Dienstag, 9. April 2019

Nu orice saracie-i rea, nu orice bogatie-i buna


    Saracia reprezinta situatia in care o persoana ajunge atunci cand nu mai poate sa-si satisfaca nevoile de baza, respectiv hrana, imbracaminte si adapost. Daca respectivul mod de viata este acceptat voluntar din motive filosofice, religioase sau morale sau se doreste un mod de viata simplu, departe de civilizatie nu mai reprezinta o stare de saracie. La polul opus se afla bogatia. Bogatia reprezinta situatia in care persoana are o stare materiala favorabila, care depaseste necesitatile obisnuite, constand in abundenta de mancare, bani si bunuri materiale. In cazul acesa nu se pune problema daca respectivul mod de viata este acceptat voluntar! In timpurile noastre, nu saracia e surpriza care trebuie explicata si inteleasa, ci mai degraba prosperitatea, bogatia, relativa indestulare. Saracia a fost starea naturala, normala a umanitatii pana acum vreo cateva zeci de ani.

    Saracia, la fel ca si factorii care contribuie la aparitia si mentinerea ei, reprezinta o problema sociala. Simplul transfer de fonduri catre victimele saraciei nu va reduce sau eradica saracia ci doar ii va alina simptomele pe termen scurt. Este de la sine inteles ca aceasta nu este o solutie durabila deoarece saracia este o problema sociala si cere o solutie sociala. La scara globala, saracia are multe cauze istorice: colonialismul, razboiul si cucerirea sunt unele din cele mai importante. Intre acele cauze si ceea ce numim factorii care mentin saracia este o diferenta enorma. Diferenta consta in ceea ce putem face azi. Nu putem merge inapoi in istorie ca sa schimbam trecutul dar ceea ce putem sa facem insa, este sa eliminam factorii care perpetueaza acest fenomen.

    Este bine stiut ca in urma celor doua razboaie mondiale multe natiuni europene au fost aruncate in saracie. Din aceasta cauza oamenii au supravietuit cu greu si au fost nevoiti sa traiasca de pe urma pomenilor si caritatii. In cateva decade, insa, aceasta situatie s-a schimbat: venitul real al natiunilor europene a crescut atat de mult incat multe dintre ele au ajuns sa fie printre cele mai prospere si influente natiuni din timpurile moderne. Stim, de asemenea, ca multe alte natiuni au ramas in urma la nivel global chiar daca au beneficiat de asa numitele "ajutoare" de miliarde de dolari. Intrebarea este. De ce? Raspunsul este simplu: deoarece numai simptomele au fost atacate, nu si factorii saraciei.

    Ignoranta este unul din cei mai importanti factori si inseamna lipsa de informatie sau lipsa de cunostiinte. Am putea spune ca prin educatie am putea inclina un pic balanta dar educatia inseamna multe lucruri si unele informatii nu sunt neaparat importante. De exemplu, pentru agricultori faptul ca Romeo si Julieta au murit in piesa lui Shakespeare este putin folositor, in schimb, ei trebuie sa stie tipurile de seminte care pot fi plantate in solul local. Iesirea din ignoranta depinde mult de educatia care ti se da, de nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de conditiile de trai care ti le ofera grupul in procesul propriu de educatie si dezvoltare. Daca potentialitatile tale biologice nu sunt foarte inalte aceasta diferenta se poate compensa cu o buna educatie si cu ajutor din partea familiei, familia fiind primul factor extern care poate intervenii si care poate ofera modele de viata. Daca potentialul este ridicat iar procesul de educabilitate este precar se poate ajunge astfel ca acel potential sa ramana latent si sa nu se mai manifeste iar individul sa urmeze modele gresite si sa ajunga in acea situatie in care in mod paradoxal ar putea sa razbeasca in viata dar nu va putea deoarece si-a format o mentalitate urmand acele modele.

    Saracia este perpetuata si de perceptele religioase, " zeul in care crezi ti-a decis soarta deci, accepta ceea ce este dat." Aceasta forma de fatalism poate fi folosita in mod gresit ca scuza. Pe aceeasi linie, este un proverb "roaga-te la zei dar, de asemenea, plimba-te pe mal" demonstreaza ideia ca chiar daca ne incredintam viata in mana vreunui zeu avem si responsabilitatea de a ne ajuta pe noi insine. Ne-am nascut cu multe abilitati: de a alege, de a coopera, de a ne organiza pentru a ne imbunatati calitatea vietii, iar ceea ce trebuie sa evitam este de a folosi zeii ca scuza pentru a nu face nimic.

    Saracia ca problema sociala este o rana cu radacini adanci care afecteaza fiecare dimesiune a culturii si a societatii. Pe langa mentinerea unui nivel scazut de venituri printre membrii unei comunitati, saracia inlcude limitarea accesului la servicii ca educatia, sanatatea, luarea deciziilor precum si lipsa facilitatilor ca apa curenta, drumuri asfaltate, transportul in comun. Mai mult, "spiritul saraciei" permite membrilor aceleiasi comunitati sa creada si sa impartaseasca sentimente ca disperarea, lipsa de speranta, fiind usor influentabili de cei care le promit o viata mai buna pe lumea cealanta.

    Un "factor" sau o "cauza" nu inseamna chiar același lucru. O "cauza" este ceva care contribuie la originea unei probleme ca saracia, in timp ce un "factor" este ceva care contribuie la mentinerea ei dupa ce a aparut deja. Fiecare dintre noi a simtit uneori lipsa banilor. Aceasta este o experienta individuala si nu inseamna acelasi lucru ca si problema sociala a saraciei. Desi, banii sunt o masurare a bogatiei, lipsa lor poate insemna lipsa bunastarii dar nu si problema sociala a saraciei. Zicala "gandeste global si actioneaza local " este de folos in orice proces de schimbare sociala.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen