Montag, 25. Februar 2019

Hrana oamenilor primitivi


In varianta oficiala se incearca explicarea evolutia hoardelor primitive de vanatori nomazi in triburile care se ocupau cu agricultura afirmand ca acestia au descoperit culturile de cereale in mod accidental. Aceasta nu explica insa cum au fost in stare oamenii primitivi care au facut aceasta, sa selecteze cele mai bune specii salbatice de cereale pentru a le folosi mai apoi ca baza a revolutiei agriculturii? Exista mii si mii de plante salbatice ce au potentialul de a fi transformate in culturi agricole. Cum se face insa ca oameni primitivi, lipsiti practic de orice experienta, au putut alege cele mai bune si eficiente specii pentru a le incrucisa si pentru a obtine recolte masive si foarte hranitoare?

Cercetarile asupra dietei oamenilor preistorici au aratat ca acestia consumau plante cu frunze si carne. Aceste alimente erau la indemana si nu necesitau preparare complicata. Problema cu recoltele de cereale in acele timpuri era ca boabele lor erau atat de mici, incat nu erau prea atractive. In plus, ele necesitau o atentie speciala, etape diferite pana la obtinere, precum si procesare indelungata prin fierbere. Aceasta era deja o tehnologie pe care omul primitiv din Epoca de Piatra nu o avea.
Motivul pentru care cerealele trebuie gatite este acela ca sistemul digestiv uman nu este potrivit pentru a le digera asa cum trebuie daca ele sunt ingerate crude. Prin urmare, oamenii din paleolitic nu se bazau pe ele. Aceasta inseamna ca hrana ce contine cereale are o provenienta mult mai recenta. Dar, daca oamenii primitivi nu foloseau cerealele in hrana lor, atunci cum au putut ei sa incruciseze si sa obtina speciile cunoscute astazi? Fara nenumarate generatii de incercari si experimentari – bazate pe o profunda cunoastere a agriculturii si a geneticii plantelor – este practic imposibil sa se realizeze asa ceva.

Ceea ce ni se cere sa credem este ca oamenii primitivi din zorii civilizatiei noastre, care in mod evident erau lipsiti de orice experienta in domeniu, au fost totusi capabili sa selecteze si sa incruciseze cele mai bune specii de plante salbatice pentru a obtine astfel cerealele cunoscute astazi. Cum stim ca acest lucru este adevarat? Pentru ca noi cultivam chiar si in zilele noastre exact aceleasi tipuri de cereale pe care ei le-au cultivat in urma cu 5000 de ani, desi agricultura s-a dezvoltat continuu, atat in metode cat si in posibilitati. Prin urmare, intrebarea fundamentala este: unde se afla antecendentele si unde sunt predecesorii tututor acestor transformari? De unde cunosteau oamenii primitivi metodele de inginerie genetica a plantelor sau animalelor?

Este contrar specificului si naturii umane sa acorde credit altcuiva pentru ceea ce ea insasi a facut, de accea ne punem mari semne de intrebare asupra modului in care au fost descoperite ,,accidental’’ toate cerealele. Misterul se adanceste insa si mai mult atunci cand scrierile si textele provenite de la primele civilizatii dezvoltate ale omenirii (Sumer, Mesopotamia, Egipt sau Peru) afirma ca plantele le-au fost date de „zei” care au venit la ei si i-au invatat cum sa le si cultive!



Freitag, 1. Februar 2019

Domesticirea animalelor


Domesticirea este teoria conform careia speciile actuale de animale domestice provin din forme salbatice care, in decursul existentei si evolutiei omului, au fost atrase apoi retinute in preajma sa, suferind in timp importante modificari de ordin morfologic, fiziologic si comportamental. Sa nu uitam ca ultimul animal domesticit a fost acum vreo 6 mii de ani. Se pare ca omul primitiv a iesit din pestera acum 10-12 mii de ani si sa apucat de domesticit animale. A inventat un tip unic de interactiune cu cateva animale ce le-a ,,domesticit’’ si le-a controlat reproducerea iar in timp au produs generatii de descendenti la care comportamentul in captivitate a suferit modificari semnificative.

