertica, asadar raiul lor era un loc cu izvoare, rauri, fantani si oaze. Astazi, sinucigasii islamisti cred ca raiul este un loc cu placeri sexuale, in care nici mai mult nici mai putin de 72 de fecioare supuse ii satisfac martirului cele mai ascunse placeri. Fiecare vede in rai o salvare, si tot cea ce nu poate avea in timpul vietii. Raiul este o reprezentare dupa standarde pur umane si, la urma urmei, o inventie omeneasca de la un capat la celalalt, din pura nevoie.

    Multe dintre religii spun ca, daca nu esti membru al cultului lor, vei ajunge in iad. De vreme ce exista mai multe religii si cum oamenii nu apartin doar unei singure religii, putem sa ne imaginam ca nici un suflet nu ajunge in rai. Asa cum spunea un intelept ... ,,un loc in care ne ducem cu totii ... nu poate fii un loc rau ... nu-i asa?’’

Sonntag, 6. August 2017

Dumnezeul lui dumnezeu !


Un clip postat pe youtube din 2013 care are peste 2 milioane de vizualizari si peste 23 de mii de comentarii.

Mittwoch, 2. August 2017

Sursa conceptelor bine si rau

    De unde stim noi oamenii ce este bine si ce este rau? Cum se cuvine sa ne comportam? Daca este moral sa ne insusim bunurile altuia sau daca ne este permis sa profitam de pe urma naivitatii celorlanti? Pentru o fapta rea, care ar fi pedeapsa ,,potrivita’’?  La aceste intrebari, credinciosii nu au niciun dubiu: toate raspunsurile vin de la dumnezeu. Credinciosul de orice confesiune este convins ca notiunile de bine si rau sunt date de dumnezeu iar fara interventia divinitatii omul nu ar fi decat o bruta insensibila.

    Fiecare religie pretinde ca este detinatoarea adevarului adevarat! Marea intrebare este: care zeu este cel adevarat si al carui cuvant trebuie sa-l urmam? Jehova, Allah, Buddha, Brahma sau poate Jupiter, Zeus, Thor? Intampinam dificultati mari daca dorim sa alegem rational, in conditiile in care raspunsul la acesta intrebare l-am primit deja in primii ani de viata, fiecare dupa religia in care a fost crescut. Daca suntem educati in familii crestine, il alegem pe Jesus, daca suntem educati in familii musulmane, il alegem pe Allah … etc. Stim doar ce ni se spune de catre familie, biserica, scoala ca este bine. In acest fel, conceptiile noastre despre bine si rau se trag de fapt din moralitatea comunitatii in care am fost crescuti.

    Ne trebuie doar putina imaginatie si ceva obiectivitate pentru a ne inchipui ca ne-am fi nascut intr-un stat islamic, in mijlocul talibanilor, iar intreaga noastra educatie s-ar rezuma la invatatura unui imam semianalfabet care pretinde ca ne transmite cuvantul divin al profetului. Cu mare probabilitate, la ora asta am planifica atacuri cu bomba asupra necredinciosilor ca, conform cartilor sfinte ar trebui omorati si schinjuiti pentru a le salva sufletele si, daca ne-ar mai ramane timp, am fugari nefericitele femei care au indraznit sa iasa din casa neacoperite din cap si pana in picioare. Si toate astea in numele divinitatii.

    Standardele morale sunt destul de schimbatoare in timp, ele evoluand odata cu influentele sociale, etnice, tehnologice la care este supusa societatea. Analiza tuturor textelor religioase, inclusiv a coranului si a bibliei, ne furnizeaza si alte dovezi ca acestea reflecta moravurile vremurilor in care au fost scrise. In perioada in care a fost scris Vechiul Testament, infanticidul si chiar genocidul in numele credintei reprezentau idealuri de moralitate. Astazi, pentru aceleasi gesturi, societatea l-ar condamna pe faptas la ani grei de puscarie sau l-ar interna intr-un ospiciu. Noul Testament, scris la cateva secole dupa cel vechi, reprezinta un mare pas inainte in ceea ce priveste standardele de moralitate. Nici nu este de mirare. Intre timp, societatea evoluase, ideile despre bine si rau se modificasera si ele.

    Biserica anglicana nu demult a admis patrunderea femeilor in randul clericilor, la un secol distanta fata de legiferarea votului universal. In Romania, dreptul femeilor la vot a fost legiferat ceva mai tarziu decat in Marea Britanie dar biserica ortodoxa este inca foarte departe de a accepta ideea de femei-preot. Astfel putem spune ca ortodoxia este mai impermeabila decat anglicanismul, sau mai degraba putem afirma ca societatea romaneasca inca nu priveste femeia pe picior de egalitate cu barbatul.

    De regula, intr-o comunitate suficient de bine definita si omogena, se ajunge daca nu la un consens general atunci macar la unul majoritar. Sa luam un singur exemplu: in urma cu cateva decenii, se punea accent pe virginitate. Domnisoarele trebuiau sa fie ,,fete mari’’ pana in noptea nuntii, iar cele care nu se conformau se faceau de rusine si erau aratate cu degetul. Astazi, odata cu revolutia tehnologica care ne-a adus lumea in casa prin intermediul internetului, televizorului, oamenii au adoptat multe dintre legile si moravurile lumii civilizate iar femeia este privita ca egala barbatului. O domnisoara care schimba des prietenii nu mai starneste atatea discutii ca inainte.

