Eugenia si Coeficientul de Inteligenta - IQ

Alfred Binet si Theodore Simon au dezvoltat testul Binet-Simon ca un mod de a identifica copiii de varsta scolarizarii ce necesitau asistenta speciala. Binet-Simon nu cuprindea intrebari despre cunostinte generale, in schimb impunea un sistem divers de sarcini, de la teste fizice simple la teste de memorie. Scorul rezultat era exprimat ca si varsta mentala. Lewis Ternan, un psiholog de la Universitatea Stanford, a tradus si imbunatatit testul in anul 1910 si noua forma a devenit cunoscuta drept testul Stanford-Binet. Rezultatul era coeficientul de inteligenta, un coeficient obtinut prin impartirea varstei mentale la varsta cronologica. Daca aveai varsta de 10 ani, dar aveai capacitatea de a rationa a unei persoane de 15 ani, IQ-ul tau era 150.

     Testul IQ are o istorie controversata, gandit ca un instrument util in aplicarea ideilor miscarii eugenice. Ideea de baza a eugeniei era sa identifice trasaturile dezirabile, precum inteligenta, sanatatea si chiar succesul financiar si sa creasca numarul nasterilor in randul persoanelor de acest tip. In acelasi timp, rata nasterilor in randul oamenilor cu trasaturi negative, precum inteligenta scazuta, comportament criminal, saracie si boala avea sa fie descurajata. Testele IQ au reusit sa dezbine, indicand superioritatea unei rase in defavoarea alteia.

     Parintele eugeniei a fost englezul Sir Francis Galton, un var al lui Charles Darwin. De-a lungul variatei si productivei cariere a lui Galton, acesta nu doar ca a codificat stiinta eugeniei, dar a fost si pionierul psihometriei ca unealta pentru masurarea inteligentei unei persoane si determinarea celor potriviti si nepotriviti pentru a se reproduce. Galton a inventat expresia natura versus educatie (nature versus nurture) si a identificat trendul de regres catre rautate, desi termenul sau original pentru aceasta a fost intoarcerea catre mediocritate. Atata vreme cat oamenilor neinteligenti li se permitea sa se reproduca in voie, umanitatea nu s-ar fi putut niciodata ridica deasupra mediocritatii sale native.

     Cand s-a descoperit ca ereditatea joaca un rol important in randul anumitor boli mintale, sterilizarea fortata a fost impusa pacientilor cu astfel de boli din anumite state intr-un efort de eliminare a unor astfel de trasaturi din randul populatiei. Conform majoritatii numaratorilor, in jur de 64.000 de americani bolnavi psihic au fost sterilizati pana ce aceasta practica a fost in final oprita undeva prin anii 1960. In Germania nazista a avut ca rezultat efectuarea a circa 400.000 de sterilizări între 1933 și 1945.  In Mein Kampf, Hitler spunea despre eugenie ca ea este benefica societatii: „nevoia ca persoanele defecte sa fie impiedicate sa aibă urmasi la fel de defecți este o cerinta a ratiunii si, daca este sistematic realizata, reprezinta cel mai uman act al umanitătii. Va salva milioane de nefericiti de la suferinte nemeritate si va duce la imbunastatirea sanatatii in general.”

     Primul Razboi Mondial a raspandit testul IQ prin intermediul Armatei Statelor Unite. Scopul era ca majoritatea recrutilor inteligenti sa fie supusi antrenamentului pentru a deveni ofiteri, cei mai putin inteligenti sa fie refuzati, iar celor cu o inteligenta medie sa li se dea sarcini tehnice, de lupta sau alte indatoriri pe baza scorurilor lor. Dar procesul nu a mers atat de bine cum au sperat cei ce l-au propus. Au fost incercate diverse metode de testare; resursele pentru testarea unui numar atat de mare de oameni erau insuficiente si multe dintre rezultate au fost controversate.

      Rezultatul acestor teste a fost revizuirea sistemului de punctare, dezvoltat de David Wechsler, psiholog-sef la Spitalul Psihiatric Bellevue. In tinerete lucrase cu armata in timpul incercarii acesteia de a implementa testarea inteligentei. Inovatia sa a fost ca a gradat testele pe o curba, scorul unei persoane reprezentand locul in distributia tuturor scorurilor. Aceasta este acum metoda standard universala. Modul de punctare este gandit in asa fel incat alcatuirea unui grafic cu rezultatele testului IQ al unei populatii va duce la generarea unui grafic in forma de clopot. Scopul este ca varful curbei sa atinga exact 100 (ceea ce ar trebui sa reprezinte cam 2,7% din populatie), cu partile alungite terminandu-se la in jur de 50 si 150. Pentru cei cu un mod de gandire statistic, distributia este menita  a avea o deviatie standard de 15. Oricand testele sunt revizuite (acum este utilizat Stanford-Binet 5), sistemul de punctare se reseteaza ca media sa fie din nou 100 si deviatia standard 15. Este numit inca IQ, desi nu mai este un coeficient.

