Lumina venita din intuneric !

Potrivit religiei Ortodoxe, lumina sfanta este o minune care se intampla in fiecare an la biserica  din Ierusalim in sambata mare, ziua dinaintea Pastelui Ortodox. Uni o considera cea mai veche minune anuala atestata a lumii crestine, alti o considera cea mai veche minciuna anuala atestata a lumii cretine.

In fiecare an, de pastele ortodox, mii de religiosi se duc la Ierusalim in biserica Sfantului Mormant in ziua dinaintea pastelui sa participle la slujba de vecernie. Punctul culminant al ritualul la care iau parte fete bisericesti de pretitundeni il reprezinta momentul in care patriarhul grec al Ierusalimului inconjoara sfantul mormant alaturi de un sobor de ierarhi si de preoti. Dupa procesiune, patriarhul intra cu 33 de lumanari in mormant, unde se crede ca lumina sfanta coboara si le aprinde. Dupa acest eveniment, patriarhul iese din mormant si imparte Lumina credinciosilor prezenti in biserica. Lumina de la Ierusalim ajunge in 13 tari ortodoxe, printre care si Romania.

Oameni au inceput sa se indoiasca de acest asa-zis miracol spunand ca este menit sa atraga atentia asupra ortodoxismului, prin minciuni, falsuri, manipulare si sa-si puna intrebari daca nu cumva este o inselatorie. Dar de ce mai persista legenda? Pentru ca preotii au nevoie de banii adusi de credinciosi, la fel si orasul are nevoie de banii turistilor, iar in urma acestor vizite aduceau si mai aduc inca venituri mari.

Focul defapt nu se pogoara de niciunde. Lumanarile pur si simplu se aprind instantaneu, nefiind atinse de cineva. Cum este posibil acest lucru? Stiinta ne ofera raspunsul: cu ajutorul fosforului alb. Fosforul nu poate exista liber in natura deoarece are o mare afinitate pentru oxigen. Se gaseste umai sub forma de compusi, mai ales fosfati. Fosforul alb se obtine prin calcinarea fosfatului de calciu (apatite sau fosforite) cu carbune. In procedeul industrial se adauga insa dioxid de siliciu (nisip) , al carui rol este de a pune in libertate din ionul de fosfat, pentaoxidul de fosfor mai reactiv.

Primele chibrituri contineau in gamalia lor fosfor alb si se aprindeau prin frecare pe orice suprafata aspra. S-a renuntat la ele din cauza toxicitatii lor si inlocuite cu asa- numitele “chibrituri suedeze”. Gamalia acestora, continand clorat de potasiu si sulfura de antimoniu, usor inflamabile, care se aprinde numai prin frecare pe o pasta continand fosfor rosu.

Un istoric grec pe numele sau Michael Kalopoulos a demonstrat ca lumanarile impregnate cu fosfor alb pot lua foc de la sine. Acesta a inmuiat fitilul unor lumanari in fosfor iar pentru a intarzia aprinderea acestora, au fost inmuiate apoi intr-un solvent organic, urmand ca fosforul sa ia contact cu aerul si sa se aprinda abia dupa ce acesta se evapora. Lumanarile s-au aprins spontan dupa circa 20 de minute. Kalopoulos a aratat ca daca fosforul este dizolvat intr-un solvent organic potrivit, autoaprinderea este intarziata pana cand solventul este aproape total evaporat. Aprinderea putand fiind intarziata pana la o jumatate de ora sau chiar mai mult, depinzand de densitatea solutiei si de natura solventului folosit.

Calitatile fosforului erau cunoscute inca din antichitate, fiind folosit de magicieni in secolul V i.e.n. De asemenea, Strabon (un vestit istoric si geograf antic grec) descrie folosirea fosforului alb de catre babilonieni intr-o lucrare publicata in anul 23 e.n.

In final, ramane concluzia ca cei care vor sa creada, vor crede, chiar daca este o farsa veche de secole iar ceilalti care nu cred vor continua sa ignore evenimentul. Biserica Ortodoxa apeleaza tot timpul la astfel de mijloace ca: icoane plangacioase, lemne cu forme ciudate, izvoare de apa vie, moaste tamaduitoare din oase de animale etc. totul avand un substrat pur comercial pentru a atrage asazisi pelerini si a face bani.