Majoritatea animalelor domestice se deosebesc foarte mult de corespondentul salbatic din care se presupune ca se trag. Cum a reusit omul primitiv sa le ,,domesticeasca’’ si sa le transforme in cu totul alte specii avand in comun numai aspectul fizic nu se stie exact, se presupune numai.

Vaca a fost domesticita acum vreo opt mii de ani si provine dintr-o specie de bour, disparuta de pe pamant acum vreo doua mii de ani. Vacile sunt cele mai mari animale domestice. Se spune despre vaci ca sunt mamele surogat ale omenirii, probabil pentru ca furnizeaza 90% din cantitatea de lapte consumata la nivel mondial. Ca orice alt mamifer, urmasii unei vaci la inceputul vietii se hranesc, de asemenea cu lapte. In mod firesc, se pune intrebarea cum de femela produce lapte aproape pe tot parcursul anului? Cum au reusit inaintasii nostri acum cateva mi de ani sa forteze o vaca sa dea aproximativ 18 litri pe zi? Un exemplar adult de 700 de kg are nevoie de aproximativ 28 de kg de iarba sau fan pe zi, apa si gata, ai o masina de produs lapte. Despre stramosii vacilor, spun legendele, ca erau mari, fiorosi si salbatici ... si atat.

Porcul este cel mai vechi animal domesticit de oameni. Se pare ca domesticirea lui s-a produs acum vreo zece mii de ani. Se presupune ca omul primitiv a imblanzit toti porcii salbatici si i-a transformat in porci domestici deoarece nu exista nici un stramos de-al lui. Cresterea porcilor domestici este cea mai convenabila din punct de vedere economic  deoarece porcii ating la varsta de 7-8 luni greutatea de 100-110 kg/cap. Porcul are un mare avantaj: de a creste in greutate repede si a nu depune grasime in exces. Dupa 5 luni de viata poate lua aproape un kilogram in greutate pe zi, dintre care numai 12% grasime cu 2-4 kg de hrana. Aceasta rata de crestere nu mai este intalnita la nici o alta specie de animale de talia porcului. Multa vreme s-a crezut ca porcul domestic este un descendent al mistretului, in realitate ,,stramosii’’ celor doua specii sunt diferiti. Mistretul dupa 3 ani ajunge la maturitate avand circa 1,3 m lungime, 90 cm inaltime si aproximativ 170 kg greutate. Deabia dupa un an si jumatate atinge greutatea de 100 kg.

Gaina.Rata enorma artificiala a efortului intensiv a producerii oualor pe care gainile domestice sunt fortate s-o sustina inseamna ca, chiar si la fermele mici si in curtile oamenilor, gainile sunt practic prizoniere in propriile corpuri. O gaina are nevoie de 24-26 de ore pentru a crea un ou. Invelisul oualelor este format majoritar din calciu carbonat , iar pentru fiecare ou produs, gaina trebuie sa extraga aproximativ 10% din calciul depozitat in oase. In realitate, procesul de creare si depunere a unui ou are nevoie de atata energie si munca incat, in natura, o gaina salbatica depune doar 10-15 oua pe an. Ruda salbatica din care se trage gaina domestica, gaina rosie salbatica, depune oua o data sau de doua ori pe an, in medie 4-6 oua intr-un cuib. In salbaticie gainile, ca toate pasarile, depun oua numai in sezonul de reproducere, indosebi primavara, si numai atatea oua incat sa asigure supravietuirea propriilor gene.

Unele din animalele domestice, cum sunt pisicile, cainii si majoritatea animalelor de casa si de ornament, servesc omului numai din punct de vedere estetic. Asa dupa cum cuvantul o impune, animalele domestice sunt tinute de regula in, sau langa locuintele omenesti, dar de obicei noi nu consideram ca domesticiti soarecii si sobolanii care traiesc in hambare sau chiar in case, in timp ce noi consideram ca animale domestice taurinele si ovinele crescute in ferme, desi acestea pot sa nu fi vazut niciodata o locunta umana.

