Iarba Fiarelor

In mitologia romaneasca se aminteste de o planta misterioasa, iarba fiarelor care deschidea orice lacate, cufere si usi, dandu-i posesorului sansa unei potentiale averi infinite si promisiunea libertatii fara limite. In popor se crede, ca cu aceasta iarba sa descuie orice incuietoare, de aceea este foarte cautata de hoti, care o poarta in brau, sau in degetul cel mic de la mana stanga. Sa crede, ca la Samziene pe la miezul noptii, daca iei un lacat incuiat, il legi cu ata si-l tragi prin iarba, pe unde crezi ca ar creste aceasta planta, cum se atinge lacatul de iarba fiarelor se deschide si astfel cautand prin apropiere o poti gasi. Sa mai crede ca ariciul o aduce la Samziene si o pune la cuibul sau de unde o poti lua. Daca nu o afli la cuibul ariciului, sa iei puii lui sa-i inchizi intr-o cusca cu un lacat. Ariciul neputand intra, merge si cauta iarba-fiarelor si atingand lacatul acesta se deschide si astfel poate sa-si ia puii. Atunci omul care sta la panda sa duce si ia iarba lasata de arici.

Cei care gaseau iarba fiarelor, obisnuiau sa-si taie pielea in palma dreapta, cel mai adesea in dreptul degetului mic, aici punand firul de iarba, asteptand ca locul sa se vindece si apoi, ca prin minune, niciun lacat sau incuietoare nu le mai rezista.

Cei care voiau sa-si protejeze lacatele, nu aveau decat un singur leac: sa-l unga cu usturoi sfintit, numai astfel putand fi neutralizat efectul acestei uluitoare ierbi. Intr-un plan mai general, iarba fiarelor il apara pe om de actiunea armelor din fier, putea sa faciliteze atragerea banilor, sau dadea posibilitatea posesorului sa inteleaga limba animalelor si a plantelor.

Iarba fiarelor ar fi avut ca punct de plecare Orientul Apropiat, unde apare in legendele rabinice privitoare la regele Solomon. Din Orient au preluat-o grecii, pentru ca grecii sa imprumute toate aceste credinte si romanilor. Civilizatia europeana, cladita pe temelii greco-romane, a perpetuat acest mit, atestat documentar inca din veacul al XIII-lea, pana spre epoca moderna. Inca din antichitate, se amintea de o proprietate esentiala a ierbii fiarelor: anume, aceea de a descuia orice poarta din lume! Va inchipuiti ca orice hot sau talhar inchis intr-o temnita si-ar fi dorit sa fie in posesia miraculoasei plante, in acest sens niciun efort nefiind socotit prea mare. In spatiul german, in Evul Mediu, credinta aceasta era atat de inradacinata incat, in inchisori, se luau masuri speciale spre a se impiedica fuga raufacatorilor; asa, de pilda, vrajitorii banuiti ca posedau iarba fiarelor erau atarnati intr-un fel de leagan, astfel incat ca sa nu poata atinge podeaua sau usile!

Care este, totusi, locul ariciului in aceasta poveste?

Ei bine, despre arici, credintele populare spun ca ar fi, nici mai mult, nici mai putin, decat adevaratul creator al lumii, o divinitate telurica stapana a tainelor bogatiilor pamantului. Se credea ca ghimpii ariciului simbolizau razele soarelui, prin Asia centrala fiind socotit inventatorul focului. In calitatea sa de „inginer“ al creatiei, ariciul pazea cu strasnicie un rod „natural“ al pamantului, anume iarba fiarelor, planta magica cu puterea vietii si a mortii, cea care asigura chiar harul de a patrunde prin „usile raiului“. Animal intelept, de esenta solara, ariciul nu putea sa nu aiba legatura cu lumea plantelor, zeii insusi binecuvantandu-l sa poata deschide orice incuietoare, bineinteles, cu ajutorul ierbii fiarelor.