Faptul ca lumina apare numai la ortodocsi ar trebui ca sa-i convinga pe Aborigieni, pe cei din Papua-Noua Guinee si pe Himba, tribul cu cele mai frumoase femei din Africa, ca Sf. Ortodoxie detine adevarul adevarat. Dar... cum caile domnului sunt neasfaltate, cu toate ca suntem in sec XXI si avem mijloace de a imprastia informatia (format video nu ,,telefonu’ fara fir’’) in toate colturile lumii, se pare ca nici pe ei se pot convinge in totalitate.

P.S Cum putem obtine fosfor alb din urina:

Se lasa urina intr-un borcan deschis pentru aproximativ o saptamana. E nevoie si de doua linguri de pudra foarte fina de mangal (carbune artificial usor si sfaramicios) si de doua linguri de scortisoara. Se amesteca cele doua pulberi si se combina cu urina intr-o retorta de sticla (vas de laborator confectionat de obicei din sticla si avand forma de balon cu gatul asemanator cu gura unui ceainic, dar drept si indoit catre in jos). Sub gura acestui vas se pune un pahar cu apa. Se incalzeste cu grija amestecul in retorta si se priveste cum gazele trec din tub in paharul cu apa curata. In final, o substanta alb-galbuie se va forma pe fundul paharului cu apa. Daca aruncam apa fosforul se va aprinde in contact cu aerul. Si gata … avem minunea la noi in beci!

Manipularea si prostirea maselor

     Manipularea este un instrument, etica acestuia fiind data de persoana care il foloseste si nu de instrument in sine. Putem distinge astfel Manipulare Pozitiva si Manipulare Negativa! Sa luam exemplul unui topor: il putem folosi la crapat lemne sau il putem folosi pentru a crapa capul vecinului! Oare putem spune ca avem de-a face cu un topor neetic? In niciun caz. Etica este data de cel care il foloseste, nicidecum de topor in sine. La fel este si cu manipularea, nu putem afirma sub nicio forma ca aceasta ar fi un bine sau un rau in sine!

     Lumea contemporana este atat de complexa, incat ne-am dezvoltat inca din copilarie o serie de programe de comportament in baza carora reactionam automat la situatiile intalnite, fara a ne face un calcul global. De exemplu, daca cineva ne face un cadou, ne simtim datori si sa cautam sa ne revansam cat mai curand. La fel, avem programe care ne obliga sa ne conformam asteptarilor comunitatii in care traim, sa ne tinem de cuvant, sa ne supunem autoritatii etc. Aceste scheme sunt automate si nu necesita interventia partii noastre rationale, fiind parte a procesului de educare de care se ocupa, la inceput parintii, iar apoi sistemul de invatamant in care avem incredere ca ne educa copii.(!!!)

     Scopul real al scolilor este de a uniformiza gandirea omului. Odata intrat intr-o unitate de invatamant ti se expun anumite lucruri si fapte, care de cele mai multe ori sunt inutile ori absurde, pe care esti nevoit sa ti le insusesti. Daca nu te supui modelului atunci risti sa nu promovezi si in cele din urma sa nu ai o diploma. In acest fel, societatea te respinge si nu poti sa ajungi sa-ti castigi existenta. Este un intreg cerc vicios, in care intra oameni cu perceptii diferite si ies cu ele uniformizate.

     Controlul informatiei este cea mai eficienta tehnica de manipulare pe scara larga. Omul modern, este modern din punct de vedere al tehnologiei, dar el este masurabil din punct de vedere sociologic, este determinabil din punct de vedere psihologic si este parte a unui organism complex, dar perfect analizabil care se numeste opinie publica. Fiecare rand citit intr-un ziar, fiecare film vazut, fiecare slujba de duminica,  fiecare demers al societatii civile ne afunda si mai mult intr-o lume a multiplelor optiuni, toate recomandate, dar niciuna izvorate pur si simplu din mintea noastra.

     Religia a fost si este cea mai reusita unealta folosita pentru a manipula masele la nivel global. Un instrument folosit pentru stapanirea maselor de catre cei care au stiut sa-i manuiasca sforile. Astfel, religia este definita ca o modalitate foarte simpla de a indoctrina si controla populatia, de a determina oamenii sa faca lucruri pe care in mod normal nu le fac, de genul pelerinaje ca sa pupe mortaciuni, baut de apa murdara, ca spune popa ca e sfintita, pana la atacuri kamikaze. Toate acestea se fac in numele unei interpretari gresite a vreunei religii.

     Biserica Ortodoxa, in Romania, a avut un foarte mare succes din perspectiva marketingului religios. Icoanele facatoare de minuni fac intradevar minuni asupra ,,prostimii’’ : ii fac sa scoata banii din buzunar. Apetenta multora dintre romani pentru miracole via moaste sau icoane facatoare de minuni este incurajata si intretinuta de evenimente si practici ale bisericii. Este o chestiune ce tine de alegerea fiecaruia, doar ca aceasta alegere este determinata de educatia si cultura individului.

     BOR detine peste 70.000 de hectare de padure si teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante, ferme, case, lacuri ... +∞ ! Raspunsul la intrebarea „ce se intampla cu banii stransi din serviciile religioase, vanzarea de obiecte de cult, donatiile si subventiile de la stat?” nu a fost inca elucidat. Pentru cei care considera bisericile drept o investitie inutila trebuie inteles ca nimeni nu face investitii neprofitabile si bisericile aduc profituri imense nu doar pentru religia care le gestioneaza ci pentru intreg sistemul actual. Aici este vorba de investitia in confuzia si prostia umana prin consolidarea unei iluzii care asigura prosperitatea unui sistem bazat pe manipulare si perversitate. Nimic nu este mai profitabil financiar decat o masa mare de indivizi usor de speriat, manevrat si exploatat. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ,,elitele conducatoare” au ajuns la cunoasterea avansata a omului atat fizic cat si psihic. Aceasta inseamna ca, in majoritea cazurilor, elitele conducatoare detin un control si o putere mai mare asupra oamenilor decat ei insisi.

     Nimic nu te poate opri sa verifici o informatie, nimic nu te poate opri sa-ti mai dai un timp de gandire, nimic nu te poate opri sa-ti pui  intrebari. Adevarul nu va fi descoperit de cei multi daca se afla ascuns in spatele unor cuvinte complicate, asa cum obisnuia sa procedeze Jesus, conform Evangheliei dupa Marcu (4:12): „Pentru cei de afara totul se face in pilde, ca uitandu-se, sa priveasca si sa nu vada, si, auzind, sa nu inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca si sa fie iertati.”

     Ce valoare mai are credinta intr-un anumit rit cand obiectivul este manipularea la nivel global? Exista vreo legatura intre credinta si religie? Mai merita sa crezi, cand credinta, vazuta si ca o slabiciune, poate fi folosita impotriva celor care cred?

E foarte greu de gasit o pisica neagra intr-o camera intunecata

     Gandirea critica presupune, de obicei, o atitudine curioasa sau investigativa. Nu detinem raspunsuri si nu suntem intelepti, ci cautam cu atentie raspunsuri si devenim treptat mai intelepti. Inseamna, in primul rand, sa cautam dovezi si sa tragem concluzii in urma unor rationamente si sa vedem ceea ce e nevoie sa vedem pentru a ne asigura ca ideile noastre despre realitate sunt corecte.

     In drumul nostru de a ,,cauta pisica neagra in bezna‘‘, vom analiza valoare de adevar a unor propozitii. In mod normal ar trebui sa fie simplu: adevarat/fals, fara sa existe vreo divergenta de opinie, dar sa vedem cat de complicate sunt lucrurile. Avem doua concepte: analitic si sintetic.

     Propozitiile analitice sunt cele care se bazeaza doar pe definitia unui concept, fara a-l pune in legatura cu informatiile senzoriale. De exemplu ,,un iepure are cinci picioare’’, propozitie falsa, deoarece contrazice manualul de Zoologie(!), sau ,,pasarile au aripi’’, propozitie evident adevarata. Dupa cum se vede, ratiunea singura poate decide valoarea de adevar a unei astfel de propozitii. Asadar, in cazul propozitiilor analitice nu pot exista divergente de opinie.