Domesticirea implica mai multe elemente, dar niciunul dintre acestea nu este suficient pentru a o defini in mod complet. In mod curent se vorbeste despre imblanzire, dar, animalele salbatice pot fi imblanzite (asa cum sunt leii dresati sau ursii) fara a putea fi insa considerate domesticite, in timp ce unele taurine sau cabaline crescute la ferme, fara indoiala domesticite, pot fi insa foarte salbatice. Mai trebuie precizat ca din cele peste o suta de mii de specii de animale cunoscute si studiate, abia aproximativ cincizeci au fost ,,domesticite’’ de-a lungul timpurilor si au ramas in relatie cu viata de fiecare zi a omului.

Montag, 29. Oktober 2018

Religia, pacatul si creatorul


    Nimeni nu venereza un zeu neconditionat de frica pedepsei sau de bucuria recompensei. Credinta, indiferent ca este o simpla credinta mistica sau o dogma religioasa primitiva, in centrul acestei convingeri nu se afla vreun zeu, ci dorinta omului de a fi vesnic fericit si satisfacut. Pe aceasta dorinta au fost contruiti toti zeii si dogmele tuturor civilizatiilor lumii. Practic omului niciodata nu i-a pasat de vreun zeu, ci de sufletul lui nemuritor. Vesnic fericit si satisfacut, aceasta este dorinta din care au luat nastere conceptele mistico-religioase.

    Nu se poate demonstra ca exista ceva dincolo de dorinta, iar universul nu-si schimba legile doar pentru ca il rogi tu. Argumente precum: eu cred pentru ca asa simt eu, nu e un argument pro existentei vreunui zeu sau a sufletului nemuritor in adevaratul sens al cuvantului, ci o dovada a ignorantei si un refuz de a percepe lumea intr-un mod obiectiv, adica asa cum este ea in realitate, nu cum ne-am dori sa fie. Simplul fapt ca iti venerezi iluzia in care ai gasit alinare, nu e automat un argument care sa-ti sustina convingerile irationale.   

    Nu exista evidente clare pentru a spune ca exista vreun zeu. In cazul credinciosilor "evidentele clare " sunt de fapt impulsuri emotionale, ei vor cu tot dinadinsul sa existe asa ceva. Incearcam prin explicatii filozofice iscusite sa deducem ca exista o fiinta suprema. Istoria extrem de lenta a evolutiei vietii cu multe accidente catastrofice la nivel planetar nu arata ca ar exista vreun plan maestru, la fel si istoria umaniozilor 3-4 milioane de ani au stat la nivel animalic, iar istoria lui homo sapiens este plina de esecuri, abuzuri lipsuri si mizerie. Daca cineva ar fi avut puterea si instrumentele necesare sa creeze o civilizatie inteligenta, asa ar face? o lalaiala pe 3, 7 milioane de ani, ca in ziua de azi sa avem razboaie, foamete, boli, o planeta care nu poate sustine pe termen lung 7 miliarde de persoane etc. Tind sa cred ca planul daca exista este foarte prost intocmit.

    Daca zeul crestinilor a scos pe banda un produs de care nu mai este multumit, este problema lui, nu a mea (a produsului). Apoi, acest zeu poate face orice, era suficient sa debifeze oamenilor optiune "PACAT" si toata imparatia raiului era multumita! Acelasi zeu s-a maniat pe "poporul lui" (popor care ar fi trebuit sa semnifice omenirea) si a trimis potopul sa ii distruga. Apoi, cei mai putini pacatosi, familia lui Noe, au inceput sa devina pacatosi fruntasi. Zeul crestinilor a vazut ca nu tine faza cu potpoul si a scris pe niste tablite 10 porunci, tablite pe care Moise le-a  spart de necaz ca poporul se inchina unui bou din aur. A vazut el ca nici cu poruncile nu merge, si-a facut un copil cu o femeie din popor. Pana la rastignirea lui Jesus, poporul nu mai putea ajunge la zeul crestinilor deoarece, acesta era suparat foc pe poporul lui. Prin rastignirea lui Jesus, pacatele noastre (care or fi ele) sunt din nou iertate.

