Zeu si Om

   Divinitatea putem spune ca este o constanta de-a lungul timpului. O gasim in fiecare colt al lumii sub diferite nume, civilizatii au cazut, altele s-au ridicat dar ea a ramas. Divinitatea de-a lungul timpului a primit mai multe atribute, sentimente, vointa, este constienta, stie ce face si are un scop. Pentru a vorbi despre ea, pentru a o prezenta, divinitatea trebuie sa poarte un nume, sa aiba un sens.

    Din apolegetica crestina nu prea putem noi muritorii de rand sa interpretam cum vrem noi, doar cei cu ,,har divin’’ au acces la notiunile avansate.  In ceea ce priveste marea masa, se considera ca ar trebui intr-o oarecare masura indoctrinati de mici, pentru ca sa fie familiari cu notiunile religioase si sa le inteleaga din perspectiva parintilor lor nu sa caute sa produca noi interpretari ale textelor biblice, caci acestea sunt considerate erezii.

    Asa cum stim cu totii, Jesus este intruparea lui dumnezeu, adica zeul-om cu drepturi atat in cer cat si pe pamant (amin). Asa ne invata scriptura, traditia, evanghelia, biserica si nu exista loc in Univers, nici un colt ascuns in mintea omului, care sa nu fie ,,plin” de cunostinta genezei lui Jesus nascut dintr-o fecioara. Un barbat inalt, zvelt cu par lung si barba, asa ne este descris de primii crestini faimosul Jesus.

    Tatal – care de fapt nu e tatal, e fiul, adica si tatal si fiul(?) – umbla invesmantat cu o panza de in alb incinsa la brau si cu capul acoperit de un par alb, lung cu barba tot alba. Ochii ageri si cautatura lor apriga ne descopera un dumnezeu mai mult om decat zeu, mofturos si capricios, cu ifose greu de inteles ori satisfacut. Vorbitor de multe limbi, vorbeste fluent in toate limbile pamantului, iar cuvantul lui e vorba ’nteleapta si lege pentru toti.  

    Mai este si duhul, o a trei-a parte a conducerii ... care nu se stie exact ce este. Biblia ortodoxa sustine ca duhul este o persoana divina diferita de tatal si fiul, prin faptul ca descrie insusirile caracteristice unei persoane. Alti crestini cred ca duhul sfant este un spirit, spiritul lui dumnezeu sau al lui Jesus si este considerat a fi in primul rând o influenta si nu o persoana reala. E greu de inteles dar pe scurt ar fi ca dumnezeu este unul, dar e facut din trei.

    Cu toate acestea se pare ca ,,Nimeni n-a vazut vreodata pe dumnezeu, iar cine spune ca l-a vazut mincinos este, si adevarul nu este in el’’. Aceasta declaratie axiomatica a bibliei este la fel de importanta in esenta ei ca si alte declaratii esentiale, cum ar fi “dumnezeu este unul singur”, sau “dumnezeu este dragoste”. Religiosii de pretutindeni au nascocit, si continua sa nascoceasca, descrieri amanuntite ale celui care prin definitie este si ramane ascuns, inaccesibil priceperii si intelegerii noastre. Urmand aceleiasi imaginatii distorsionate, religiosii pretind ca stiu ce gandeste zeul lor si care este vointa lui pentru oameni. Ca si cand ei ar fi in contact mereu cu el, si el le vorbeste pe limba lor, religiosii inventeaza traditii, scripturi si doctrine potrivite cu interesele lor.

    Dupa descrierile credinciosilor acest dumnezeu nu pare un zeu autoputernic ci mai degraba un om care imparte ordine in stanga si dreapta. Un lucru este clar, dupa cum si-au inventat infatisarea unui dumnezeu, tot astfel si-au inventat si vorbele lui, vorbe pe care au incercat sa le impuna celorlalti drept vointa divina, spre folosul buzunarului si intereselor lor nebagand in seama nevoile celor nevoiasi.

Religia si Statul

    Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt

inzestrate cu ratiune, constiinta ... bla bla! Pe scurt oameni se vor liberi! Nimic nu e mai scump, mai drag pentru fiinta umana decat LIBERTATEA! Intelepciunea populara si bunul simt universal privesc libertatea ca pe dezideratul cel mai inalt si implinirea suprema a existentialului. Crestinii – oameni si ei – nazuiesc vartos catre libertate, proclamand sus si tare o maxima ce pare ca le canalizeaza energiile de aproape doua milenii: „...ADEVARUL VA VA FACE LIBERI!..

    Libertatea de fapt nu exista decat ca concept filosofic, a carui semnificatie ar putea fi rezumata prin simpla sintagma "lipsa constrangerilor". Pentru o intelegere corecta a semnificatiei acestui concept este nevoie sa se cunoasca contextul in care este folosit. In contextul folosit de societatea actuala din Romania isi cam pierde din valoare si tinde catre 0! Toate aspectele din viata nostra sunt dinainte programate. De cum ne nastem, exista doua institutii care ni se vara pe gat ca un „dat” universal si obligatoriu: ’mnezeu si statul. Primul ne ureaza un calduros „bun venit” in lume, suierindu-ne iubitor printre dinti ca suntem vinovati de moarte, dar cum datoria a platit-o el, lui insusi, acum suntem datori vanduti tot... lui! Cel de-al doilea e un pic mai practic; fara a se complica in fabulatii inutile, sare peste partea cu „vinovatia” si trece direct la aspectul derivat al acesteia, respectiv la „datorie”. Toti suntem datori vanduti statului, dar nimeni nu stie nici de ce, nici pentru ce, intocmai ca si in cazul lui ’mnezeu!

    Complicitatea celor doua institutii explica natura lor nespus de „iubitoare”, intru-cat si unul si altul ne vor binele cu orice pret!  Pe principiul comunist „vom economisi oricat de mult ne-ar costa” amandoi sunt gata sa ne sufoce intr-o moarte lenta, agonizanta, vanduta pe bani grei drept viata pur si simplu, sau ,,viata vesnica’’, dupa caz!  Cert ramane un singur lucru: si ’mnezeu si statul ne iubesc, pe noi toti, pana la moarte! Partea neplacuta este ca, si unul si celalalt, iau aceasta ... literalmente!

A mai trecut un an pentru crestini

     A mai trecut un an, pentru unii a fost de bine, pentru altii... de rau. Pentru cei care le-a mers bine sigur a fost un raspuns la rugaciunile lor. Pentru ceilanti a fost clar un semn al dezaprobarii divine. Si unii si altii se roaga, se inchina si slujesc aceluiasi zeu dar rasplata este diferita. Normal ar fi sa primeasca toti la fel, nu unul tot iar ceilanti ... nimic. Dar cei oropsiti nu se lasa, se caiesc si o iau de la iar de la capat cu rugatu’ sa le pice si lor ceva la vara ... sau la anu’.

    Patrunsi de adevar, oropsiti se intorc pe la casele lor de prin bisericile pe care le-au vizitat azi inca o data, ca si acum o saptamana, ca si acum o luna... ca si acum un an. Proaspat spalati la creier, curati ca lacrima si usori ca un fulg, cu totii rumega infundat  adevarurile profunde, noi-noute, pe care le-au aflat acum pentru prima data in viata lor:  dragostea de aproape, bunatatea, facerea de bine, infranarea poftelor pamantesti, sunt toate chestiuni pe care ... nu le-au mai auzit niciodata! Cu totii isi exprima satisfactia ca cerul le-a daruit, in sfarsit, onoarea de a fi partasi la aceste adevaruri ascunse. Anesteziati de ultima cantare si ametiti de fumul puternic de tamaie , nu-si mai aduc aminte ca aceleasi lucruri le-au auzit si saptamana trecuta ... si acum o luna si acum un an. Atinsi la coarda sensibila, cu totii cad prada unui soi de stare de adormire a spiritului pe care ei o numesc pace: acea pace launtrica care le garanteaza mantuirea si cu speranta ca vor primii cu varf si indesat pe lumea cealalta. In picioare, asezati ordonat pe bancute sau razimand vreun stalp si sarind in genunchi la fiecare ,,doamne miluieste’’ isi pecetluiesc definitiv uitarea cu un  amin... si gata! Ne-mai stiind despre ce a fost vorba, dar ferm incredintati ca a fost de bine, se intorc la obiceiurile lor dintotdeauna: curvie, hotie, lacomie si furt; omor, minciuna si pofte... multe pofte.