     Propozitiile sintetice sunt cele care nu pot fi considerate adevarate sau false doar pe baza ratiunii, in cazul lor fiind nevoie de informatii primite prin simturi pentru a le decide valoarea de adevar. De exemplu ,,ploaia a fost mai calda ca de obicei’’, propozitie pentru care se pot cauta dovezi senzoriale, dar care nu poate fi demonstrata matematic. Asadar, in cazul propozitiilor sintetice pot aparea divergenta de opinii. Cineva poate sa sustina ca propozitia este adevarata/falsa sau sa se abtina de la sustinerea vreunei opinii.

     Pasul urmator ar fi sa ne uitam la dovezile pentru si impotriva propozitiei.

- Daca dovezile pentru depasesc dovezile impotriva, decidem sa sustinem ca propozitia este adevarata.

- Daca dovezile impotriva depasesc dovezile pentru, decidem sa sustinem ca propozitia este falsa.

- Daca dovezile pentru si impotriva sunt echilibrate, decidem sa nu afirmam nimic si, eventual, sa mai cautam dovezi.

 Evident, nu exista criterii obiective pentru a stabili care dovezi au greutate mai mare. Totusi, doi oameni care studiaza o propozitie sintetica in mod rational ar trebui sa ajunga la aceeasi concluzie, iar daca vor sustine opinii contrare, probabil vor admite ca dovezile sunt putine sau slabe.

     Sustinerea unei opinii sprijinite de mai putine dovezi este ,,credinta’’. Propozitia fie ca este falsa, fie ca nu, cel care isi sustine opinia pe baza de credinta nu are motive reale sa o faca. Faptul ca ar putea sa aiba dreptate nu-i justifica ignorarea ratiunii. Opinia sa este doar o presupunere si nu poate fi folosita ca modalitate de descriere a realitatii.

  Daca cineva sustine o opinie pe baza credintei, fie are o agenda ascunsa sau … doar un creier subnutrit iar, in foarte multe dezbateri nu este neaparat incercarea de a gasi un adevar ci aceea de a formula cel putin o opinie. A forma sau a modifica o opinie este rostul retoricii iar opinia nu este cunoastere sau adevar. Si asa incepe … manipularea. Manipularea este un instrument care de-a lungul timpului a avut foarte multe forme si instrumentul a fost continuu perfectionat… (va urma).

Continuarea aici.

Einstein si teoria lui ...

     Tot mai des in ultimii ani apare cate cineva care pretinde ca ,,a dovedit ca Einstein a gresit". Uneori aceste ,,demonstratii‘‘ nu contin ecuatii matematice, ci doar expresii precum ,,este evident ca...‘‘, iar alteori contin pagini intregi de ecuatii complexe cu zeci de termeni stiintifici care sunt insa folositi intr-un mod neobisnuit. Toate aceste demonstratii nu sunt luate in considerare dar nu pentru ca astrofizicienii sunt prea indoctrinati in teoriile consacrate, ci pentru ca niciunul dintre cei care sustin ca Einstein a gresit nu cunoaste modul prin care o teorie actuala poate fi inlocuita.

     De exemplu, la sfarsitul anilor 1700 a existat o teorie a caldurii cunoscuta sub numele de teoria calorica. Ideea de baza a acestei teorii a fost aceea ca ar exista un fluid denumit caloric in interiorul tuturor materialelor. Acest fluid ar avea proprietatea de a se raspandi cat mai uniform posibil. Noi nu putem observa acest fluid in mod direct, dar cu cat un material contine mai mult fluid caloric, cu atat el are o temperatura mai mare. In prezent noi stim ca nu exista niciun ,,fluid al caldurii‘‘ cum ar fi caloricul. Caldura este o consecinta a miscarii (energie cinetica) atomilor sau moleculelor dintr-un material. In fizica s-a renuntat la modelul caloric care a fost inlocuit cu teoria cinetica. Ati putea spune ca acum stim ca modelul caloric a fost complet gresit.

