Frauda taxei kosher

Facand o calatorie culinara in jurul lumii ajungem la concluzia ca hrana este de o diversitate covarsitoare. Pentru europeni anumite animale sau insecte sunt orice altceva, numai hrana nu, in schimb, locuitorii din multe tari asiatice n-au nici o problema cu asta. Pentru noi, a manca insecte e o aberatie, dar lacustele, furnicile si larvele de tot felul sunt niste delicatese pentru anumite populatii din Asia, Africa si Australia.

    Reguli, diferite de la o populatie la alta, dar foarte stricte, guverneaza obiceiurile alimentare ale diverselor grupuri umane. Ce animale se pot manca si cum trebuie ele sacrificate, pregatite si consumate, ce parti din corpurile acestor animale pot fi mancate si care nu, ce mancaruri sunt permise/interzise in cursul anumitor perioade (post, ramadan), sau in anumite situatii fiziologice (graviditate) sau anumitor clase sociale... toate aceste reguli formeaza coduri complexe, respectate de multi oameni chiar si in aceste vremuri de libertate a gandirii si de amestec intre culturi. In unele cazuri au la baza o justificare rationala, legata de sanatate, sau motive de ordin practic, alteori nu poate fi identificat un motiv obiectiv, dar este implicat un sistem de simboluri cu inalta semnificatie, ceea ce face ca aceste reguli sa fie foarte adanc inradacinate.

    Din amalgamul de reguli, simboluri sau traditie sa nascut ,,taxa kosher‘‘. Aceasta taxa este cea mai mare frauda adusa consumatorului de pe fata pamantului. Pentru evrei toate produsele alimentare trebuie sa fie certificate kosher. Un logo kosher imprimat pe ambalaj arata ca produsul a fost , „binecuvantat” de niste rabini sau certificat de o organizatie evreiasca. Pentru certificare, rabinii trebuie sa verifice componentele si sa supravegheze toate etapele fabricarii. Examineaza fiecare aliment din dulap si verifica daca au una din inscriptiile (U) sau (K). Aceste simboluri reprezinta o „binecuvantare” evreiasca si daca le gasesti, inseamna ca ai platit o taxa unui grup religios evreu, fara sa sti si fara sa vrei. Acestea simboluri nu se vor gasi intotdeauna pe fata ambalajului ci ele pot fi ascunse in mijlocul imprimeului minuscul de langa sigiliul etichetei.

    La ora actuala 17500 de intreprinderi din SUA au fost intimidate ca sa plateasca aceasta taxa cu toate ca evreii reprezinta doar 2.9% din populatie. Cele mai mari societati alimentare sunt jupuite de organizatiile si asociatiile rabinice. Rabinii se prezinta in aceste intreprinderi, ca sa-si ofere protectia, contra cost, adica certificarea kosher si, daca intreprinderea refuza, este amenintata de boicotare, fara nici un incojur, deoarece evreii sunt informati de produsele kosher pe care trebuie sa le foloseasca si de cele non-kosher. Cum evreii domina comertul en-gros,en-detail si mediile de informare, rabinii arata clar ca un simplu cuvant este suficient pentru o proasta publicitate si inchiderea circuitului de distribuire. Si astfel, inteprinderile respective, speriate de puterea grupului evreiesc si de frica unei publicitati defavorabile cedeaza zicandu-si ca, oricum, consumatorul final, va plati nota.

    Taxa nu reprezinta decat o fractiune infima din pretul de cumparare, asa de mica incat e imposibil de calculat, zic rabinii. ADL (Liga Antidefaimare) si Wikipedia vorbesc de 0.0000065 centi per articol. Dar, daca o immultim cu numarul de referinte ale produselor in chestiune – produse de baza, cel mai ades – cu numarul americanilor (300 de milioane) si cu cantitatea consumata anual, cifrele nu mai sunt deloc neglijabile. Tinand socoteala de toate tarile unde exista aceasta situatie, vedem ca taxa kosher produce miliarde de dolari.

    Cam asa lucreaza aceasta schema ingenioasa. Un rabin va aborda o companie si va avertiza proprietarii ca daca produsul lor nu este recunoscut drept kosher, sau „potrivit pentru consumul de catre un evreu”, vor infrunta boicot-ul fiecarui evreu. Daca aceste „binecuvantari” sunt atat de importante pentru evrei, atunci de ce au o taxa pentru ele? Ar fi normal sa acorde gratis acest serviciu pentru beneficiului propriilor lor oameni si eventual sa plateasca ceva companiilor producatoare de produse alimentare pentru aplicarea acestor logo-uri kosher. Insa lucrurile stau exact pe dos: companiile trebuie sa plateasca pentru a afisa logo-ul kosher.