     Este un fapt trist, statistic demonstrat, ca jumatate din oamenii de pe planeta au un nivel de inteligenta sub medie – modul in care sunt punctate testele asigura faptul ca 100 este atat jumatatea punctajului, cat si media  –  si uneori ne intrebam ce valoare au de fapt aceste teste si daca este bine sa le acordam atata semnificatie culturala si sa existe atatea discutii din cauza lor, toate bazate pe un numar. Testele IQ par sa faca obiectul ideal pentru o discutie.

     Astfel, in timp ce bazele testarii IQ au fost puse in cadrul procesului negativ de identificare si eliminarea a - chipurile - celui mai rau soi de oameni, in viitor instrumentul testarii inteligentei s-ar putea dovedi crucial in dezvoltarea unui potential mai inalt a oamenilor. Eugenia este una dintre acele nebunii rusinoase ce nu pot fi dezinventate, dar lectiile sale pot fi fructificate. Cand Binet si Simon au inceput pentru prima oara sa identifice copii ce aveau nevoie de ajutor special, s-ar putea sa fi deschis drumul spre ceva cu o mult mai larga aplicativitate. Ce au facut ei nu a fost din dorinta de a alege, ci de a ajuta, dar din pacate testarea inteligentei va ramane pentru totdeauna legata de ambele.

     Exista un numar de critici evidente fata de ideea de a ii ierarhiza pe toti cu un singur numar ce pretinde a reprezenta nivelul de inteligenta. Unii stiu foarte multe lucruri, dar nu au deloc bun-simt, iar altii sunt opusul. Unii au creativitate sau umor ridicate sau scazute, dar pot sa pice sau sa treaca cu brio toate testele scolare. Fiecare dintre noi este complex, cu o multitudine de calitati si defecte, aptitudini si preferinte si s-ar parea ca orice numar ce vrea a cuantifica inteligenta noastra induce grav in eroare de fiecare data.

Povestea cu broasca fiarta !

     Potrivit unei povesti spusa frecvent, un broscoi aruncat intr-o oala cu apa incalzita zdravan va sari imediat afara, insa daca este pus intr-o oala cu apa rece, dar care este incalzita treptat pana in punctul de fierbere, va sta acolo pana va fi fiert odata cu apa.

     Asa se intampla si cu noi, am devenit adeptii unor notiuni referitoare la doze „sigure”, limite etc., care ne sunt servite de diverse persoane, organizatii si voci cu autoritate in materie de sanatate incat am ajuns sa fim siguri ca daca ne mentinem in aceste „zone de siguranta”, cumva, sanatatea noastra nu va fi deloc afectata negativ.

     Realitatea este ca, din cauza substantelor nocive pe care le introducem zilnic in organism, indiferent daca este vorba despre alimente, apa, aer, substante prezente in locuinte, toxine emanate de mobila, electronice si autovehicule sau daca este vorba despre proasta alimentatie datorata dietelor compuse din hrana „moarta” pe care o consumam intruna sfarsim prin a grabi o moarte a celulelor noastre. Acest lucru converge in timp intr-un punct in care incep boli, dureri in articulatii si alte forme de suferinta.

     Daca ceva nu ne omoara din prima, nu suntem atenti la problema si o repudiem imediat. Stabilim doze „de siguranta” pentru diverse substante care ne contamineaza indiferent daca este vorba despre alimente, apa, poluanti sau vaccinuri. Pana la urma, credem ca daca substantele respective nu ne omoara in primele 30 de minute, nu este nicio problema, nu? Medicii ne conving pe toti ca aceste doze „mici” sunt „sigure” si ca n-ar fi nicio problema cu ele. Auzim constant ca ele nu se acumuleaza si ca organismul le va elimina cumva. Este adevarat ca un organism care functioneaza normal poate elimina cantitati serioase de toxine. Daca ar avea o conditie optima si daca ar trai intr-un mediu mai putin poluant. Din pacate ambele conditii sunt rareori indeplinite, astfel ca mecanismul natural de detoxifiere incepe sa functioneza mult mai prost, iar la un moment dat poate sa ajunga sa nu mai faca fata iar toxinele neeliminate sunt repuse in circulatie inapoi in organism. Efectul? Intoxicare in cascada.