    Majoritatea teologilor contemporani se grabesc sa specifice ca biblia nu trebuie luata ad litteram. Textul ar trebui ,,interpretat’’, ,,distilat’’ pentru a ramane esenta invataturii primite de la dumnezeu. Tocmai aici este problema! Interpretarea este facuta de oameni, membrii ai societatii contemporane, in functie de normele de moralitate acceptate astazi. In esenta, aceste notiuni de bine si rau sunt definite de societatea in care traim prin interactiunile complexe la care sunt supusi membrii ei. Ce le convine si este compatibil este luat ca atare iar ce nu, teologi rup logica si bunul simt si vin cu niste interpretari una mai nastrujnica ca alta.


Freitag, 14. Juli 2017

Frauda taxei kosher

Facand o calatorie culinara in jurul lumii ajungem la concluzia ca hrana este de o diversitate covarsitoare. Pentru europeni anumite animale sau insecte sunt orice altceva, numai hrana nu, in schimb, locuitorii din multe tari asiatice n-au nici o problema cu asta. Pentru noi, a manca insecte e o aberatie, dar lacustele, furnicile si larvele de tot felul sunt niste delicatese pentru anumite populatii din Asia, Africa si Australia.

    Reguli, diferite de la o populatie la alta, dar foarte stricte, guverneaza obiceiurile alimentare ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot manca si cum trebuie ele sacrificate, pregatite si consumate, ce parti din corpurile acestor animale pot fi mancate si care nu, ce mancaruri sunt permise/interzise in cursul anumitor perioade (post, ramadan), sau in anumite situatii fiziologice (graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formeaza coduri complexe, respectate de multi oameni chiar si in aceste vremuri de libertate a gandirii si de amestec intre culturi. In unele cazuri au la baza o justificare rationala, legata de sanatate, sau motive de ordin practic, alteori nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu inalta semnificatie, ceea ce face ca aceste reguli sa fie foarte adanc inradacinate.

    Din amalgamul de reguli, simboluri sau traditie sa nascut ,,taxa kosher‘‘. Aceasta taxa este cea mai mare frauda adusa consumatorului de pe fata pamantului. Pentru evrei toate produsele alimentare trebuie sa fie certificate kosher. Un logo kosher imprimat pe ambalaj arata ca produsul a fost , „binecuvantat” de niste rabini sau certificat de o organizatie evreiasca. Pentru certificare, rabinii trebuie sa verifice componentele si sa supravegheze toate etapele fabricarii. Examineaza fiecare aliment din dulap si verifica daca au una din inscriptiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezinta o „binecuvantare” evreiasca si daca le gasesti, inseamna ca ai platit o taxa unui grup religios evreu, fara sa sti si fara sa vrei. Acestea simboluri nu se vor gasi intotdeauna pe fata ambalajului ci ele pot fi ascunse in mijlocul imprimeului minuscul de langa sigiliul etichetei.


    La ora actuala 17500 de intreprinderi din SUA au fost intimidate ca sa plateasca aceasta taxa cu toate ca evreii reprezinta doar 2.9% din populatie. Cele mai mari societati alimentare sunt jupuite de organizatiile si asociatiile rabinice. Rabinii se prezinta in aceste intreprinderi, ca sa-si ofere protectia, contra cost, adica certificarea kosher si, daca intreprinderea refuza, este amenintata de boicotare, fara nici un incojur, deoarece evreii sunt informati de produsele kosher pe care trebuie sa le foloseasca si de cele non-kosher. Cum evreii domina comertul en-gros,en-detail si mediile de informare, rabinii arata clar ca un simplu cuvant este suficient pentru o proasta publicitate si inchiderea circuitului de distribuire. Si astfel, inteprinderile respective, speriate de puterea grupului evreiesc si de frica unei publicitati defavorabile cedeaza zicandu-si ca, oricum, consumatorul final, va plati nota.

    Taxa nu reprezinta decat o fractiune infima din pretul de cumparare, asa de mica incat e imposibil de calculat, zic rabinii. ADL (Liga Antidefaimare) si Wikipedia vorbesc de 0.0000065 centi per articol. Dar, daca o immultim cu numarul de referinte ale produselor in chestiune – produse de baza, cel mai ades – cu numarul americanilor (300 de milioane) si cu cantitatea consumata anual, cifrele nu mai sunt deloc neglijabile. Tinand socoteala de toate tarile unde exista aceasta situatie, vedem ca taxa kosher produce miliarde de dolari.

    Cam asa lucreaza aceasta schema ingenioasa. Un rabin va aborda o companie si va avertiza proprietarii ca daca produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de catre un evreu”, vor infrunta boicot-ul fiecarui evreu. Daca aceste „binecuvantari” sunt atat de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxa pentru ele? Ar fi normal sa acorde gratis acest serviciu pentru beneficiului propriilor lor oameni si eventual sa plateasca ceva companiilor producatoare de produse alimentare pentru aplicarea acestor logo-uri kosher. Insa lucrurile stau exact pe dos: companiile trebuie sa plateasca pentru a afisa logo-ul kosher.