    Privind crestinismul de peste timpuri, crestinismul prezent... crestinismul trecut: o jalnica inlantuire de minciuni, violente, razboaie si crime odioase; genocid miselec, si trandavie morbida, infaptuite toate in numele iubirii... Cu toate ca la ora actuala avem acces la aproape orice informatie dorim, multi aleg sa ii lase pe altii sa le spuna cum ,,merg lucrurile’’ in loc sa-si caute ei singuri raspunsurile.

Religia, pacatul si creatorul

    Nimeni nu venereza un zeu neconditionat de frica pedepsei sau de bucuria recompensei. Credinta, indiferent ca este o simpla credinta mistica sau o dogma religioasa primitiva, in centrul acestei convingeri nu se afla vreun zeu, ci dorinta omului de a fi vesnic fericit si satisfacut. Pe aceasta dorinta au fost contruiti toti zeii si dogmele tuturor civilizatiilor lumii. Practic omului niciodata nu i-a pasat de vreun zeu, ci de sufletul lui nemuritor. Vesnic fericit si satisfacut, aceasta este dorinta din care au luat nastere conceptele mistico-religioase.

    Nu se poate demonstra ca exista ceva dincolo de dorinta, iar universul nu-si schimba legile doar pentru ca il rogi tu. Argumente precum: eu cred pentru ca asa simt eu, nu e un argument pro existentei vreunui zeu sau a sufletului nemuritor in adevaratul sens al cuvantului, ci o dovada a ignorantei si un refuz de a percepe lumea intr-un mod obiectiv, adica asa cum este ea in realitate, nu cum ne-am dori sa fie. Simplul fapt ca iti venerezi iluzia in care ai gasit alinare, nu e automat un argument care sa-ti sustina convingerile irationale.   

    Nu exista evidente clare pentru a spune ca exista vreun zeu. In cazul credinciosilor "evidentele clare " sunt de fapt impulsuri emotionale, ei vor cu tot dinadinsul sa existe asa ceva. Incearcam prin explicatii filozofice iscusite sa deducem ca exista o fiinta suprema. Istoria extrem de lenta a evolutiei vietii cu multe accidente catastrofice la nivel planetar nu arata ca ar exista vreun plan maestru, la fel si istoria umaniozilor 3-4 milioane de ani au stat la nivel animalic, iar istoria lui homo sapiens este plina de esecuri, abuzuri lipsuri si mizerie. Daca cineva ar fi avut puterea si instrumentele necesare sa creeze o civilizatie inteligenta, asa ar face? o lalaiala pe 3, 7 milioane de ani, ca in ziua de azi sa avem razboaie, foamete, boli, o planeta care nu poate sustine pe termen lung 7 miliarde de persoane etc. Tind sa cred ca planul daca exista este foarte prost intocmit.

    Daca zeul crestinilor a scos pe banda un produs de care nu mai este multumit, este problema lui, nu a mea (a produsului). Apoi, acest zeu poate face orice, era suficient sa debifeze oamenilor optiune "PACAT" si toata imparatia raiului era multumita! Acelasi zeu s-a maniat pe "poporul lui" (popor care ar fi trebuit sa semnifice omenirea) si a trimis potopul sa ii distruga. Apoi, cei mai putini pacatosi, familia lui Noe, au inceput sa devina pacatosi fruntasi. Zeul crestinilor a vazut ca nu tine faza cu potpoul si a scris pe niste tablite 10 porunci, tablite pe care Moise le-a  spart de necaz ca poporul se inchina unui bou din aur. A vazut el ca nici cu poruncile nu merge, si-a facut un copil cu o femeie din popor. Pana la rastignirea lui Jesus, poporul nu mai putea ajunge la zeul crestinilor deoarece, acesta era suparat foc pe poporul lui. Prin rastignirea lui Jesus, pacatele noastre (care or fi ele) sunt din nou iertate.

    Mantuirea prin Jesus ... este lipsita de logica. In primul rand de ce acesta trebuia martirizat? Nu era suficient sa spuna "ba' berbecilor, nu mai faceti asa ca il suparati pe tata!" (cu toate ca tata are posibilitatea sa bifeze/debifeze optiunile). Apoi ce ne facem cu oamenii care nici in zi de astazi nu au auzit de Jesus? Lor de ce le este luat dreptul la mantuire? Rastignirea lui Jesus, la vremea ei, nu a fost mediatizata prea mult. Se spune ca au fost niste apostoli care s-au imprastiat prin lume sa povesteasca despre Jesus, mantuire & stuff... iar acestia au fost doar 11 sau 12 persoane care aveau cel mai rapid mijloc de locomotie magarul turbo care are o viteza medie de 2km/h. Presupunem ca in primul an a mantuit prima tara intalnita in cale in proportie de... sa zicem 70%. In acelasi timp, trei tari mai incolo oamenii mureau cu aceeasi rata a mortalitatii si in acelasi PACAT doar pentru ca ei nu au fost din sat cu Jesus sau din prima tara mantuita de apostoli? In ziua de astazi inca exista oameni pentru care crestinismul este ceva strain de ei si asta nu din vina lor. Ei de ce trebuie sa moara in pacatul de care nici macar nu au auzit?

    Asa zise-le reguli si invataturi de prin biblie ale crestinilor sau alte carti considerate ,,sfinte’’ ale altor religii au fost valabile de cand au fost scrie si pana acum mai putin de 100 de ani. In lupta cu progresul toate religile au pierdut tot mai mult teren datorita inflexibilitatii si a conservatorismului lor. Stiinta a inceput sa ofere raspunsuri simple la probleme aparent complicate. Iar pentru ce nu se cunoaste stinta a bagat necunoscutul intr-o ecuatie cu necunoscute(!) si a demonstrat ca se rezolva foarte usor, iar acel ,,necunoscut’’ nu este nimic supranatural.

Dumnezeu a murit !

„Dumnezeu a murit”. Din celebrul citat a lui Friedrich Nietzsche doar atat se mediatizeaza, prima parte a unui citat in care cea de-a doua parte a frazei lui este chiar mai semnificativa: „dumnezeu a murit... si omul e acum liber”. Cea dea doua parte nu prea este cunoscuta publicului larg si nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, desi e cea mai importanta.

Prima parte nu inseamna cine stie ce. De fapt, prima parte e fundamental gresita. Dumnezeu nu poate muri, caci fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se mai pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nici nu vor muri. Dumnezeu nu s-a nascut niciodata, deci cum ar putea sa moara? Moartea este celalalt capat al nasterii. Asadar, prima parte nu este importanta, dar i s-a acordat multa importanta de catre teologi, pentru ca s-au temut: „E un sacrilegiu sa spui oamenilor ca dumnezeu a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nicio religie”. S-au temut pentru propria lor afacere si au ignorat cea de-a doua parte, care are intelesuri mult mai adanci: inseamna ca dumnezeu a fost ceva ce te lega, te tinea pe loc, de care te temeai. Dumnezeu n-a fost o binefacere, ci o greutate imensa care-ti apasa sufletul si te impiedica sa evoluezi.

O data ce toti zeii sunt indepartati, posibilitatea omului de a evolua si a inflori nu mai este ingradita de nimic. Un zeu este un despot, un fascist. Fara nici un zeu, lumea devine libera. Existenta ii da fiecarui individ o extraordinara demnitate. De la cel mai mic fir de iarba si pana la cea mai mare stea din Univers, existenta da iubire si intelesuri, fara sa faca vreo diferenta. Existenta acorda egalitate si sanse egale. Nu mai e nevoie sa pierzi timpul in rugaciuni si sa citesti carti sfinte, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume. Nu mai poti fi exploatat de preoti. Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat pentru tine exista un zeu si iti pierzi timp rugandu-te, nu vei putea niciodata sa fii tu insuti. Esti doar o marioneta, iar sforile tale sunt in mainile celui care sa intitulat mijlocitorul zeului tau. Oricine ai fi, conform religiilor, esti facut din tarana. Cuvantul „om” vine de la „humus”, care inseamna noroi. Iar acelasi cuvant in ivrit, araba, urdu, hindi este „admi”, folosit ca nume pentru primul om, Adam. „Admi” inseamna „pamant”. Zeul crestinilor l-a facut pe om din pamant si apoi a suflat viata asupra papusii. Asadar, ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si tot in puterea lui sta sa inceteze in orice clipa sa mai sufle viata asupra ta.

Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au existat multi escroci care chiar au incercat sa citeasca ce ti-e scris. Astrologi, chiromanti, tot felul de smecheri care au exploatat simplitatea si inocenta umanitatii. Exista oameni care-ti citesc in palma, se uita la linii si-ti spun ce inseamna ele. Ideea e ca nu tu decizi cum sa-ti traiesti viata, faci doar parte dintr-o piesa de teatru, iar rolul pe care-l joci ti-a fost scris cu mult inainte ca tu sa te nasti.

Se pare ca dumnezeu este mai mult un principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicatiile. Daca dumnezeu l-a creat pe om, inseamna ca omul nu are o individualitate proprie si, prin urmare, nu poate pretinde nici demnitate, nici libertate. Nu se poate ca o marioneta sa declare „vreau sa fiu libera”. Tot astfel, daca dumnezeu a creat Universul, atunci orice s-a intamplat in Univers a trebuit sa se intample. A fost vointa lui. Niciun efort din partea noastra n-ar fi schimbat nimic. Si in sfarsit, daca dumnezeu a creat lumea noastra, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le fabrica, atunci niciun efort din partea omului nu poate preveni distrugerea intregii planete.

Noi il punem intotdeauna pe dumnezeu pe taramul misterelor, al inexplicabilului. In trecut, totul era explicat prin ideea de dumnezeu: tsunami-urile, uraganele, furtunile, trasnetele, vremea rea, seceta, toate erau explicate prin interventia lui dumnezeu. Apoi, am inceput sa vedem ca aveau alte cauze. Daca ma imbolnavesc, n-o sa mai cred ca e o actiune demonica, ci un virus, microb sau bacterie. Explicatia ,,incurcate mai sunt caile domnului’’ nu ne mai satisfice de ceva vreme ….

Niste citate !

Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie. Cat despre cartea numita biblia, este o blasfemie s-o numesti „cuvantul lui dumnezeu”. Este o carte plina de minciuni si contradictii, o istorie a unor timpuri rele si a unor oameni rai. Thomas Paine (1737-1809) revolutionar si pamfletar american

Din cate pot sa-mi dau seama dupa studiul scripturii, tot ce faci in rai e sa stai degeaba toata ziua si sa-l slavesti pe dumnezeu. Nu stiu ce-ati face voi, dar eu cred ca dupa primii 50 de milioane de ani as incepe sa ma cam plictisesc. Rick Reynolds (n. 1951) - comic american

Religia a fost intotdeauna anti-umana, anti-femei, anti-viata, anti-pace, anti-ratiune si anti-stiinta. Ideea de dumnezeu a fost nu numai in detrimentul omenirii, ci si al pamantului. A venit timpul ca ratiunea, educatia si stiinta sa preia controlul. Madalyn Murray O'Hair (1919-1995) fondatoarea Asociatiei „Ateistii americani”

Citita cum trebuie, biblia insasi este cel mai puternic motiv pentru ateism. Isaac Asimov (1920-1992) biochimist si scriitor de romane stiintifico-fantastice

Clericul este un om care se simte chemat sa traiasca fara a munci, pe spinarea saracilor care muncesc ca sa traiasca. Voltaire (1694-1778) scriitor si filozof al iluminismului francez

Nu pot sa cred ca acelasi dumnezeu care ne-a inzestrat cu simt, ratiune si intelect ne-a facut in acelasi timp sa uitam sa le folosim. Galileo Galilei (1564-1642) fizician, matematician, astronom si filozof italian

Religia pe care omul o accepta este aceea a comunitatii in care traieste, ceea ce evidentiaza faptul ca mediul este ceea ce l-a facut sa accepte religia in cauza. Bertrand Russell (1872-1970) filozof, matematician, istoric si critic social britanic

Daca admitem ca o fiinta infinita a controlat destinele persoanelor si ale popoarelor, istoria devine o farsa cat se poate de cruda si sangeroasa. Era dupa era, cei puternici i-au calcat in picioare pe cei slabi, cei vicleni si lipsiti de inima i-au facut sclavi pe cei simpli si inocenti, si nicaieri in analele omenirii, niciun zeu nu i-a ajutat pe cei oprimati. Robert G. Ingersoll (1833-1899) lider politic si orator agnostic american

Daca exista vreun miracol pe lume, acela este ca atat de multi oameni chiar cred ca dumnezeu exista. John Mackie (1917-1981) filozof australian

Este un fapt interesant si demonstrabil ca toti copiii sunt atei si ca daca religia nu li s-ar imprima in minti, ei ar ramane astfel. Ernestine Rose (1810-1892) feminista ateista americana

Moralitatea inseamna sa faci ceea ce este corect, indiferent de ce ti se spune. Religia inseamna sa faci ce ti se spune, indiferent de ce este corect. Jerry Sturdivant, industrias american

N-am vazut niciodata nici cea mai mica dovada stiintifica a teoriilor religioase ale raiului si iadului, ale vietii viitoare sau ale unui Dumnezeu ca persoana. Thomas Edison (1847-1931) inventator si om de afaceri american

Nu poti convinge de nimic un credincios, deoarece credinta lui nu se bazeaza pe dovezi, ci pe o nevoie profunda de a crede. Carl Sagan (1934-1996) astronom si astrofizician american

Nu va bazati doar pe ce spunem noi. Cititi biblia. Cititi afirmatiile preotilor. Veti intelege ca dumnezeu este cel mai rau personaj negativ din toata literatura de fictiune. E. Haldeman-Julius (1889-1951) scriitor si publicist american

Religia sau superstitia – pentru ca toate religiile s-au dovedit a fi superstitii – distrugand judecata, a irationalizat toate facultatile mentale ale omului si l-a facut cel mai abject sclav, prin teama de entitati create de propria lui imaginatie dezorganizata. Robert Owen (1771-1858) reformator galez, fondatorul socialismului utopic

Nu poti converti un om la crestinism, daca nu-l convingi mai intai ca e un pacatos. Lin Yutang (1895-1976) lingvist, scriitor si inventator chinez

Unii oameni au abilitatea stranie de a-si imparti mintea in compartimente etanse, fiind critici si rationali in probleme stiintifice, dar creduli ca niste copii cand vine vorba de religie. Alan Watts (1915-1973) filozof si scriitor britanic

Voi credeti intr-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrajitoare, demoni, bete care se transforma in serpi, mancare care cade din cer, oameni care merg pe apa si tot felul de povesti magice, absurde si primitive, si spuneti ca noi suntem cei care avem nevoie de ajutor? Dan Barker (n. 1949) activist, muzician si compozitor american

Cu sau fara religie, exista oameni buni care fac lucruri bune si oameni rai care fac lucruri rele. Dar pentru ca oamenii buni sa faca lucruri rele e nevoie de religie. Steven Weinberg (n. 1933) fizician american, laureat Nobel.

Efectul de turma

    Oamenii se asociaza in functie de diferite scopuri care pot fi profesionale, culturale, politice sau religioase. Omul, ca fiinta sociala, are nevoie sa socializeze si si tinde sa faca parte dintr-un grup social. Cel mai intalnite grupuri sociale sunt grupul colegilor de scoala, grupul colegilor de serviciu, grupul politic, grupul cultural, grupul religios, grupul etnic, grupul infractional ... etc. Majoritatea oamenilor se simt confortabili sa faca parte dintr-un grup social si, de regula, au tendinta sa-i copieze pe cei din jurul lor sau sa aplice in practica ceea ce vad ca fac altii. Din perspectiva psihologica, un atare comportament social, de imitare a conduitei altor oameni, este denumit prin expresia ,,efectul de turma’’.

    Acest efect de turma se incurajeaza inca de cand suntem mici si mergem pentru prima oara la scoala. Suntem sfatuiti „sa stam cuminti si sa nu vorbim neintrebati”. Perioada adolescentei reprezinta una dintre cele mai critice etape din viata oricarui tanar. Aceasta este perioada in care el nu se dezvolta doar fizic, ci trece printr‑o multitudine de sentimente si ganduri care, mai tarziu, vor forma personalitatea adultului. Nu de putine ori auzim parinti care se plang ca copilul lor este rebel, incapatanat, ca nu se mai poate intelege cu el in niciun fel. De multe ori, anturajul reprezinta punctul determinant in viata oricarui adolescent. Din pacate, insa, realitatea ne arata destul de clar ca tinerii tind „sa se ia dupa turma”, iar daca aceasta nu merge in directia buna, riscul de avea derapaje in comportament este unul major.