     In ziua cand primesti diagnosticul, boala pare ca a aparut din senin. Nu iti pui problema ca ai fi inhalat plumb, toxine, fum de masina, E-uri in alimente, fum de tigara, alcool in exces si … toate in acelasi timp. Toate erau doze mici, deci nu ar fi trebuit sa fie nicio problema.

     Una dintre problemele cele mai mari ale vietii moderne este exact aceasta picurare inceata, zilnica, de toxine in alimente, apa, aer, produse de igiena care, combinata cu proasta nutritie si lipsa de exercitiu fizic, ne distruge incet dar sigur. Daca mai introducem in ecuatie miile de medicamente (care au, mai toate, efecte secundare), operatii si alte interventii medicale  vom observa ca exista o mare sansa ca problemele de sanatate sa inceapa la varste mult mai timpurii si ca, probabil, vom avea de infruntat zeci de ani de dureri si boli.

Exorcizarea ca propaganda politica

     Exorcizarea este o practica straveche despre care se crede ca poate alunga demoni sau a altor entitati spirituale dintr-o persoana sau loc presupuse a fi posedate. In functie de credinta exorcistului, aceasta se face provocand entitatea la un juramant, printr-un ritual complicat sau pur si simplu poruncind entitatii sa plece, in numele unei puteri superioare. In crestinism ritualul poate fi savarsit numai de un preot care are de la episcop licenta expresa in acest scop. Licenta de a savarsi exorcisme trebuie acordata numai preotilor care se disting prin evlavie, stiinta, prudenta si viata integra. Se cere ca acest exorcist sa actioneze cu prudenta, respectand cu strictete normele stabilite de biserica.

     In 1565, o adolescenta pe nume Nicole Aubrey a inceput sa simta dureri fizice ingrozitoare, sa vorbeasca gros si sa refuze mancarea. Mai multi preoti au incercat sa o exorcizeze, fara niciun folos. Curand, aceasta a devenit atat de faimoasa incat avea parte zilnic de cate o exorcizare publica, in fata imensei Catedrale din Laon, unde ”diavolul” ei tinea discursuri politice.

     Desi Nicole sustinuse initial ca era posedata de spiritul bunicului ei, aceasta si-a schimbat povestea dupa ce atat de multi preoti o vizitasera si devenise o celebritate. Ceea ce e sigur este ca biserica Catolica a folosit celebritatea lui Nicole pentru a incuraja pornirile anti-protestante. Diavolul ei vorbea despre faptul ca venise aici, pe Pamant, pentru a se vari in sufletele protestantilor si a distruge Biserica Catolica.

     Cazul a capatat rapid dimensiuni politice, protestantii locali insistand ca intreaga poveste a posedarii era o pacaleala si au incercat sa opreasca exorcizarile. Ei aveau motive intemeiate sa fie sceptici, tinand cont de faptul ca "Beelzebub"  ii acuza de faptul ca se inhaitasera cu Satana. In mare parte pentru propria-i siguranta, Nicole a fost transferata la Laon, unde a fost supusa unei serii de exorcizari publice, cu toata pompa unui ceremonial religios.

     In fiecare zi, Nicole era dusa de la manastirea unde statea la o mare procesiune religioasa in maiestuoasa Catedrala Notre-Dame de Laon, unde se urca pe un esafod construit special pentru ea. Acolo, in fata unui public numeros, exorcistul ii ordona ”Printului Beelzebub” sa vorbeasca, iar Nicole rostea obedienta o predica despre necazurile pe care protestantii aveau sa le provoace catolicilor Frantei.

     Faptul ca un demon, unul dintre ingerii cazuti ai Satanei, le spunea catolicilor, care ascultau ceea ce in mare parte voiau sa creada despre protestanti, parea automat sa alimenteze tensiunile religioase. Printre altele, ”Printul Beelzebub” le spunea ascultatorilor sai ca protestantii locali furasera o azima de impartasanie, o taiasera si ii arsesera bucatile. ”Beelzebub” se mai lauda si spunand: ”eu si protestantii mei incapatanati ii vom face lui Jesus mai mult rau decat i-au facut evreii!”.

