La intrebarea ,,de ce traim sau care este scopul nostru‘‘
nu cred ca putem da un raspuns concret care sa lamureasca definitiv problema. Gresala
tipica este ca noi oamenii ne supraevaluam si ne extragem din contextul natural
inconjurator ca fiind buricul Universului. In contextul Universului noi suntem
complet insignifianti, o mica masa de atomi durand in aceasta forma numai o
clipita! Noi urmam strict aceleasi legi ca si materia inconjuratoare: ne
aglutinam temporar intr-o anumita formula(viul) sub influenta fortelor
naturale, apoi ne transformam intorcandu-ne in materiile componente impreuna cu
energia asociata. ,,Viul‘‘ este o forma particulara de agregare a materiei,
posibila in anumite conditii legate in special de temperatura, intensitate
radiatie ionizanta, prezenta unui solvent cum este apa, etc. Daca ar deveni
putin mai cald sau mai rece, sau radiatia putin mai intensa viul ar disparea,
pentru ca ar fi tot un proces natural! Ni se pare ,,Viata‘‘ un fenomen ,,prea
complex‘‘ ca sa fie strict natural ? Universul este plin de procese care ne par
extrem de complexe, pe unele inca nu le-am deslusit, dar toate sunt guvernate
strict de aceleasi legi naturale. Nu exista exceptii, nu exista ,,ceva ‘‘ care
sa le aranjeze convenabil, doar consecintele ale proprietatilor Universului. NU
EXISTA UN SCOP FINAL, materia exista in aceasta forma cat conditiile permit si
atat ! Repet, in aceste conditii particulare (si vremelnice) de mediu, materia
se poate agrega sub forma "vie" si poate dainui un timp sub aceasta
forma, dar indata ce conditiile se schimba radical, dispare si nu mai exista un
,,dupa‘‘. Singurul lucru vesnic este transformarea. Oamenii, animalele se nasc
si mor, stelele se nasc si mor, dar, in toate cazurile
prin moarte se intelege o transformare.
Noi oamenii incercam sa dam sens la tot ceea ce facem, la
tot ceea ce vedem si traim, la tot ceea ce este, iar nimic din ce putem noi
percepe nu ar exista, fara sensul dat de noi. Logic ar trebui sa existe trei
lumi: lumea fizica obiectiva, lumea sociala si lumea din capul fiecarui om
(individuala). Singura lumea care exista este cea din capul nostru. Eu niciodata
nu voi putea cunoaste lumea ta, universul tau. Putem impartasi bucati din el,
dar nu il putem stii cu adevarat, numai tu iti stii universul tau si implicit
eu pe al meu. Acest lucru nu inseamna ca celelalte lumi (fizica, sociala) nu
exista, teoretic facem parte din ele. Lumea sociala (colectiva) se construieste
din interactiunile cu ceilalti, sunt bucati si bucatele din lumile individuale
ale fiecaruia dintre noi iar lumea fizica este ce percepem cu ajutorul
simturilor. De aici putem usor deduce ca
noi suntem singuri care alegem sensul lumii noastre individuale iar celelante
doua lumi cea fizica si sociala sunt doar cadrul existential, nu iti da un
scop. ,,De ce traim sau care este scopul nostru‘‘ se pare ca este diferit
pentru fiecare, singurul lucru in comun fiind lupta pentru supravietuire.
Intrebarile existentiale le intalnim intradevar doar la
om dar lupta pentru supravietuire este prezenta la toate fiintele chiar si cele
care nu constientizeaza faptul ca traiesc. Diferenta consta in faptul ca omul este
dotat cu ratiune. Motivul pentru care traieste o pisica sau un pom este acelasi
cu motivul pentru care traieste un om. Ca avem un alt nivel de perceptie a
lumii, ca putem sa ne punem o astfel de intrebare, astea sunt doar niste nuante,
insa principiul este tot acelasi pentru fiecare, pur si simplu suntem vii, traim
si interactionam intr-un anume context, intr-un sistem de o complexitate pe
care nu o intelegem inca.