     Presupunerea privind existenta unui fluid al caldurii nu se potriveste cu realitatea, dar acest model teoretic face predictii care sunt corecte. De fapt acest model caloric functioneaza si azi la fel cum a facut-o in anii 1700. Noi nu il mai folosim deoarece avem modele teoretice mai noi care functioneaza mai bine. Teoria cinetica acopera toate predictiile teoriei calorice si chiar mai mult decat atat. Teoria cinetica chiar explica modul prin care energia termica a unui material poate fi aproximata cu un fluid.

     Acesta este un aspect cheie al teoriilor stiintifice. Daca doriti sa inlocuiti o teorie stiintifica solida cu una noua, atunci noua teorie trebuie sa fie mai cuprinzatoare decat cea veche. O teorie veche se inlocuieste atunci cand i se constata limitele si atunci cand cunoastem cum putem sa le depasim pe acestea cu ajutorul unei noi teorii.

     In unele cazuri, chiar si atunci cand o teorie veche a fost inlocuita de o teorie mai noua, noi vom putea continua sa utilizam teoria veche. Un astfel de exemplu il reprezinta legea gravitatiei a lui Newton. Cand Newton a propus teoria gravitatiei universale, in anii 1600, el a descris gravitatia ca fiind o forta de atractie intre toate corpurile care au masa. Acest lucru a permis deducerea corecta a miscarii planetelor, descoperirea planetei Neptun, relatia dintre masa unei stele si temperatura acesteia si asa mai departe. Gravitatia newtoniana a fost si este in continuare o teorie stiintifica solida.

     La inceputul anilor 1900, Einstein a propus un alt model al gravitatiei cunoscut sub numele de teoria relativitatii generale. Conceptul de baza al acestei teorii este ca gravitatia se datoreaza deformarii spatiului si timpului de catre corpurile ce au masa. Chiar daca modelul de gravitatie al lui Einstein este radical diferit fata de cel al lui Newton matematica noii teorii ne arata ca ecuatiile lui Newton sunt solutii aproximative ale ecuatiilor lui Einstein. Tot ceea ce a prezis teoria gravitatiei a lui Newton a fost dovedit, de asemenea, de catre teoria lui Einstein. Dar aceasta ne permite, de asemenea, sa putem deduce teoretic gaurile negre, Big Bangul, dilatarea temporala si multe altele, toate acestea fiind confirmate si experimental.

     In acest fel teoria lui Einstein s-a dovedit superioara teoriei lui Newton. Dar teoria lui Einstein este mult mai dificil de aplicat in comparatie cu cea a lui Newton, astfel incat de multe ori vom folosi doar ecuatiile lui Newton pentru a calcula o anumita categorie de lucruri cum ar fi, de exemplu, miscarea satelitilor sau exoplanetele. Daca nu avem nevoie de precizia teoriei lui Einstein, putem folosi, pur si simplu, teoria lui Newton pentru a obtine un raspuns care este ,,destul de bun‘‘. Chiar daca s-a dovedit ca teoria lui Newton este „gresita" aceasta ramane in continuare la fel de utila si de exacta asa cum a fost dintotdeauna.

Din pacate multi dintre cei care il contesta pe Einstein nu inteleg acest lucru.

     Teoria gravitatiei a lui Einstein nu va fi niciodata dovedita ca fiind gresita de catre o teorie. Aceasta se va putea dovedi gresita in urma unor dovezi experimentale care ar putea arata ca predictiile relativitatii generale nu functioneaza. Teoria lui Einstein nu a inlocuit teoria lui Newton pana cand nu au existat dovezile experimentale care au confirmat teoria lui Einstein si nu au putut fi explicate prin intermediul teoriei lui Newton. In concluzie, pretentiile celor care il ,,neaga pe Einstein‘‘ nu vor fi acceptate de comunitatea stiintifica atata timp cat nu exista dovezi experimentale care contrazic in mod evident teoria relativitatii generale.

