Divinitatea putem spune ca este o constanta
de-a lungul timpului. O gasim in fiecare colt al lumii sub diferite nume, civilizatii
au cazut, altele s-au ridicat dar ea a ramas. Divinitatea de-a lungul timpului
a primit mai multe atribute, sentimente, vointa, este constienta, stie ce face si
are un scop. Pentru a vorbi despre ea, pentru a o prezenta, divinitatea trebuie
sa poarte un nume, sa aiba un sens.
Din apolegetica crestina nu prea putem noi
muritorii de rand sa interpretam cum vrem noi, doar cei cu ,,har divin’’ au
acces la notiunile avansate. In ceea ce
priveste marea masa, se considera ca ar trebui intr-o oarecare masura indoctrinati
de mici, pentru ca sa fie familiari cu notiunile religioase si sa le inteleaga
din perspectiva parintilor lor nu sa caute sa produca noi interpretari ale
textelor biblice, caci acestea sunt considerate erezii.
Asa cum stim cu totii, Jesus este intruparea
lui dumnezeu, adica zeul-om cu drepturi atat in cer cat si pe pamant (amin).
Asa ne invata scriptura, traditia, evanghelia, biserica si nu exista loc in Univers,
nici un colt ascuns in mintea omului, care sa nu fie ,,plin” de cunostinta
genezei lui Jesus nascut dintr-o fecioara. Un barbat inalt, zvelt cu par lung si
barba, asa ne este descris de primii crestini faimosul Jesus.
Tatal – care de fapt nu e tatal, e fiul, adica
si tatal si fiul(?) – umbla invesmantat cu o panza de in alb incinsa la brau si
cu capul acoperit de un par alb, lung cu barba tot alba. Ochii ageri si
cautatura lor apriga ne descopera un dumnezeu mai mult om decat zeu, mofturos si
capricios, cu ifose greu de inteles ori satisfacut. Vorbitor de multe limbi,
vorbeste fluent in toate limbile pamantului, iar cuvantul lui e vorba
’nteleapta si lege pentru toti.
Mai este si duhul, o a trei-a parte a
conducerii ... care nu se stie exact ce este. Biblia ortodoxa sustine ca duhul
este o persoana divina diferita de tatal si fiul, prin faptul ca descrie insusirile
caracteristice unei persoane. Alti crestini cred ca duhul sfant este un spirit,
spiritul lui dumnezeu sau al lui Jesus si este considerat a fi in primul rând o
influenta si nu o persoana reala. E greu de inteles dar pe scurt ar fi ca
dumnezeu este unul, dar e facut din trei.
Cu toate acestea se pare ca ,,Nimeni n-a
vazut vreodata pe dumnezeu, iar cine spune ca l-a vazut mincinos este, si adevarul
nu este in el’’. Aceasta declaratie axiomatica a bibliei este la fel de importanta
in esenta ei ca si alte declaratii esentiale, cum ar fi “dumnezeu este unul singur”,
sau “dumnezeu este dragoste”. Religiosii de pretutindeni au nascocit, si continua
sa nascoceasca, descrieri amanuntite ale celui care prin definitie este si
ramane ascuns, inaccesibil priceperii si intelegerii noastre. Urmand aceleiasi imaginatii
distorsionate, religiosii pretind ca stiu ce gandeste zeul lor si care este vointa
lui pentru oameni. Ca si cand ei ar fi in contact mereu cu el, si el le
vorbeste pe limba lor, religiosii inventeaza traditii, scripturi si doctrine
potrivite cu interesele lor.
Dupa descrierile credinciosilor acest dumnezeu nu pare un zeu autoputernic ci mai degraba un om care imparte ordine in stanga si dreapta. Un lucru este clar, dupa cum si-au inventat
infatisarea unui dumnezeu, tot astfel si-au inventat si vorbele lui, vorbe pe
care au incercat sa le impuna celorlalti drept vointa divina, spre folosul
buzunarului si intereselor lor nebagand in seama nevoile celor nevoiasi.