     In cele din urma, un preot a reusit s-o exorcizeze pe Nicole - in cadrul unui mare eveniment public, desigur, si nu se stie nimic despre ce s-a intamplat cu ea dupa. Insa faima ei a inspirat apoi alte cateva posedari in Franta, dintre care una era un caz absolut identic, in care o femeie sustinea ca acelasi diavol o posedase si pe ea si voia sa avertizeze pe toata lumea in legatura cu acei ingrozitori protestanti satanisti.

     Biserica Catolica facea cunoscute aceste posesii demonice pentru ca pierdea rapid teren politic in fata altor grupuri protestante din Europa. Este posibil ca popularitatea povestilor cu posedari de astazi sa serveasca unui scop similar celor dinainte, numai ca astazi nu doar biserica Catolica este amenintata de protestanti, ci toata crestinatatea este amenintata de scepticism.

De ce nu era baia populara in Europa Evului Mediu?

     In Antichitate baile publice erau foarte des intalnite, iar populatia obisnuia sa se spele in mod regulat, intr-un fel sau altul. Lucrurile au luat, insa, cu timpul, o turnura interesanta...

     Chiar daca in secolele IV si V biserica crestina nu interzicea obiceiul spalatului, considerandu-l necesar pentru mentinerea curateniei si a sanatatii, ea condamna folosirea bailor publice pentru placere, in special femeile care vizitau baile publice mixte. De-a lungul timpului au aparut insa tot mai multe restrictii, astfel incat pana la urma crestinilor le-a fost interzis sa faca baie goi, iar biserica a inceput sa nu priveasca cu ochi buni baile ”in exces”. Totul a ajuns la paroxism atunci cand autoritatile bisericii medievale au declarat faptul ca baile publice duc la imoralitate, promiscuitate si boli.

     Aceasta amenintare cu ,,bolile” din partea bisericii era foarte des intalnita. In multe parti ale Europei se credea ca apa poate transmite boli prin porii pielii. Conform unui tratat medical din secolul XVI: ,,Baile incalzesc corpul, dar slabesc organismul si largesc porii. Acesta este motivul pentru care pot fi periculoase si pot provoca diferite boli, inclusiv moartea''. Medicii nu erau ingrijorati numai de bolile transmise prin apa, ei credeau ca, dupa ce porii se largesc apar infectiile iar aerul patrunde mai usor in organism. Drept urmare, obiceiul de a face baie a fost asociat nu numai cu imoralitatea, ci si cu raspandirea bolilor.

     Pentru cei mai multi din clasa de jos, in special pentru barbati, rezultatul a fost ca baia a fost complet uitata. In aceasta perioada oamenii aveau tendinta de a limita igiena personala la spalarea mainilor, a unor parti ale fetei si la clatirea gurii. Se credea ca este periculos sa-ti speli intreaga fata, caci aceasta provoca guturai si slabea vederea. Drept urmare si acest obicei a devenit nepopular. Pe de alta parte aristocratii nu au renuntat complet la deprinderea de a se spala, dar in dorinta lor de a stabili un echilibru intre riscurile imbolnavirii si mirosurile emanate de corp obisnuiau sa faca baie numai de cateva ori pe an.

Un ambasador rus in Franta nota: ,,Maiestatea sa (Louis XIV) pute ca un animal salbatic’’. Rusii nu erau chiar atat de cusurgii legat de baie si de aceea se spalau in mod regulat, ca sa zicem asa, adica cam o data pe luna. Din acest motiv cei mai multi dintre europeni ii considerau perversi. Duhoarea regelui Louis XIV se datora medicului sau care il sfatuise sa faca baie cat mai rar posibil ca sa-si mentina sanatatea. El mai spunea si ca obiceiul de a face baie este unul ingrijorator. Din acest motiv se crede ca regele a facut baie doar de doua ori in viata sa. Un alt specimen din aceasta categorie infioratoare ,,a celor doua bai” a fost regina Isabela I a Spaniei care marturisea ca a facut baie tot numai de doua ori in viata: cand s-a nascut si cand s-a maritat.

     Pentru a gasi o rezolvare la problema ,,boli transmise prin apa/natura imorala a baii” foarte multi aristocrati din Evul Mediu foloseau in loc de baie bucati de panza parfumata cu care isi frecau corpul si utilizau in mod intens parfumuri pentru a-si acoperi duhoarea. Barbatii purtau intre camasa si jiletca saculeti cu ierburi mirositoare, iar femeile apelau la pudre parfumate.