     Un alt mod prin care se poate combate teoria lui Einstein consta in conceperea unei teorii care arata in mod clar ca teoria lui Einstein reprezinta o aproximare a acestei noi teorii sau ca dovezile experimentale ale relativitatii generale sunt, de asemenea, sustinute de noua teorie. In mod ideal, noua teorie va trebui, de asemenea, sa poata face noi predictii care vor putea fi testate intr-un mod rezonabil. Daca puteti face acest lucru si daca va puteti prezenta ideile intr-un mod clar atunci veti fi ascultati. Teoria corzilor si gravitatia entropica sunt doar doua exemple de modele teoretice care incearca sa inlocuiasca teoriile lui Einstein.

     Chiar daca cineva va reusi sa creeze o teorie mai buna decat cea a lui Einstein (si aproape sigur cineva va reusi asta in viitor), teoria lui Einstein va fi in continuare valida, asa cum a fost intotdeauna. Teoria lui Einstein nu se va dovedi gresita ci, pur si simplu, noi vom intelege care sunt limitele sale de aplicare.

Sursa : http://phys.org/news/2014-01-einstein-wrong.html

Eugenia si Coeficientul de Inteligenta - IQ

Alfred Binet si Theodore Simon au dezvoltat testul Binet-Simon ca un mod de a identifica copiii de varsta scolarizarii ce necesitau asistenta speciala. Binet-Simon nu cuprindea intrebari despre cunostinte generale, in schimb impunea un sistem divers de sarcini, de la teste fizice simple la teste de memorie. Scorul rezultat era exprimat ca si varsta mentala. Lewis Ternan, un psiholog de la Universitatea Stanford, a tradus si imbunatatit testul in anul 1910 si noua forma a devenit cunoscuta drept testul Stanford-Binet. Rezultatul era coeficientul de inteligenta, un coeficient obtinut prin impartirea varstei mentale la varsta cronologica. Daca aveai varsta de 10 ani, dar aveai capacitatea de a rationa a unei persoane de 15 ani, IQ-ul tau era 150.

     Testul IQ are o istorie controversata, gandit ca un instrument util in aplicarea ideilor miscarii eugenice. Ideea de baza a eugeniei era sa identifice trasaturile dezirabile, precum inteligenta, sanatatea si chiar succesul financiar si sa creasca numarul nasterilor in randul persoanelor de acest tip. In acelasi timp, rata nasterilor in randul oamenilor cu trasaturi negative, precum inteligenta scazuta, comportament criminal, saracie si boala avea sa fie descurajata. Testele IQ au reusit sa dezbine, indicand superioritatea unei rase in defavoarea alteia.

     Parintele eugeniei a fost englezul Sir Francis Galton, un var al lui Charles Darwin. De-a lungul variatei si productivei cariere a lui Galton, acesta nu doar ca a codificat stiinta eugeniei, dar a fost si pionierul psihometriei ca unealta pentru masurarea inteligentei unei persoane si determinarea celor potriviti si nepotriviti pentru a se reproduce. Galton a inventat expresia natura versus educatie (nature versus nurture) si a identificat trendul de regres catre rautate, desi termenul sau original pentru aceasta a fost intoarcerea catre mediocritate. Atata vreme cat oamenilor neinteligenti li se permitea sa se reproduca in voie, umanitatea nu s-ar fi putut niciodata ridica deasupra mediocritatii sale native.

     Cand s-a descoperit ca ereditatea joaca un rol important in randul anumitor boli mintale, sterilizarea fortata a fost impusa pacientilor cu astfel de boli din anumite state intr-un efort de eliminare a unor astfel de trasaturi din randul populatiei. Conform majoritatii numaratorilor, in jur de 64.000 de americani bolnavi psihic au fost sterilizati pana ce aceasta practica a fost in final oprita undeva prin anii 1960. In Germania nazista a avut ca rezultat efectuarea a circa 400.000 de sterilizări între 1933 și 1945.  In Mein Kampf, Hitler spunea despre eugenie ca ea este benefica societatii: „nevoia ca persoanele defecte sa fie impiedicate sa aibă urmasi la fel de defecți este o cerinta a ratiunii si, daca este sistematic realizata, reprezinta cel mai uman act al umanitătii. Va salva milioane de nefericiti de la suferinte nemeritate si va duce la imbunastatirea sanatatii in general.”