    Oamenii se tem de marginalizare si de aceea cauta sa se inscrie in normele si stereotipurile sociale si nu mai gandesc independent lucrurile ci prin intermediul ,,creierului turmei’’. Treptat aceasta practica le deformeaza atat de mult perceptia incat ajung sa gandeasca deformat si sa creada orice. Religia a exploatat cel mai bine acest efect psihologic de autoritate pe care il are o credinta sau un obicei si oamenii sunt tentati sa creada ca ce e acceptat de multi trebuie sa fie adevarat, fiindca nu se poate ca atatia oameni sa se insele.

    Spiritul de turma  este rezultatul doctrinelor religioase si a intolerantei sociale, cultivata, secole la rand, de conducatori si de biserica. Si unii si altii reprezinta impreuna Puterea, Legea, Morala, Frica, Pedeapsa si Rusinea. Astea sunt instrumentele cu care omul e tinut intr-o lesa invizibila pentru a nu iesi din formatie. Cand unul rupe lesa, toate cele de mai sus se abat asupra lui. Ideal ar fi ca omului sa nu-i pese, dar prea putini sunt imuni. Diferenta o face cultura si personalitatea individului. Iar daca la capitolul cultura se poate lucra, personalitatea este un capitol inchis. Cu ea te nasti. Un om care socheaza nu a studiat nicaieri acest lucru. Asa e el. Iar el nu considera ca face nimic socant.

    In cadrul turmelor sociale pot fi identificate si ,,oile negre’’, care in mod paradoxal nu sunt deloc oi deoarece ele se abat de la regulile turmei si nu behaie impreuna cu ceilanti. Oile negre sunt pana la urma binevenite in turmele sociale, intrucat estompeaza efectul de turma. Asadar, fara sa-si dea seama oaia neagra are un rol comunitar mai important decat este la prima vedere. 

    Intr-o turma este nevoie de o minoritate de 5% pentru a influenta directia iar ceilalti 95% urmeaza fara sa-si dea seama. Cu cat creste numarul de oameni dintr-o multime, cu atat scade numarul de indivizi informati! Sa faci parte dintr-o turma nu este greu deloc. Trebuie doar sa fii sau sa arati ca esti la acelasi nivel mediocru de turma si ca esti de acord cu aceleasi idei care, de cele mai multe ori, se nasc brusc in mintea unuia care are mintea odihnita, idei fara o aplicabilitate realista in viata de zi cu zi. Instinctul de turma nu este altceva decat actiunea unor indivizi atunci cand exista un model pe care au acceptat sa-l urmeze. Din pacate instinctul de turma a capatat conotatii aproape exclusiv negative, ceea ce nu este in totalitate adevarat. Poate, la fel de bine sa aiba si valoare pozitiva, in functie de modelul urmat si de actiunile ulterioare.

O maimuta poate sa scrie biblia!

    Universul si tot ce contine el, nu a aparut asa deodata, brusc, el a urmat un proces complex de formare in mai multe etape care a condus si la aparitia vietii. Dupa fiecare etapa, formatiunile ordonate (fie ele nuclee, atomi, molecule, etc) nu au fost distruse ca sa o ia de la capat cu un nou big-bang de la stadiul initial ci au fost mai mult niste fenomene ciclice. Afirmatia din titlu este strans legata de teoria gresita a creationistilor care incearca sa respinga aparitia naturala a vietii. Ei calculeaza probabilitatea de aparitie spontana a unei molecule sau a unei celule complexe, dintr-o data. Metafora lor suna de obicei cam asa: daca trece o tornada printr-un depozit de fier vechi, care e probabilitatea sa apara spontan un Boeing 747? Analogia e gresita pentru ca presupune aparitia directa a ceva complex, sarind peste formele simple.  Ca raspuns al creationistilor a aparut in ,,blogosfera‘‘ de ceva vreme o metafora nastrujnica care suna cam asa: ,,O maimuta poate scrie biblia prin apasarea haotica pe tastele unei masini de scris‘‘ Teoria a fost demonstrata, infirmata, iar demostrata si iar infirmata! Mai jos o sa incerc si eu sa demonstrez teoria intr-un mod cat mai simplu posibil.

    Cam cat este probabilitatea, ca aruncand de 100 de ori o moneda, aceasta sa cada de fiecare data cu banul in sus? Este o posibilitate mica, dar nenula. Dar cat este probabilitatea ca moneda sa cada exact de 50 de ori cu banul in sus? S-ar putea crede ca e o probabilitate mare, dar de fapt nu este decit de vreo 8%. Aproape totul se poate calcula si chear exista formule pentru a calcula asa ceva. Cu cat numarul de incercari este mai mare cu atat probabilitatea este mai mare.

    Mintea omului lucreaza greu cu numere foarte mari sau foarte mici. De aceea sa facem calcule mai intai cu numere mici, de exemplu o tastatura cu numai 3 taste si un cuvant cu 5 litere. Calculati de cite maimute sau de cite repetari ale experimentului ar fi nevoie pentru ca cel putin o maimuta sa nimereasca textul cu o probabilitate de 0,5. Pentru acest exemplu usor mie mi-a iesit ca e nevoie de 168 de maimute sau 168 de repetari. La o tastatura normala si la dimensiunea adevarata a bibliei este nevoie de mult mai multe maimute, dar nu de o infinitate.

    Sa ne intorcem la maimuta noastra la care ii dam acum o tastatura cu 30 de taste. Probabilitatea de a apasa pe o tasta este de 1/30. Frecventa de aparitie a unei taste se va grupa in jurul valorii de 1/30 (3,33%) in cazul unor serii de incercari suficient de numeroase. La un numar de 100.000 de tastari (cate litere ar avea o carte destuld e groasa), frecventele de aparitie a literelor ar fi de 3,33% per total. Daca luam fiecare foaie separat, fregventa literelor poate sa varieze de la 0,1% pana la 12%. Deci este posibil sa si gasim cuvinte inteligibile de la prima serie de 100.000 de tastari. Probabilitatea ca maimuta noastra sa bata biblia este foarte mica, dar nenula. Evident, aceeasi probabilitate este ca maimutele sa bata orice alt text dat, de aceeasi lungime ca si biblia. Daca am accepta si un text cu cate o greseala ici-colo atunci probabilitatea de a-l nimeri e inca si mai mare. Teoretic avand destul timp si destule maimute este posibil. Poate ca avem nevoie de un miliard de ani, dupa care apare si combinatia dorita sau poate ca maimutele au noroc si combinatia apare in prima saptamana.

Cine este dumnezeul crestinilor ?

    In antichitate, zeii erau perceputi ca niste persone cu puteri mari care le erau date de anumite obiecte de care omul nu avea habar ce sunt, astfel ca el le descrie ca pe niste lucruri magice, ca pe niste obiecte care aveau puteri fara margini. Acesti zei aveau sentimente sau comportari identice cu cele ale umanitatii pentru ca si ei erau mistuiti de dureri, ambitii, iubiri, intrigi, gelozii, mila, conspiratii si erori. Acesti zei erau descrisi ca persone in carne si oase, aveau aspect umanoid, locuiau in palate impresionante unde oamenilor le era interzis accesul in afara celor alesi, se deplasau in zbor cu bizare ambarcatiuni pe mare sau cu aparate inaripate care pareau propriile lor aripi si aveau fiecare cate un nume.

    Anticii ne spun ca zeii aveau si ei un sef suprem caruia trebuia sa i se inchine toata creatia cerului si pamantului. Numele lui era diferit in functie de zona din care venea: Zamolxis la daci, Zeus la greci, Odin la nordici iar Amon-Ra la egipteni. La fel ca si la oameni, zeii erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si cei care nu voiau sa-i fie pe plac. In antichitate nici un popor de pe pamant nu creadea intr-un singur zeu. Toti se inchinau la nenumarati zei pentru ca fiecare avea un rol in viata lor. Biblia este o carte confectionata din mai multe scrieri in care erau relatate faptele acestor zei. Faptul ca omul nu a crezut si nu a avut niciodata un singur zeu atotputernic ne este evidentiat in toate scrierile antichitatii dar si din paginile bibliei. In biblie de nenumarete ori domnul zeu s-a suparat si a pedepsit oamenii pentru ca foarte des se intorceau sa se inchine la alti zei, in ciuda promisiunilor frumoase pe care el le facea. Dar daca oamenii se intorcea mereu la cultul zeilor inseamna ca nu erau multumiti de acest domn zeu.