     Surprinzator, aceasta lipsa completa a igienei personale intalnita in majoritatea tarilor din Europa a persistat pana spre mijlocul secolului XIX.

     Ca si cum nu ar fi fost de ajuns faptul ca intreaga populatie din Europa Evului Mediu mirosea intr-un mod dezgustator, strazile oraselor erau acoperite de urina si fecale, caci oamenii aruncau pe strada continutul oalelor de noapte. Iata ce nota un aristrocrat in secolul XVI: ,,Strazile arata ca si un curs de apa rau mirositor’’. El mai spunea si ca era nevoit sa tina la nas o batista parfumata pentru a nu vomita in timp ce circula prin oras. La toate acestea se adauga si obiceiul macelarilor de a taia animalele direct pe strazi, partile nefolosite si sangele ramanand tot acolo. Nu ne putem decat cu greu imagina felul in care oamenii puteau suporta mirosul infect emanat in timpul zilelor toride de vara.

     Tot ce castigase omenirea in Antichitate in privinta igienei, nu doar ca a batut pasul pe loc, dar a facut pasi mari inapoi datorita bisericii. Superstitiile si ignoranta erau la apogeu si nu faceau altceva decat sa alimenteze dezastrul. In aceste conditii, epidemiile de ciuma bubonica, tifos, variola, tuberculoza si holera erau la ele acasa!

Energia corpului uman

Un organism viu provoaca unele efecte masurabile in mediul sau inconjurator. Corpurile noastre genereaza caldura, avem o masa, diferite fluide care se deplaseaza in interiorul nostru si milioane de semnale electrice sunt transmise, in mod constant, prin sistemul nostru nervos. Dar am putea genera un camp de energie?

In fizica energia este o masura a capacitatii de a efectua un lucru mecanic cand trece printr-o transformare din starea sa intr-o alta stare aleasa ca stare de referinta. Unitatea de masura a energiei se numeste Joule. Benzina are o energie chimica stocata in legaturile moleculare care, atunci cand sunt distruse, produc o reactie chimica exoterma. Benzina obisnuita contine aproximativ 42 de megajoule de energie pe kilogram. O baterie alcalina obisnuita tip AA contine aproximativ 9.000 de jouli. Corpul uman contine cantitati enorme de energie. Un adult are stocata in celule o cantitate de energie echivalenta cu cea a unei baterii cu greutatea de o tona!

  

Campul energetic reprezinta masurarea anumitor valori in diferite puncte din spatiu. Sa ne referim la gravitatie care este descrisa de un vector masurat in fiecare punct din Univers. Astfel, campul gravitational arata directia si marimea fortei gravitationale. Campul electromagnetic este un alt camp care este, de asemenea, definit de directia si marimea unui vector in fiecare punct din spatiu. Oriunde ati utiliza o busola, indiferent daca sunteti acasa sau va deplasati prin spatiul cosmic, acul busolei va indica o directie. Temperatura este un alt tip de camp care este definit insa de doar o singura valoare, nu de un vector. In fiecare punct din Univers exista o anumita temperatura. Acesta este campul temperaturii.

Tot ceea ce are masa si se afla intr-un camp de forta are o energie potentiala. In general, energia potentiala a unui sistem fizic este energia datorata pozitiei partilor sale componente, aflate in interactiune, una fata de cealalta. Cu alte cuvinte, energia potentiala este acea forma de energie pe care o inmagazinezi atunci cand ridici o greutate, actionezi un arc sau intinziun elastic. Omul poseda o energie potentiala si ea reduce intr-un mod constant pe masura ce este utilizata. In corpul nostru este stocata energia potentiala sub forma grasimilor. Celulele noastre schimba energie in timpul proceselor metabolice.

In cultura populara, „energia‘‘ a devenit intr-un fel un substantiv. Energia este adeseori mentionata ca si cum ar fi un lucru in sine si utilizata intr-un mod anume dar ea nu este un lucru care se masoara: energia este masura. Diferenta intre definitia reala si intelegerea populara a conceptului de ,,camp‘‘ este aceea ca acesta este doar un set de masuratori, nu este o forta sau o caracteristica care descrie masuratoarea.