    Mantuirea prin Jesus ... este lipsita de logica. In primul rand de ce acesta trebuia martirizat? Nu era suficient sa spuna "ba' berbecilor, nu mai faceti asa ca il suparati pe tata!" (cu toate ca tata are posibilitatea sa bifeze/debifeze optiunile). Apoi ce ne facem cu oamenii care nici in zi de astazi nu au auzit de Jesus? Lor de ce le este luat dreptul la mantuire? Rastignirea lui Jesus, la vremea ei, nu a fost mediatizata prea mult. Se spune ca au fost niste apostoli care s-au imprastiat prin lume sa povesteasca despre Jesus, mantuire & stuff... iar acestia au fost doar 11 sau 12 persoane care aveau cel mai rapid mijloc de locomotie magarul turbo care are o viteza medie de 2km/h. Presupunem ca in primul an a mantuit prima tara intalnita in cale in proportie de... sa zicem 70%. In acelasi timp, trei tari mai incolo oamenii mureau cu aceeasi rata a mortalitatii si in acelasi PACAT doar pentru ca ei nu au fost din sat cu Jesus sau din prima tara mantuita de apostoli? In ziua de astazi inca exista oameni pentru care crestinismul este ceva strain de ei si asta nu din vina lor. Ei de ce trebuie sa moara in pacatul de care nici macar nu au auzit?

    Asa zise-le reguli si invataturi de prin biblie ale crestinilor sau alte carti considerate ,,sfinte’’ ale altor religii au fost valabile de cand au fost scrie si pana acum mai putin de 100 de ani. In lupta cu progresul toate religile au pierdut tot mai mult teren datorita inflexibilitatii si a conservatorismului lor. Stiinta a inceput sa ofere raspunsuri simple la probleme aparent complicate. Iar pentru ce nu se cunoaste stinta a bagat necunoscutul intr-o ecuatie cu necunoscute(!) si a demonstrat ca se rezolva foarte usor, iar acel ,,necunoscut’’ nu este nimic supranatural.

Samstag, 28. Juli 2018

Dumnezeu a murit !


„Dumnezeu a murit”. Din celebrul citat a lui Friedrich Nietzsche doar atat se mediatizeaza, prima parte a unui citat in care cea de-a doua parte a frazei lui este chiar mai semnificativa: „dumnezeu a murit... si omul e acum liber”. Cea dea doua parte nu prea este cunoscuta publicului larg si nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, desi e cea mai importanta.

Prima parte nu inseamna cine stie ce. De fapt, prima parte e fundamental gresita. Dumnezeu nu poate muri, caci fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se mai pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nici nu vor muri. Dumnezeu nu s-a nascut niciodata, deci cum ar putea sa moara? Moartea este celalalt capat al nasterii. Asadar, prima parte nu este importanta, dar i s-a acordat multa importanta de catre teologi, pentru ca s-au temut: „E un sacrilegiu sa spui oamenilor ca dumnezeu a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nicio religie”. S-au temut pentru propria lor afacere si au ignorat cea de-a doua parte, care are intelesuri mult mai adanci: inseamna ca dumnezeu a fost ceva ce te lega, te tinea pe loc, de care te temeai. Dumnezeu n-a fost o binefacere, ci o greutate imensa care-ti apasa sufletul si te impiedica sa evoluezi.