    Conform wikipedia, etimologia termenului ,,dumnezeu’’ are origini pagane! Deriva din limba latina ,,domine deus’’, iar in timp s-a transformat in termenul de dumne-zeu, asa cum il stim astazi. Ceea ce tradus inseamna ,,domnule zeu’’. Trebuie specificat ca denumirea ,,dumnezeu’’ apare exclusiv in limba romana. In celelalte limbi de origina latina, apare doar ,,deus’’, specific limbii respective: franceza (dieu), italiana (dio), spaniola (dios), portugheza (deus)! In consecinta, atunci cand spui dumne-zeu, adica, ”domnule zeu”, ar trebui automat sa-i rostesti numele zeului carui-i te adresezi!

    Avand in vedere faptul ca crestinismul este o emanatie a iudaismului, ar trebui ca si domnul zeu a lor sa fie cel al iudeilor adica Yahweh! Numai ca aici ne lovim de un subiect sensibil si controversat. Aici apare o incompatibilitate a zeului din antichitate numit Yahweh, cu ceea ce se pretinde a fi domnul zeu la crestini astazi. Daca zeul antic Yahweh se declara fara menajamente a fi un zeu crud si nemilos cu vrajmasii, domnul zeu al crestinilor se vrea a fi un zeu al tolerantei si al iubirii, chiar daca in treacat fie spus nici crestinii nu au stat departe de razboaie in numele credintei, totusi la nivel declarativ il considera pe domnul zeu un zeu milostiv si indurator cu vrajmasii sai. Un alt motiv ar fi acela ca Yahweh era un zeu tribal cu pretentii exclusive de inchinare, cu ritualuri clar stabilite. In privinta exclusivitatii de inchinare, acest lucru presupune un monoteism absolut, ori crestinii nu sunt monoteisti. Conform DEX monoteismul este explicat ca fiind ,,religie care recunoaste existența unei singure divinități''. Ori in absolut toate religiile crestine se recunosc mai multe fiinte divine care pot sa-i ajute pe credinciosi! De exemplu: gramada de sfinti, Jessus, sfanta Maria, Arsenie Boca ... etc. chiar daca sunt considerati inferiori atotputernicului, crestinii nu se mai pot numi monoteisti.

    Prin biblie se vehiculeaza mai multe nume a domnului zeu, cum ar fi: Iahwe, Elohim, Adonai etc. Si ca de obicei, cand vine vorba de a explica ceva concret, ne pierdem in amalgamul de sensuri a diferitelor pasaje si a traducerilor gresite si la final suntem inapoi de unde am plecat. La auzul ,,intortocheate sunt caile domnului’’ unui credincios i se scurtcircuiteaza mintea si se mai si simte vinovat ca a incercat sa-si explice de ce nu se aplica logica in toate cazurile. Deci pana la urma numele zeului crestinilor este ... nu este! Il cheama exact asa cum il si striga: domnu’ zeu. Este imposibil de gasit un raspuns intrebarii din titlu, un raspuns sa multumeasca pe toti hrestini.

    Daca ,,cea mai mare izbanda a satanei impotriva binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista’’ atunci s-ar putea la fel de bine ca cea mai mare izbanda a lui domnul zeu impotriva raului sa fie in momentul in care oamenii sunt convinsi ca el nu exista!

Patruzeci de ani in pustiu

    Am observat o asemanare foarte mare intre biblie si un gen de jocuri ce se pot juca in mediul on-line ,,jocurile de strategie in timp real’’. Jocurile de strategie in timp real sunt un gen de jocuri video caracterizat prin faptul ca ele au loc in timp real, unde adunarea de resurse, construirea de baze, dezvoltarea tehnologiei si controlul direct asupra unitatilor individuale sunt componente cheie. Jocul progreseaza in ,,timp real’’ si este un joc continuu. Jucatorul poate da ordine in orice moment, in timp ce cuvantul ,,strategie’’ face referinta la planificarea unui razboi, campanii sau gestionarea resurselor. In jocurile in timp real se pot da ordine unor unitati sau persoane individuale. Parti integrale ale gameplay-ului sunt de asemenea aspectele legate de economie si productie dar si sociale(razboi, pace si optiunile de alianta, loc de inchinare, bordel etc.). In calitate de capetenie care si-a intemeiat orasul cu doar cateva corturi, este misiunea ta sa iti demonstrezi aptitudinile de strategie si sa iti dezvolti orasul in joc.

    Cel mai relevant capitol din biblie este acela in care israelitii au fost blestemati de dumnezeul lor Yahweh, sa petreaca timp de patruzeci de ani in pustiu, dupa iesirea din Egipt. Relatarea biblica urmeaza exact pasi pe care ii urmeaza un impatimit jucator al jocurilor de strategie on-line. Yahweh si-a stabilit un loc in care sa isi dezvolte poporul. Ca si la joc numai soldatii si luptatori se numara.

,,Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor, de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei din Israel care sunt in stare sa poarte armele’’.

    Pustiul nu ofera posibilitatea practicarii agriculturii, cresterii animalelor si, ca in joc oamenii trebuiesc hraniti.

,,Iata ca voi face sa va ploua paine din ceruri. Poporul va iesi afara si va strange, cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta ,, mană’’. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba si avea un gust de turta cu miere. Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita’’.  

    Alt aspect important in joc este legat de construirea locului de inchinare pentru a avea un coeficient ridicat de multumire al poporului. Din datele desprinse din biblie reiese ca au construit un cort impresionant impodobit cu metale rare (pentru prelucrarea lor era nevoie de un minim de unelte si ateliere speciale de prelucrarea metalelor, si ateliere de confectionarea panzei din care era facut cortul).

,,Tot aurul intrebuintat la lucru pentru toate lucrarile Sfantului Locas, aur iesit din daruri, se suia la douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de sicli, dupa siclul Cortului.Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul Sfantului Locas:cate o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul Sfantului Locas, pentru fiecare om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni’’.

    Beduinii traiesc in zonele desertice de mii de ani dar zeul lor nu le-a dat concret niciodata ceva de mancare sau de baut. Cu siguranta se poate supravietui in desert dar nu in comunitati asa mari cum este descris in biblie. Sederea israelitilor in pustiu timp de patruzeci de ani seamana mai mult cu un joc de strategie decat cu realitatea.

Bine sau rau ... asta e intrebarea!

Exista un concept, cum ca in Univers ar exista doua puteri, una ,,buna’’ si alta ,,rea’’. Adica dumnezeu si diavol! Ce am putea noi intelege din aceasta?! Ca dumnezeu ar trebui sa vina cu o lista de propuneri privind bunastarea oamenilor, iar diavolul cu propuneri care le-ar provoca raul oamenilor. Adica pacatul! Pentru ce a trebuit dumnezeu sa se umileasca in fata creatiei sale cerandu-le sprijin pentru a raspandi mesaje sub forma de legi privind ce este bine si ce este rau?! Cand el de fapt ne-a creat cu aceasta capacitate de a discerne intre ce este bine si ce este rau. Organismul uman este dotat cu organe de simt tocmai pentru a decide singur asta. De fapt toate organismele vii au aceaste componente. Organele de simt impreuna cu instinctul au rolul de a mentine in viata corpul: durere, frica, foame, oboseala ...etc.

    Cu ajutorul acestor organe putem face diferenta intre ce ar putea fi bun sau rau pentru noi! Sa exemplificam putin; daca cineva ne ofera un produs de mancat, si il prezinta ca fiind bun, noi nu il putem aprecia decat daca-l gustam. Daca produsul nu este pe gustul nostru, instinctiv il vom scuipa afara din gura! Foarte important de retinut este faptul ca nu conteaza parerea celui care ne-a oferit produsul, nici macar parerea noastra ca l-am acceptat! Decizia a luat-o creierul nostru, in momentul cand produsul a intrat in contact cu papilele gustative care se afla pe limba! Dar daca vom continua sa inghitim acel produs, contrar instinctului care ne-a avertizat ca acel produs nu este pe gustul nostru, vom simti repercursiunile imediat: greata, indigestie, intoxicare sau in functie de ce contine acel produs, chiar suprimarea vietii.