     Primul Razboi Mondial a raspandit testul IQ prin intermediul Armatei Statelor Unite. Scopul era ca majoritatea recrutilor inteligenti sa fie supusi antrenamentului pentru a deveni ofiteri, cei mai putin inteligenti sa fie refuzati, iar celor cu o inteligenta medie sa li se dea sarcini tehnice, de lupta sau alte indatoriri pe baza scorurilor lor. Dar procesul nu a mers atat de bine cum au sperat cei ce l-au propus. Au fost incercate diverse metode de testare; resursele pentru testarea unui numar atat de mare de oameni erau insuficiente si multe dintre rezultate au fost controversate.

      Rezultatul acestor teste a fost revizuirea sistemului de punctare, dezvoltat de David Wechsler, psiholog-sef la Spitalul Psihiatric Bellevue. In tinerete lucrase cu armata in timpul incercarii acesteia de a implementa testarea inteligentei. Inovatia sa a fost ca a gradat testele pe o curba, scorul unei persoane reprezentand locul in distributia tuturor scorurilor. Aceasta este acum metoda standard universala. Modul de punctare este gandit in asa fel incat alcatuirea unui grafic cu rezultatele testului IQ al unei populatii va duce la generarea unui grafic in forma de clopot. Scopul este ca varful curbei sa atinga exact 100 (ceea ce ar trebui sa reprezinte cam 2,7% din populatie), cu partile alungite terminandu-se la in jur de 50 si 150. Pentru cei cu un mod de gandire statistic, distributia este menita  a avea o deviatie standard de 15. Oricand testele sunt revizuite (acum este utilizat Stanford-Binet 5), sistemul de punctare se reseteaza ca media sa fie din nou 100 si deviatia standard 15. Este numit inca IQ, desi nu mai este un coeficient.

     Este un fapt trist, statistic demonstrat, ca jumatate din oamenii de pe planeta au un nivel de inteligenta sub medie – modul in care sunt punctate testele asigura faptul ca 100 este atat jumatatea punctajului, cat si media  –  si uneori ne intrebam ce valoare au de fapt aceste teste si daca este bine sa le acordam atata semnificatie culturala si sa existe atatea discutii din cauza lor, toate bazate pe un numar. Testele IQ par sa faca obiectul ideal pentru o discutie.

     Astfel, in timp ce bazele testarii IQ au fost puse in cadrul procesului negativ de identificare si eliminarea a - chipurile - celui mai rau soi de oameni, in viitor instrumentul testarii inteligentei s-ar putea dovedi crucial in dezvoltarea unui potential mai inalt a oamenilor. Eugenia este una dintre acele nebunii rusinoase ce nu pot fi dezinventate, dar lectiile sale pot fi fructificate. Cand Binet si Simon au inceput pentru prima oara sa identifice copii ce aveau nevoie de ajutor special, s-ar putea sa fi deschis drumul spre ceva cu o mult mai larga aplicativitate. Ce au facut ei nu a fost din dorinta de a alege, ci de a ajuta, dar din pacate testarea inteligentei va ramane pentru totdeauna legata de ambele.

     Exista un numar de critici evidente fata de ideea de a ii ierarhiza pe toti cu un singur numar ce pretinde a reprezenta nivelul de inteligenta. Unii stiu foarte multe lucruri, dar nu au deloc bun-simt, iar altii sunt opusul. Unii au creativitate sau umor ridicate sau scazute, dar pot sa pice sau sa treaca cu brio toate testele scolare. Fiecare dintre noi este complex, cu o multitudine de calitati si defecte, aptitudini si preferinte si s-ar parea ca orice numar ce vrea a cuantifica inteligenta noastra induce grav in eroare de fiecare data.

Povestea cu broasca fiarta !

     Potrivit unei povesti spusa frecvent, un broscoi aruncat intr-o oala cu apa incalzita zdravan va sari imediat afara, insa daca este pus intr-o oala cu apa rece, dar care este incalzita treptat pana in punctul de fierbere, va sta acolo pana va fi fiert odata cu apa.

     Asa se intampla si cu noi, am devenit adeptii unor notiuni referitoare la doze „sigure”, limite etc., care ne sunt servite de diverse persoane, organizatii si voci cu autoritate in materie de sanatate incat am ajuns sa fim siguri ca daca ne mentinem in aceste „zone de siguranta”, cumva, sanatatea noastra nu va fi deloc afectata negativ.