O data ce toti zeii sunt indepartati, posibilitatea omului de a evolua si a inflori nu mai este ingradita de nimic. Un zeu este un despot, un fascist. Fara nici un zeu, lumea devine libera. Existenta ii da fiecarui individ o extraordinara demnitate. De la cel mai mic fir de iarba si pana la cea mai mare stea din Univers, existenta da iubire si intelesuri, fara sa faca vreo diferenta. Existenta acorda egalitate si sanse egale. Nu mai e nevoie sa pierzi timpul in rugaciuni si sa citesti carti sfinte, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume. Nu mai poti fi exploatat de preoti. Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat pentru tine exista un zeu si iti pierzi timp rugandu-te, nu vei putea niciodata sa fii tu insuti. Esti doar o marioneta, iar sforile tale sunt in mainile celui care sa intitulat mijlocitorul zeului tau. Oricine ai fi, conform religiilor, esti facut din tarana. Cuvantul „om” vine de la „humus”, care inseamna noroi. Iar acelasi cuvant in ivrit, araba, urdu, hindi este „admi”, folosit ca nume pentru primul om, Adam. „Admi” inseamna „pamant”. Zeul crestinilor l-a facut pe om din pamant si apoi a suflat viata asupra papusii. Asadar, ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si tot in puterea lui sta sa inceteze in orice clipa sa mai sufle viata asupra ta.

Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au existat multi escroci care chiar au incercat sa citeasca ce ti-e scris. Astrologi, chiromanti, tot felul de smecheri care au exploatat simplitatea si inocenta umanitatii. Exista oameni care-ti citesc in palma, se uita la linii si-ti spun ce inseamna ele. Ideea e ca nu tu decizi cum sa-ti traiesti viata, faci doar parte dintr-o piesa de teatru, iar rolul pe care-l joci ti-a fost scris cu mult inainte ca tu sa te nasti.

Se pare ca dumnezeu este mai mult un principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicatiile. Daca dumnezeu l-a creat pe om, inseamna ca omul nu are o individualitate proprie si, prin urmare, nu poate pretinde nici demnitate, nici libertate. Nu se poate ca o marioneta sa declare „vreau sa fiu libera”. Tot astfel, daca dumnezeu a creat Universul, atunci orice s-a intamplat in Univers a trebuit sa se intample. A fost vointa lui. Niciun efort din partea noastra n-ar fi schimbat nimic. Si in sfarsit, daca dumnezeu a creat lumea noastra, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le fabrica, atunci niciun efort din partea omului nu poate preveni distrugerea intregii planete.

Noi il punem intotdeauna pe dumnezeu pe taramul misterelor, al inexplicabilului. In trecut, totul era explicat prin ideea de dumnezeu: tsunami-urile, uraganele, furtunile, trasnetele, vremea rea, seceta, toate erau explicate prin interventia lui dumnezeu. Apoi, am inceput sa vedem ca aveau alte cauze. Daca ma imbolnavesc, n-o sa mai cred ca e o actiune demonica, ci un virus, microb sau bacterie. Explicatia ,,incurcate mai sunt caile domnului’’ nu ne mai satisfice de ceva vreme ….

Donnerstag, 21. Juni 2018

Niste citate !


Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie. Cat despre cartea numita biblia, este o blasfemie s-o numesti „cuvantul lui dumnezeu”. Este o carte plina de minciuni si contradictii, o istorie a unor timpuri rele si a unor oameni rai. Thomas Paine (1737-1809) revolutionar si pamfletar american

Din cate pot sa-mi dau seama dupa studiul scripturii, tot ce faci in rai e sa stai degeaba toata ziua si sa-l slavesti pe dumnezeu. Nu stiu ce-ati face voi, dar eu cred ca dupa primii 50 de milioane de ani as incepe sa ma cam plictisesc. Rick Reynolds (n. 1951) - comic american

Religia a fost intotdeauna anti-umana, anti-femei, anti-viata, anti-pace, anti-ratiune si anti-stiinta. Ideea de dumnezeu a fost nu numai in detrimentul omenirii, ci si al pamantului. A venit timpul ca ratiunea, educatia si stiinta sa preia controlul. Madalyn Murray O'Hair (1919-1995) fondatoarea Asociatiei „Ateistii americani”