    Plecand de la ideea ca noi nu avem voie sa contestam modul cum am fost creati, iar diavolul nu are putere de creatie, am stabilit deci ca instinctul a fost creat de dumnezeu. Dar daca din intamplare instinctul nostru agreaza un lucru care se afla pe ,,lista de pacate’’! Ce vom asculta? Glasul instinctului sau respectivele norme morale?! Dogma spune ca daca avem dorinte neconforme cu anumite norme morale ne putem abtine. Trebuie tinut cont totusi ca abtinerea nu substitue dorinta, ne ajuta doar sa o amanam pana la un timp favorabil! Acest lucru insemnand ca nu ne putem satisface necesitatile firesti oriunde, oricand sau cu oricine! O abtinere permanenta in cazul unei necesitati firesti duce la prejudicii grave sanatatii, sau dupa caz chiar decesul! Nu ne putem abtine de exemplu sa nu bem apa mai mult de patru zile.!

    Admitem ca dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor, initiatorul legilor fizicii, controleaza fenomenele naturii; cutremure, fulgere, inundatii, tornade, etc. De ce atunci nu ne-a lasat prin secretarii sai pamanteni, scrieri si cu privire la cum sa ne ferim de raul produs de efectele acestor fenomene naturale?! Se fac foarte mari confuzii intre legile omenesti si legile universului.Trebuie facuta o distinctie clara intre legile pacatului si legile energiei creatoare. Legile pacatului sunt facute de oameni pentru oameni si pot fi schimbate in functie de timp si imprejurari. In ce privesc legile universului, ele sunt nescrise si nu se pot schimba!

    In univers nu exista doua puteri una ,,buna’’ si alta ,,rea’’. Oamenii fac deosebirea intre ceea ce ei insusi numesc bine sau rau. Acum sa ne intoarcem in timp la momentul cand s-a initiat acest concept de ,,pacat’’. Cu totii am auzit povestirea in care au pacatuit prima pereche de oameni, prin faptul ca au muscat din ,,fructul oprit’’! Atunci s-a rostit prima data expresiile ,,bine si rau’’, inseamna ca atat binele cat si raul au aceiasi sursa. Dat fiind faptul ca dumnezeu nu nominalizeaza o alta sursa, nu ne ramane decat sa credem ca el poate genera atat binele cat si raul! Acum nu ne ramane decat sa analizam daca el intadevar ne produce noua vreun rau!

    Intrucat traim intr-o era a informaticii, luam un exemplu din domeniul informaticii, si sa-l compar pe creator cu un computer iar creierul nostru cu tastatura. Orice utilizator de computer stie ca tastatura este mijlocul de comunicare cu intregul sistem prin comenzile care i le dam. Daca din gresala sau necunoastere dam o comanda gresita, vom suporta consecintele, pe masura greselii care am facut-o. Fie am sters un joc care-l indrageam, fie am sters un program care ne ajuta in munca noastra. Indiferent ce gresala am comis vina este a noastra, nicidecum a computerului. Observati ca nu exista doua tastaturi una ,,buna’’ si alta ,,rea’’ si nici computerul nu are doua sisteme, ,,bun’’ sau ,,rau’’! Noi suntem cei care dam comenzi. Ce cerem ... aceea primim sau daca gresim suportam consecintele..

Credinta si religia

    Credinta si religia ... aceste cuvinte sunt folosite de foarte multe ori gresit in texte, descrieri, naratiuni, documentare ...etc, si se face foarte des confuzia cum ca acestea doua cuvinte ar fi sinonime. Gresit! Sunt doua cuvinte care, ca inteles se afla la extremele opuse. Credinta ar putea fi sinonim cu acceptare, intelegere, iubire ... etc, pe cand religia este o institutie. Religia a devenit institutie atunci cand si-a creat organizatii, incadrate cu personal de specialitate, in toate comunitatile, aceasta insemnand sa aiba, in cazul cultului ortodox, patriarhie, arhiepiscopie, protopopiate si parohii, institut biblic, facultate si seminar de specialitate, post de radio si TV, editura si asezaminte de ocrotire ... etc, si terminand, in comune si sate, cu parohii si, in diverse locuri, cu manastiri si schituri. Toate acestea, deoarece necesitatea sociala de a se impune norme, cat si cea emotionala de a se crea sperante, au fost atat de profunde, incat oamenii au fost nevoiti sa conceapa o forta supraumana, pe care s-o considere cu teama si supunere, dar si cu incredere si veneratie, apta sa vegheze la respectarea normelor si sa ofere cu generozitate sperante. Avand la baza credinta, care deseori se pierde in detalii, au fost inventate religiile exploatand ce mai mare slabiciune a omului ... frica de ... moarte, de singuratate, de tunete si fulgere, cutremure si alte calamitati naturale. Cu alt cuvinte, pentru a-si defini sensul existentei, oamenii au fost amagiti sa accepte ca explicatie nonsensul.

     Desi se revendica a fi crestini, cei mai multi enoriasi nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa noul testament. Oamenii religiosi, carora biblia le-a dat cateva repere, se tem ca vor ajunge in iad (Problema Raiului sau Temperaturi rai-iad). Bineinteles ca este un nonsens, nascut din ignoranta. Exista multe religii in lume care-si bazeaza puterea si controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de dumnezeu” este o tema mult mai frecvent folosita in discursurile popilor decat „iubirea de dumnezeu”. Acestia stiu ca nu exista nimic mai paralizant decat frica si o speculeaza la maximum, in propriul folos.

    Biblia este cea mai vanduta carte, cea mai citata, cea mai publicata, cea mai circulata, cea mai tradusa si cea mai influenta carte din istoria omenirii (Adevarul din Carti). Aceste detalii sunt interesante, dar asta nu demonstreaza ca biblia este adevarata. Pavel spune ca ,,toata scriptura este inspirata de dumnezeu’’. Ce inseamna inspirata? Nu putem spune, de exemplu, despre Moise ca a fost inspirat sa scrie despre iesirea israelitilor din Egipt, intrucat el personal a participat la aceasta actiune! O carte de istorie nu putem spune ca ea a fost scrisa sub inspiratie, intrucat ea nu face altceva decat sa redeia niste fapte care deja s-au implinit. Un poet atunci cand scrie o poezie se numeste inspiratie! De altfel orice actiune creatoare de arta se numeste inspiratie. Biblia fiind un amestec de carti istorice, coduri de legi, dogme, cantari etc., putem spune fara rezerve ca nu poate fi in totalitate inspirata!

    Sa crezi in ceva nu e gresit, atat timp cat credinta are un scop benefic si duce la o evolutie a ta, asa cum e cazul credintelor animiste ale triburilor si populatiilor integrate mediului de pe tot globul (aborigenii amerindienii, nordicii, africanii, australienii sau asiaticii). Credinta in zeii religiilor abrahamice ori derivatele lor (crestinism iudaism si islamism, precum si toate sectele lor) nu e benefica, nu are scop evolutiv, ci din contra... pentru ca aceste religii au fost infiintate si exista ca unelte cu singurul scop de a limita evolutia spirituala a omului, pentru a-l face docil, supus autoritatii, intr-un cuvant, pentru a-l sclaviza. Cu toate ca credinciosii au suferit nenumarate nenorociri si dezastre (razboaie, calamitati, decese al copiilor, sotului sau sotiei) in urma carora au fost grav dezamagiti, totusi, din moment ce ei continua sa se amageasca prin credinta, rezulta ca nevoia emotionala de amagire este mai puternica decat luciditatea oricarei dezamagiri.

    ,,Ceea ce ma surprinde cel mai mult este omul. Acesta isi sacrifica sanatatea ca sa faca bani. Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recupereze sanatatea. Si apoi devine atat de nelinistit in privinta viitorului, incat nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este ca el nu mai traieste nici in prezent, nici in viitor. Traieste ca si cand nu va muri niciodata, si apoi moare fara sa fi trait niciodata cu adevarat’’. Dalai Lama.