Vorbind de bioenergie, cuvantul a fost si el violat de catre diversi vindecatori si paranormali. Subiectul este urias deoarece exista sute de terapii bazate pe ideea ca organismele produc un tip de energie subtila si ca sunt conectate la un fel de forta vitala a Universului. Fie ca vorbim despre suflet, qi, prana, kundalini, aure, campuri, vibratii, energii orgonice etc. toate aceste concepte se bazeaza pe ideea de "bioenergie". Din punct de vedere stiintific acest tip de energie este un nonsens. Bioenergia nu are un corespondent in lumea fizica. Sa incercat sa se descrie proprietatile ei sub forma de caldura sau magnetism dar aceste proprietati sunt deja luate de ... caldura si magnetism. Nu exista proprietati care sa poata fi atribuite unui camp misterios astfel incat nu se poate afirma cu convingere ca acesta exista.

Corpurile umane, la fel ca orice alte obiecte fizice, influenteaza campurile fizice. Corpurile noastre au o anumita temperatura, astfel incat ele vor modifica campul temperaturii. Avem o masa, deci vom modifica campul gravitational. Temperatura este usor de masurat, dar o modificare atat de mica a gravitatiei nu este usor de pus in evidenta. Desi noi suntem vizibili, facem galagie, in afara de asta corpurile noastre nu provoaca un efect usor observabil.

Concluzie :

Fizica moderna cuanticã, recunoaste faptul cã noi trãim intr-o lume vibrationala care exista, chiar dacã este invizibila. Aici este vorba de campuri care se afla in jurul nostru, campul biologic, electric, magnetic, cuantic. 

Era crestina si Teoria Timpului Fantoma

     In timpurile trecute era obiceiul sa se dateze evenimentele dupa perioada imparatului domnitor. Cum un imparat urma dupa altul, unii traind cateva luni, unii cativa ani, altii multi ani, firul istoriei era intotdeauna in pericol de a se incalci. Astfel lucrurile au continuat cu putin efort de a aranja o cronologie exacta a istoriei umane pana in secolul al VI e.n., cand calugarul Dionysius Exiguus, cunoscut si sub numele de Dionisie Scitul, care traia la Roma si era originar din Scitia Minor (Dobrogea noastra), a prezentat metoda actuala de socotire, numita calendarul crestin. Ea marcheaza inceputul erei crestine cu nasterea lui Jesus, socotita ca 1 ianuarie.

     Cronologia propusa de Dionisie nu a fost admisa dintr-o data. Prima mentiune oficiala despre nasterea lui Jesus a aparut in documentele bisericesti abia peste doua secole dupa Dionisie, prin anul 742 e.n. Aceasta noua era s-a raspandit lent. Initial a fost folosita in sec. VII la datarea unor documente din Anglia si in cancelariile din Franta. In anul 800 regele francilor, Carol cel Mare, impune adoptarea erei crestine In Europa Occidentala, iar in Roma papala reforma s-a realizat in secolul X (cand se instituie si termenul de "milesim", pentru anii erei noastre).

     Din cauza multelor neconcordante in cronologia exacta a erei crestine (e.n.) a aparut o teorie a Timpului Fantoma. O teorie a timpului fantoma mai specifica vine din partea a doi teoreticieni ai conspiratiei germani, Heribert Illig si Hans-Ulrich Niemitz, care cred ca actualul calendar a fost expandat cu 297 de ani printr-o serie de erori si actiuni deliberate ale Bisericii Catolice. Potrivit lui Illig si Niemitz, atunci cand ne gandim ca anul este 2015, de fapt este doar 1718. Pentru ca orice teorie trebuie argumentata, cei doi au pus cap la cap numeroase lacune ale istoriei. Teoria timpului fantoma se bazeaza pe o lipsa de dovezi arheologice si documente pentru ultimele secole din primul mileniu(perioada 614-911). Se crede ca aceste secole nu au avut loc. Istoria explica aceasta lipsa drept Evul Mediu European cand s-a inregistrat, de fapt, foarte putina activitate in constructii si literatura. Se neaga existenta lui Carol cel Mare (Charlemagne), care este piesa centrala a dovezilor existente din acea perioada, ca pe o inscenare creata de biserica pentru a explica existenta falselor secole.

     Sistemul calendaristic pe care il folosim astazi se numeste calendar Gregorian, care specifica prezenta unui an bisect la fiecare patru ani, cu exceptia anilor divizibili la 100, insa incluzand si anii divizibili la 400. Adoptarea sa in 1582 a fost in mare motivata de nevoia de a tine Pastele in locul corect in calendar, ceva ce era important pentru Biserica, dar care a deviat cu 10 zile folosind precedentul sistem calendaristic Iulian. Sistemul Iulian avea un an bisect la fiecare patru ani, fara exceptii, deci era mai putin corect. Corectia a fost ordonata de Papa Gregoriu al XIII-lea si a fost facuta trecand de la data de 4 octombrie 1582 la 15 octombrie 1582 si continuand din acel punct cu metoda gregoriana.