Citita cum trebuie, biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism. Isaac Asimov (1920-1992) biochimist si scriitor de romane stiintifico-fantastice

Clericul este un om care se simte chemat sa traiasca fara a munci, pe spinarea saracilor care muncesc ca sa traiasca. Voltaire (1694-1778) scriitor si filozof al iluminismului francez

Nu pot sa cred ca acelasi dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect ne-a facut in acelasi timp sa uitam sa le folosim. Galileo Galilei (1564-1642) fizician, matematician, astronom si filozof italian

Religia pe care omul o accepta este aceea a comunitatii in care traieste, ceea ce evidentiaza faptul ca mediul este ceea ce l-a facut sa accepte religia in cauza. Bertrand Russell (1872-1970) filozof, matematician, istoric si critic social britanic

Daca admitem ca o fiinta infinita a controlat destinele persoanelor si ale popoarelor, istoria devine o farsa cat se poate de cruda si sangeroasa. Era dupa era, cei puternici i-au calcat in picioare pe cei slabi, cei vicleni si lipsiti de inima i-au facut sclavi pe cei simpli si inocenti, si nicaieri in analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprimati. Robert G. Ingersoll (1833-1899) lider politic si orator agnostic american

Daca exista vreun miracol pe lume, acela este ca atat de multi oameni chiar cred ca dumnezeu exista. John Mackie (1917-1981) filozof australian

Este un fapt interesant si demonstrabil ca toti copiii sunt atei si ca daca religia nu li s-ar imprima in minti, ei ar ramane astfel. Ernestine Rose (1810-1892) feminista ateista americana

Moralitatea inseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune. Religia inseamna sa faci ce ti se spune, indiferent de ce este corect. Jerry Sturdivant, industrias american

N-am vazut niciodata nici cea mai mica dovada stiintifica a teoriilor religioase ale raiului si iadului, ale vietii viitoare sau ale unui Dumnezeu ca persoana. Thomas Edison (1847-1931) inventator si om de afaceri american

Nu poti convinge de nimic un credincios, deoarece credinta lui nu se bazeaza pe dovezi, ci pe o nevoie profunda de a crede. Carl Sagan (1934-1996) astronom si astrofizician american

Nu va bazati doar pe ce spunem noi. Cititi biblia. Cititi afirmatiile preotilor. Veti intelege ca dumnezeu este cel mai rau personaj negativ din toata literatura de fictiune. E. Haldeman-Julius (1889-1951) scriitor si publicist american

Religia sau superstitia – pentru ca toate religiile s-au dovedit a fi superstitii – distrugand judecata, a irationalizat toate facultatile mentale ale omului si l-a facut cel mai abject sclav, prin teama de entitati create de propria lui imaginatie dezorganizata. Robert Owen (1771-1858) reformator galez, fondatorul socialismului utopic

Nu poti converti un om la crestinism, daca nu-l convingi mai intai ca e un pacatos. Lin Yutang (1895-1976) lingvist, scriitor si inventator chinez

Unii oameni au abilitatea stranie de a-si imparti mintea in compartimente etanse, fiind critici si rationali in probleme stiintifice, dar creduli ca niste copii cand vine vorba de religie. Alan Watts (1915-1973) filozof si scriitor britanic

Voi credeti intr-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrajitoare, demoni, bete care se transforma in serpi, mancare care cade din cer, oameni care merg pe apa si tot felul de povesti magice, absurde si primitive, si spuneti ca noi suntem cei care avem nevoie de ajutor? Dan Barker (n. 1949) activist, muzician si compozitor american

Cu sau fara religie, exista oameni buni care fac lucruri bune si oameni rai care fac lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie. Steven Weinberg (n. 1933) fizician american, laureat Nobel.