Cum a fost fabricat Jessus

Pavel Coruț

    Conform legendelor biblice, Jessus a fost produsul framantarilor religioase ale evreilor ocupati de romani. Preotimea iudaica tinea de adevar vechiul testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim (zei-plural), Eli, Adonai, Sabaot si Iahwe. Moise, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii iudaici numai la Iahwe, insa iudeii antici, inclusiv Jessus, au continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor - Mesia. Pe acest fond de disperare creat de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jessus.

    Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata, Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de dumnezeu. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa participe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma vreun recensamant in acea vreme, dar legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetia prezisese ca mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nicio genealogie, lui Jessus i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa! Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n., crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Iudeea nu e friguroasa, si intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor. Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul mesia se nascuse.

    Regele iudeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida toti pruncii din Iudeea mai mici de doi ani. Informatia nu este confirmata de nicio sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor iudei si romani.  Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt. Gandirea creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda schimbarea gandului lui Irod sau moartea lui accidentala. Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moise cu iudeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Iudeea, „familia divina” a ajuns mintenas, si nu se stie ce-a facut pana in momentul intoarcerii.

    Irod a murit in anul 4 e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret. Acolo, Maria a nascut ceilalti prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jessus mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care-l suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.

    Nici macar sursele biblice nu ne spun ce-a facut Jessus pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jessus s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea „imparatiei domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: tu esti fiul meu iubit, intru care am binevoit. Puteti crede ca dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta dintr-un Univers infinit? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie dumnezeu in conceptia misticilor crestini!

    Dupa botez, Jessus a fost dus de duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. Conform vechiului testament, Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahwe. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jessus, deoarece a fost inventat de romani la un secol dupa moartea sa. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Jessus? Cum putea Jessus sa-i replice diavolului ca el se inchina numai lui dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret.

    Dupa ispitire, Jessus isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti (pescari, pastori, tarani...), incepe sa predice printre iudei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort (Lazar), vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu pot invia persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece dupa cateva ore creierul se altereaza iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarata. Daca n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupuri, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor, adeptii ferventi au creat legende, iar naivii le-au crezut.

    Majoritatea crestinilor nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa cateva pasaje pacifiste din noul testament. Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie.

Religia o frana a progresului

Ceva atat de complex si incredibil ca Pamantul, Soarele sau tot Universul, este imposibil sa aiba un raspuns atat de simplu si sec ca un dumnezeu, cel putin nu unul care se incadreaza in orice religie. Sa crezi ca cel ce a creat universul i-ar pasa catu-si de putin daca tii tu post sau nu, sau ca te urmareste si cumva iti inregistreaza tot ce faci, zici sau gandesti, sau ce e si mai uluitor e ca are nevoie ca tu sa te inchini lui. Raspunsul este mult mai complex si mai mult ca sigur nici crestinii, nici ateii, nici un adept al unei religii nu are un raspuns categoric la aceasta intrebare.

    Au fost vremuri in care era absolut clar pentru toti ca pamantul este plat, altfel cum am putea sta in picioare pe el, nu? Au fost vremuri in care era clar pentru toata lumea ca nu se poate zbura cu obiecte mai grele decat aerul, ca nu se putea calatori cu trenul peste o anumita viteza, ca pamantul este in centrul Universului si Soarele se invarte in jurul lui, ca este nesanatos sa faci baie prea des, etc. Astazi, cand auzim de astfel de lucruri ne intrebam cum se poate ca oamenii sa fi crezut vreodata asemenea stupiditati.

    In mod normal un om neindoctrinat religios care a trecut prin scoala ar trebui sa aiba macar cateva cunostiinte stiintifice si sa nu creada ca lumea a fost facuta in 6 zile si ca omul a fost facut din lut asa cum scrie in biblie. Religia a intrat in absolut toate domenile chear si in stiinta si a trecut toate informatile prin prisma ei dogmatica incetinind sau chear blocand progresul. De fiecare data cand s-a descoperit ceva nou, revolutionar, biserica a spus nu si traditiile bisericesti s-au opus cu indarjire la promovarea cunoasterii stiintifice si a culturii umaniste, tot asa cum s-a opus tuturor miscarilor sociale progresiste din ultimul mileniu. Este clar ca recomndarile impotriva omuciderii si pentru moderatie in satisfacerea nevoilor de viata nu sunt de esenta religioasa. Ca religia a introdus in patrimoniul ei si fapte ale cunoasterii empirice, reguli de igiena, norme practice de convietuire sociala, aceasta este o alta problema. S-au descoperit populatii primitive care au formulat si respecta cu strictete o serie de norme firesti ale convietuirii sociale, fara sa aiba nici un fel de credinta religioasa. Iar faptul ca a existat o perioada in istorie cand oamenii de stiinta de atunci au facut progrese sub tutela bisericii se datoreaza exclusiv pozitiei politice si financiare pe care aceasta a ocupat-o in acele timpuri. Ca dovada, atunci cand aceasta pozitie s-a schimbat, demersul stiintific s-a distantat de basmele biblice, fiind in zilele noastre chiar pus in opozitie cu religia.

    Privind ultimii 25 de ani incoace de la noi din tara, putem sa vedem mocirla in care se zbate mai mult de jumatate de popor, practicile medievale, incultura, fanatismul, inapoierea si prostia, intr-un cuvant cancerul religios si problemele psihice de care sufera credinciosii. Problema este de a rapsunde la intrebarea daca superstitia, credinta in zei, spirite au slujit candva progresului. Raspuns simplu: nu. Orice tara civilizata care a evoluat si oamenii au dorit progresul si evolutia, au inteles ca pentru a fi posibile aceste lucruri trebuie sa te rupi de un trecut catastrofal, negru si primitiv, de toate lucrurile inapoiate care tin pe loc dezvoltarea omului si a societatii.

  Sta in natura omului sa domine si sa exploateze toate slabiciunile semenilor lui si, in demersul de a-si potoli setea de putere, recurge tot timpul la metoda clasica care nu a dat gres niciodata: religia! Asa s-a intamplat si in scoietatea moderna: expansiune ateista in momente de progres, pentru ca apoi, in vederea consolidarii puterii noii clase exploatatoare, in dauna maselor populare, sa se apeleze din nou la religie, cu mijloacele ei traditionale, privind supunerea fata de stapanire si umilinta ridicata la nivel de virtute.

     Astazi religiile au devenit o afacere profitabila si vectori de expansiune ai intereselor statelor de origine, iar la intrebarea cand va dispare dumnezeu si crestinismul, caci vor disparea, numai timpul ne poare raspunde. Zeitatile sumero-akkadiene au disparut complet din vederea credinciosilor cam dupa vreo 3000 de ani timp in care au influentat culturile vecine si s-au adaptat dupa ele. Au fost inlocuite cateodata treptat, cateodata nu, de alte mode religioase. N-am auzit sa se revolte vreo zeitate din cauza asta! Nici dumnezeu n-o sa se revolte cand o sa vina timpul lui, pentru ca e doar o idee care e acum la moda. Se pare ca salvarea zeitatilor sta doar in incapatanarea unor oameni de a renunta la ele. Zeitatile stau inerte si astepta schimbarea modei. La fel au patit Thor, Horus, Osiris si tot panteonul egiptean si tot panteonul grec.

Libertatea religioasa

    Cand se naste un copil, se naste fara nici o religie, liber, insa la aprox. 30 zile dupa nastere, biserica cu cea mai mare cota de piata din zona - in cazul nostru cea ortodoxa -  obtine prin manipulare, traditie si perseverenta, un contract de exclusivitate de la parinti pentru ca el sa devin crestin ortodox… asta in conditiile in care el nu avea discernamant la varsta de o luna. Pur si simplu parintii si-au asumat ca daca ei cred in acel zeu va crede si ala mic. Asa ca pana la urma pozitia geografia determina religia in care va creste si zeul in care va crede un om. Un credincios ortodox din romania, ar fi fost musulman daca s-ar fi nascut intr-o tara din Orientul Mijlociu, ar fi fost un catolic daca s-ar fi nascut in Italia, respectiv ar fi fost ateu, buddhist sau taoist, daca s-ar fi nascut in China.