     Illig, uitandu-se la cei 1582 de ani si numarand anii bisecti, a descoperit ca eroarea de 10 zile era prea mica si ca eroarea reala era de treisprezece zile. Illig s-a putut gandi la o singura explicatie privind motivele pentru care astronomii Papei au ajuns la o eroare care era prea mica: numarul real de secole care au existat era mai mic decat Papa a lasat sa se creada.

     Hans-Ulrich Niemitz, a continuat ideea initiata de Illig si astfel a realizat o lucrare prin care explica adevaratul motiv al timpului inexistent din istorie. Imparatul Sfantului Imperiu Roman, Otto al III-lea, mana-n mana cu Papa Silvestru al-II-lea au „dat pe repede inainte” calendarul occidental, pentru a celebra sfarsitul primului mileniu cu 297 de ani mai devreme. Otto si complicele sau ar fi „umplut” acest gol de trei secole cu evenimente istorice extrem de interesante, dar complet imaginare. In conditiile in care oamenii din acea perioada nu detineau ceasuri, timpul era o unitate de masura extrem de volatila. In acest fel, o perioada de aproximativ 300 de ani a fost adaugata in calendar si pe langa aceasta si evenimente istorice importante, care in realitate nu s-ar fi petrecut niciodata.

     Orchestratorii acestei mari falsificari ar fi Imparatul bizantin Constantin al VII-lea (905-959), Imparatul Sf. Imperiu Roman, Otto al-III-lea (980-1002) si Papa Silvestru al II-lea (946-1003). Motivatia a fost ca Otto al III-lea a dorit sa fie vazut precum succesorul lui Jesus pe Pamant, motiv pentru care a recurs la numeroase falsuri și minciuni.

     Exista vreun mod in care putem da inapoi istoria reala fizica pentru a o alinia cu istoria calendaristica inregistrata? Este vreun mod pentru a dovedi ca un eveniment semnalat in cartile de istorie ca s-a petrecut in anul 300, chiar s-a intamplat acum 1700 si ceva ani?Nu prea! Datarea radiometrica ne poate oferi varstele multor tipuri de obiecte care sunt asociate cu evenimentele istorice: batalii, funeralii, proiecte de constructii. Alte evenimente, precum eclipsele sau vizitele lui Halley sau ale altor comete, au fost inregistrate de multi astronomi. Dar atat ne poate oferi stinta, mai departe trebuie sa avem ,,credinta‘‘ in carturari si astronomi si incredere in acuratetea datelor pe care acestia le-au consemnat.

Concluzie :

Exemplul de Timp Fantoma : Un dictat venit de la Bruxelles in 2007 a interzis mentionarea in manualele noastre scolare orice istorie inainte de 106 e.n., pretinzand ca “inainte de 106 e.n. romanii nu au existat‘‘, deci nu am avut atunci istorie, istoria noastra incepand in 106 e.n. 

Religia ... Comunista

     Conform teologiei de stat, regele a cucerit lumea pentru dumnezeu, iar lui dumnezeu i s-a cerut sa ajute in extinderea teritoriilor cucerite si, prin acestea, a suprematiei sale. Din moment ce regele este insusi dumnezeu, sfera divinului si a umanului se contopesc. In trecut dintotdeauna au existat un rege si niste legi civile si biserica cu legile ei divine. De aici, a rezultat, din aceasta dubla putere un permanent conflict de jurisdictie, care a facut imposibila orice politica buna in statele crestine. Si n-am stiut niciodata pana la capat caruia dintre ei, preotului sau printului, trebuie sa ne supunem.

     Comunismul are o istorie straveche. El a fost adoptat de primii crestini intemeind o societate comunista, obligatorie pentru toti adeptii crestini din Israel. Aceasta idee a fost predicata de catre Jesus si implementata de apostoli. Societatea era bazata pe un comunism voluntar in care toti adeptii puneau de bunavoie toate valorile pe care le detineau pentru folosul comun. A fost un caz descris in biblie in care Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea pentru ca nu si-au dat toata averea colectivului, pastrandu-si ceva si pentru zile negere.