Mittwoch, 6. Juni 2018

Diferenta dintre a crede si a sti


    In mod obisnuit in vocabularul oamenilor din popor ,,a sti’’ este sinonim cu ,,a cunoaste’’. In realitate este o diferenta foarte mare intre aceste doua verbe si relatia dintre cele doua nu poate fi decat o relatie de continuitate unul fata de celalalt, in sensul ca activitatea umana incepe cu verbul a cunoaste si poate ajunge la un moment dat la verbul a sti. Primul exprima ideea de continuitate in timp ce cel de-al doilea are in vedere rezultatul. Ca noi, cei de astazi suntem mai mult oamenii care stiu decat cei care cunosc, nu schimba cu nimic ordinea fireasca a celor doua verbe care in niciun caz nu ar trebui sa functioneze independent ci ar trebui sa fie mereu unul in continuarea celuilalt. Sa spunem ca asculti pe cineva care iti explica ceva, nu conteaza ce anume. La un moment dat ii spui te cred. Dar daca acel cineva iti ofera si mijloacele prin care tu sa verifici ca ceea ce-ti explica este adevarat, atunci tu vei sti. A crede s-a transformat in a sti.   

    A crede in ceva, orice-ar fi, nu este o gandire stiintifica. In stiinta nu credem in existenta atomilor, nu credem in teoria heliocentrica, nu credem in ADN etc. Si in general, nu credem in stiinta. A crede in ceva inseamna sa accepti acel ceva fara dovezi. Toate afirmatiile facute de stiinta sunt, in ultima instanta, numai ipoteze de lucru, temporare, cu o probabilitate mai mare sau mai mica sa descrie corect realitatea. Spunem de exemplu ca Pamantul este rotund, e practic o certitudine ca asa este si probabil concluziile viitoare ale stiintei nu vor constrazice afirmatia asta, ci cel mult o vor nuanta. Dar asta nu inseamna ca noi „credem in” rotunjimea Pamantului. Mai degraba constatam, observand realitatea si rationand spunem ca Pamantul e rotund.

    Cand crezi ceva despre un lucru, despre o situatie,  despre o persoana, despre un aspect, inseamna ca nu esti foarte sigur sau foarte convins ca ceea ce crezi este chiar adevarat. Cand crezi, inseamna ca mai ramane putin loc si pentru indoiala. Cand inca mai crezi despre ceva anume ca e asa sau pe dincolo, inseamna ca iti mai trebuie dovezi, argumente, pentru a capata certitudinea de a spune da, asa este sau nu. Afirmatiile stiintei nu trebuie crezute orbeste, asa cum sunt crezute afirmatiile religiilor. Daca unui credincios i se spune ca dumnezeu se va ocupa de sufletul sau, credinciosul nu cere dovezi, ci accepta „adevarul” in mod neconditionat. In stiinta nu se face asa. Nu credem neconditionat nimic din ce spune stiinta, nici macar atunci cand intre oamenii de stiinta pare sa existe un consens foarte solid. Absolut orice concluzie a stiintei trebuie considerata provizorie; candva ar putea fi contrazisa de noi descoperiri sau noi rationamente.

    Cand ai la indemana mijloacele de a afla singur adevarul, inseamna ca ai ajuns la a sti. Sa ajungi la a sti fara a cunoaste este boala perioadei in care traim, toti avem raspunsuri la orice fie ca avem habar fie ca nu avem. Suntem generatia in care tacerea nu este o optiune pentru noi pentru ca noi credem ca stim in conditiile in care astazi mai mult ca niciodata ar trebui sa stam si sa ne intrebam inclusiv de ce avem atat de multe raspunsuri contradictorii la aceleasi intrebari.

Montag, 7. Mai 2018

Efectul de turma



    Oamenii se asociaza in functie de diferite scopuri care pot fi profesionale, culturale, politice sau religioase. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie sa socializeze si si tinde sa faca parte dintr-un grup social. Cel mai intalnite grupuri sociale sunt grupul colegilor de scoala, grupul colegilor de serviciu, grupul politic, grupul cultural, grupul religios, grupul etnic, grupul infractional ... etc. Majoritatea oamenilor se simt confortabili sa faca parte dintr-un grup social si, de regula, au tendinta sa-i copieze pe cei din jurul lor sau sa aplice in practica ceea ce vad ca fac altii. Din perspectiva psihologica, un atare comportament social, de imitare a conduitei altor oameni, este denumit prin expresia ,,efectul de turma’’.