    Culturile politeiste pe timpul Greciei antice sau a Imperiului Roman, inainte de asa numita cotitura a lui Constantin, garantau in mod implicit libertatea religioasa. Existau mai multe divinitati si fiecare era liber sa aleaga pe care sa le venereze sau, pe cea a caru-i manie simtea ca trebuie s-o potoleasca. Iti alegeai un zeu din ,,oferta pietii'' fara a-i nega pe ceilanti. De acea intre toate religiile numai monoteismul este in mod potential violent si dusman al libertatii religioase. Daca exista un singur zeu, venerarea tuturor celorlalte presupuse divinitati este un scandal si trebuie sa dispara. Sau, ca s-o spunem in alt mod, monoteismul introduce in religie ideea adevarului, distinctia dintre adevar si neadevar divin.

    Pana la Constantin cel Mare credinta crestina nu era deloc o religie tolerata, adesea era persecutata. Crestinii puteau maxim sa spere la libertatea religioasa. Dar, imediat ce crestinismul a devenit religia imperiului roman, el a incetat sa fie tolerant fata de celelalte religii. Desigur, ce inseamna ,,el'' in acest caz este ambiguu. Nu inseamna nici biserica, nici numai imparatul. Conducatorii erau interesati de fundamentele si de unitatea imperiului lor, biserica era interesata sa cucereasca inimile poporului. Dar, in pofida scopurilor diferite, intereselor lor erau aceleasi. Politica a devenit instrumentala pentru religie si religia, ca singura conceptie adevarata despre realitate, pentru politica. Astazi noi suntem dezgustati cand auzim despre musulmani care, pe baza diferitelor sure din coran si a unor traditii islamice, sunt oameni condamnati la moarte si ucisi numai pentru ca se convertesc la crestinism. Dar nu ar trebui sa uitam ca acesta a fost acelasi mod cu care crestinismul i-a tratat pe ceilanti pentru o perioada de timp destul de lunga. La ora actuala nu mai exista crestinatatea, ci numai diferite biserici care lupta intre ele si se denigreaza una pe alta.

    Astazi noi intelegem prin ,,libertate religioasa" revendicarea legitima a dreptului de a alege in fiecare clipa - fara a intra in nici un dezavantaj - propria convingere religioasa. Iar constitutile moderne limiteaza dreptul guvernului de a se amesteca in treburile interne ale unei religii recunoscute dar, nici o constitutie nu defineste notiunea de religie. In America, Scientology este recunoscuta ca religie (pur si simplu pentru ca pretinde ca este asa) in timp ce in multe tari europene acest produs al scriitorului de stiinta fantastica L. Ron Hubbard este considerat o organizatie in mod potential criminala si de aceea este controlata indeaproape de institutiile responsabile de securitatea interna. Mai in general, libertatea religioasa este considerata un drept uman fundamental numai in masura in care ea nu tulbura in mod deschis ordinea publica asa cum este definita de constitutie. Dreptul uman la libertatea religioasa risca tot mai mult sa intre in conflict cu alte drepturi umane, indeosebi cu dreptul la egalitate si cel de a nu fi discriminati datorita vreunui fapt considerat irelevant. 

    Putem fi morali si fara zei. Morala si etica nu au orientare religioasa(Sursa conceptelor bine si rau). E mai bine sa fim morali pentru ca asa trebuie si ca asa ne-ar placea sa fie si semenii nostri cu noi …. decat sa fim morali doar de frica vreunui zeu. Vorbind strict de Romania, in timp ce alte natiuni cerceteaza spatiul cosmic , noi cheltuim banii construind biserici si catedrale , iar pe copii ii speriem de mici ... cu bau-bau, halal societate , aflata la sute de ani distanta de realitatile momentului. Toti suntem vinovati pentru ce se intampla in ziua de azi. Pentru ca judecam, suntem prosti, ignoranti, avem idei preconcepute si alegem sa ne identificam ca noi vs. ei, unde „noi” suntem superiori si „ei” sunt inferiori si trebuiesc inlaturati.

Rostul spovedaniei

   Spovedania este un ritual in unele culte religioase la crestini care consta in marturisirea pacatelor de catre penitent in prezenta unui unui preot. Despre spovedanie se spune si ca este o taina sfanta, o marturisire extrem de importanta pentru credincios, marturisire ce nu trebuie, sub nicio forma, dezvaluita de preotul duhovnic. Popii spun ca toate pacatele spovedite sunt iertate de dumnezeu prin intermediul lor, apoi, trebuie uitate si, mai ales, nerepetate, pentru ca de la o spovedanie la alta sa se vada o evolutie in plan spiritual.

    Acest cult al confesiunii de-a lungul timpului a fost de mai multe ori upgradat! La inceput, penitentii isi spuneau pacatele cu voce tare in fata obstii crestine, apoi urmau o perioada de post si incercare, iar la sfarsitul perioadei, episcopul le dadea dezlegarea, reintegrandu-i in biserica. In jurul anului 600 e.n. odata cu introducerea notiuni de iad (Teoriaevolutiei bibliei) au inceput sa se practice marturisirile nepublice, sa se scrie chear indreptare de spovedanie. (indreptar spovedanie actual aici - eu am crezut ca mor de ras)

Cateva pacate din ,,Lista de pacate''

- Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri.

- Am vorbit cu mai multe intelesuri.

- Am inselat statul, depunand declaratii de venit false.

- Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat.

- Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati.

- M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea.

- N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar

- Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.

- M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore.

- Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi

vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac

pacatul.

- Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau.

- M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.

- Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.

- Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).

- Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)

- Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii.

- Am privit cu placere cum se impreunau animalele.

..........................................................................................................

    De la inceputul inceputului omenirii si pana astazi sunt niste reguli universal valabile si oamenii sunt inca condusi de aceleasi instincte primare. Informatia a fost tot timpul factorul cel mai important in jocul puterii si cine o detinea, detinea si controlul. Totul era bazat pe psihologie, pe manipularea tuturor sentimentelor umane, de la bucurie la tristete, de la indoiala la vina si cel mai important manipularea prin frica. De aici a venit si ideea geniala a bisericii de a folosi cultul confesiunii in favoarea lor astfel incat cele mai ascunse secrete al omului le erau dezvaluite datorita credintei in iertare, secrete pe care le foloseau apoi impotriva celor care le revelau.

    Biserica neaga lucrul acesta si varianta oficiala este ca popa nu are voie sa divulge pacatele enumerate de penitent la spovedanie nici inainte autoritatilor, chiar daca ar fi expus sa-si piarda viata! Nici pentru scopuri considerate utile pentru penitent, popa nu trebuie sa comita acte de indiscretie. Daca preotul nu pastreaza secretul marturisirii, pedeapsa este extrem de aspra si poate merge pana la caterisire. Dar printr-o circulara a Patriarhiei, din anul 1956, care nu a fost abolita nici astazi, popii sunt obligati sa raporteze imediat ,,autoritatilor'' daca in cursul spovedaniei au fost mentionate subiecte de domeniul sigurantei statului, crime, sau tradari de stat. Unde este taina?

    Biserica a catalogat internetul si calculatorul ca unelte ale diavolului dar tot cu aceleasi unelte incearca sa isi mareasca influenta. Mai nou au aparut pagini unde se pot ierta pacatele on-line. Pacatele pot fi marturisite din tastatura, iar credinciosii primesc raspunsurile asteptate, dar si canoanele, din partea lui popa-blogger. Pentru cei care simt, totusi, nevoia unei legaturi face-to-face, popii virtuali au inventat spovedania la webcam... un alt fel de videochat. A aparut aplicatia pentru marturisirea pacatelor pentru smartphone si tableta. Daca ai gresit cu ceva, bifeazi intr-o lista de pacate ce ai gresit si apesi butonul trimite si gata esti iertat si poti sa o iei de la inceput cu pacatuitu'. Cu ajutorul tehnologiei se iarta de 10x10³ mai multe pacate ca inainte.

   Oricine poate vedea (daca ar vrea) ca popi fac orice pentru bani: ,,sfintesc'' bordelurile, masinile, armele ... cam orice se poate sfinti. Popi nu au nici o autoritate morala, daramite spirituala pentru a ierta ceva in numele altcuiva. Spovedania nu are efect iar oamenii sunt declarati „iertati” de catre popi, dar ei continua in general acelasi mod de viata ,,pacatuind'' mai departe. Nu exista o cainta autentica si o schimbare a vietii, ci canoane cu pedepse fara rost si fara rod iar popi traiesc in lux si nepasare ma departe! Toti cei care se duc la spovedanie fac un ritual fara rost, si care nu duce la o viata sfanta, ci la sustinerea inselaciunii, dandu-le oamenilor o amagire si o siguranta falsa!