     Comunismul este o credinta intr-o lume fara proprietate, cu oameni sanatosi si prosperi, fara diferente de nici un fel, condusi de lideri devotati trup si suflet interesului comun! Cel mai cunoscut principiu al societatii comuniste este: De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati. Sintagma a fost luata aproape literal din noul testament.

Asemanarea intre un regim politic totalitar (comunism, fascism) si religie:

-         partid unic si liderul a carui vointa se prezinta drept ,,vointa oficiala”

-         fiecare secta in parte se crede unica detinatoare a ,,adevarul absolut‘‘si  implinesc ,,vointa divina‘‘

-         existenta unei ideologii oficiale, care exclude orice alta ideologie
          concurenta

-         existenta unei doctrine oficiale, care exclude orice alta doctrina 
          concurenta

-         monopolul partidului stat asupra mijloacelor de informare si comunicare in masa

-         monopolul religiei asupra detinerii ,,adevarului‘‘ (adevarurile din biblie sunt demonstrate ... tot cu biblia)

-         existenta unui aparat politienesc cu scopul precis de anihilare a oricarei deviatii sau o rezistenta la opresiune

-         existenta unui sistem de santaj (blesteme, excomunicare) cu scopul mentinerii unitatii turmei

-         planificarea economica si controlul puterii asupra initiativei economice.

-         indoctrinarea copiilor obtinand controlul acestora la la maturitate

     Trebuie remarcat faptul ca sistemele totalitare au un sistem foarte elaborat de activitati ritualice si detin simboluri imaginative. Intre simbolurile care au stat la baza formarii miscarii comuniste in sine, se numara in primul rand imnul, cel care a dat legitimitate miscarii muncitoreasti. Alaturi de imn a stat dintotdeauna steagul rosu. Pe langa aceste doua simboluri au fost preluate si simboluri din simbolistica politica anterioara, printre care amintim soarele, semn al cunoasterii si sperantei, graul ca simbol al prosperitatii si fumul uzinelor si secera si ciocanul ca simbol al avantului economic. Cel mai important instrument folosit de regimul comunist de propagare si revendicare a adeziunii si credintei, a fost acela de a sarbatori. Aceste celebrari, cuprinzand un spectru larg de evenimente, de la Conventiile partidului, pana la chemarile adresate tineretului pentru a cinsti tara. Dupa cum in serviciul divin crestin de o mare importanta sunt rostirea rugaciunilor adresate lui (dumne)Zeu, in comunism slujba continea juramantul, slavirea conducatorului iubit si intonarea imnelor nationale.  In organizarea ierarhica a partidului comunist a fost realizata o corelatie in modul de organizare din biserica. Astfel, cu cat era mai inalta pozitia in interiorul organizatiei, cu atat mai mare era gradul de sfintenie pe care persoana respectiva il atingea. Mai mult spus, persoana umana, oricat de obisnuita, dobandea insusirile postului pe care il ocupa.

     In comunism ideologia se transforma in dogma. Partidul este transformat in Mesia, insa, pentru a-si putea implini rolul mantuitor el trebuie sa preia puterea. Doctrina comunista se adreseaza unei mase, in intelesul sau sociologic, si nu asteapta un alt raspuns decat cel de supunere. Neincrederea si teama devin general valabile. Cel care va denunta cel mai mult va avea cele mai mari sanse sa scape de a fi denuntat la randul sau. Nu conteaza vina pentru ca oricine, chiar nevinovat, odata intrat in morisca arestarii, nu va putea scapa.

     In Romania comunista perioada minima de incarcerare era de 3 ani. Cel care nu facuse nimic si nu putea fi acuzat de nimic, era oricum condamnat, in virtutea faptului ca a intrat in jocul de iele al revolutiei proletare.

   Comunismul ne-a impins spre omul nou, multilateral dezvoltat, apt sa cladeasca acea societate pefecta, fericit in momentul in care a ajuns sa traiasca acolo.  In viziunea comunismului societatea nu are decat o finalitate : ,,aceea de a le procura membrilor sai ce mai mare suma de fericire posibila‘‘. Daca punerea in comun a bunurilor si obligarea celor lenesi sa munceasca anunta o era noua, esentialul proiectului  consta in suprimarea mostenirii, a banilor si a comertului.

      Comunismul ca orice religie, in momentul in care avand destula putere, se impune in viata tuturor, ajunge sa controleze, si orice opinie divergenta este penalizata, orice actiune care nu se incadreaza in sistemul de valori comunist este blamata si pedepsita.