    Acest efect de turma se incurajeaza inca de cand suntem mici si mergem pentru prima oara la scoala. Suntem sfatuiti „sa stam cuminti si sa nu vorbim neintrebati”. Perioada adolescentei reprezinta una dintre cele mai critice etape din viata oricarui tanar. Aceasta este perioada in care el nu se dezvolta doar fizic, ci trece printro multitudine de sentimente si ganduri care, mai tarziu, vor forma personalitatea adultului. Nu de putine ori auzim parinti care se plang ca copilul lor este rebel, incapatanat, ca nu se mai poate intelege cu el in niciun fel. De multe ori, anturajul reprezinta punctul determinant in viata oricarui adolescent. Din pacate, insa, realitatea ne arata destul de clar ca tinerii tind „sa se ia dupa turma”, iar daca aceasta nu merge in directia buna, riscul de avea derapaje in comportament este unul major.

    Oamenii se tem de marginalizare si de aceea cauta sa se inscrie in normele si stereotipurile sociale si nu mai gandesc independent lucrurile ci prin intermediul ,,creierului turmei’’. Treptat aceasta practica le deformeaza atat de mult perceptia incat ajung sa gandeasca deformat si sa creada orice. Religia a exploatat cel mai bine acest efect psihologic de autoritate pe care il are o credinta sau un obicei si oamenii sunt tentati sa creada ca ce e acceptat de multi trebuie sa fie adevarat, fiindca nu se poate ca atatia oameni sa se insele.

    Spiritul de turma  este rezultatul doctrinelor religioase si a intolerantei sociale, cultivata, secole la rand, de conducatori si de biserica. Si unii si altii reprezinta impreuna Puterea, Legea, Morala, Frica, Pedeapsa si Rusinea. Astea sunt instrumentele cu care omul e tinut intr-o lesa invizibila pentru a nu iesi din formatie. Cand unul rupe lesa, toate cele de mai sus se abat asupra lui. Ideal ar fi ca omului sa nu-i pese, dar prea putini sunt imuni. Diferenta o face cultura si personalitatea individului. Iar daca la capitolul cultura se poate lucra, personalitatea este un capitol inchis. Cu ea te nasti. Un om care socheaza nu a studiat nicaieri acest lucru. Asa e el. Iar el nu considera ca face nimic socant.

    In cadrul turmelor sociale pot fi identificate si ,,oile negre’’, care in mod paradoxal nu sunt deloc oi deoarece ele se abat de la regulile turmei si nu behaie impreuna cu ceilanti. Oile negre sunt pana la urma binevenite in turmele sociale, intrucat estompeaza efectul de turma. Asadar, fara sa-si dea seama oaia neagra are un rol comunitar mai important decat este la prima vedere. 

    Intr-o turma este nevoie de o minoritate de 5% pentru a influenta directia iar ceilalti 95% urmeaza fara sa-si dea seama. Cu cat creste numarul de oameni dintr-o multime, cu atat scade numarul de indivizi informati! Sa faci parte dintr-o turma nu este greu deloc. Trebuie doar sa fii sau sa arati ca esti la acelasi nivel mediocru de turma si ca esti de acord cu aceleasi idei care, de cele mai multe ori, se nasc brusc in mintea unuia care are mintea odihnita, idei fara o aplicabilitate realista in viata de zi cu zi. Instinctul de turma nu este altceva decat actiunea unor indivizi atunci cand exista un model pe care au acceptat sa-l urmeze. Din pacate instinctul de turma a capatat conotatii aproape exclusiv negative, ceea ce nu este in totalitate adevarat. Poate, la fel de bine sa aiba si valoare pozitiva, in functie de modelul urmat si de actiunile ulterioare.