     Realitatea este ca, din cauza substantelor nocive pe care le introducem zilnic in organism, indiferent daca este vorba despre alimente, apa, aer, substante prezente in locuinte, toxine emanate de mobila, electronice si autovehicule sau daca este vorba despre proasta alimentatie datorata dietelor compuse din hrana „moarta” pe care o consumam intruna sfarsim prin a grabi o moarte a celulelor noastre. Acest lucru converge in timp intr-un punct in care incep boli, dureri in articulatii si alte forme de suferinta.

     Daca ceva nu ne omoara din prima, nu suntem atenti la problema si o repudiem imediat. Stabilim doze „de siguranta” pentru diverse substante care ne contamineaza indiferent daca este vorba despre alimente, apa, poluanti sau vaccinuri. Pana la urma, credem ca daca substantele respective nu ne omoara in primele 30 de minute, nu este nicio problema, nu? Medicii ne conving pe toti ca aceste doze „mici” sunt „sigure” si ca n-ar fi nicio problema cu ele. Auzim constant ca ele nu se acumuleaza si ca organismul le va elimina cumva. Este adevarat ca un organism care functioneaza normal poate elimina cantitati serioase de toxine. Daca ar avea o conditie optima si daca ar trai intr-un mediu mai putin poluant. Din pacate ambele conditii sunt rareori indeplinite, astfel ca mecanismul natural de detoxifiere incepe sa functioneza mult mai prost, iar la un moment dat poate sa ajunga sa nu mai faca fata iar toxinele neeliminate sunt repuse in circulatie inapoi in organism. Efectul? Intoxicare in cascada.

     In ziua cand primesti diagnosticul, boala pare ca a aparut din senin. Nu iti pui problema ca ai fi inhalat plumb, toxine, fum de masina, E-uri in alimente, fum de tigara, alcool in exces si … toate in acelasi timp. Toate erau doze mici, deci nu ar fi trebuit sa fie nicio problema.

     Una dintre problemele cele mai mari ale vietii moderne este exact aceasta picurare inceata, zilnica, de toxine in alimente, apa, aer, produse de igiena care, combinata cu proasta nutritie si lipsa de exercitiu fizic, ne distruge incet dar sigur. Daca mai introducem in ecuatie miile de medicamente (care au, mai toate, efecte secundare), operatii si alte interventii medicale  vom observa ca exista o mare sansa ca problemele de sanatate sa inceapa la varste mult mai timpurii si ca, probabil, vom avea de infruntat zeci de ani de dureri si boli.

Exorcizarea ca propaganda politica

     Exorcizarea este o practica straveche despre care se crede ca poate alunga demoni sau a altor entitati spirituale dintr-o persoana sau loc presupuse a fi posedate. In functie de credinta exorcistului, aceasta se face provocand entitatea la un juramant, printr-un ritual complicat sau pur si simplu poruncind entitatii sa plece, in numele unei puteri superioare. In crestinism ritualul poate fi savarsit numai de un preot care are de la episcop licenta expresa in acest scop. Licenta de a savarsi exorcisme trebuie acordata numai preotilor care se disting prin evlavie, stiinta, prudenta si viata integra. Se cere ca acest exorcist sa actioneze cu prudenta, respectand cu strictete normele stabilite de biserica.

     In 1565, o adolescenta pe nume Nicole Aubrey a inceput sa simta dureri fizice ingrozitoare, sa vorbeasca gros si sa refuze mancarea. Mai multi preoti au incercat sa o exorcizeze, fara niciun folos. Curand, aceasta a devenit atat de faimoasa incat avea parte zilnic de cate o exorcizare publica, in fata imensei Catedrale din Laon, unde ”diavolul” ei tinea discursuri politice.

     Desi Nicole sustinuse initial ca era posedata de spiritul bunicului ei, aceasta si-a schimbat povestea dupa ce atat de multi preoti o vizitasera si devenise o celebritate. Ceea ce e sigur este ca biserica Catolica a folosit celebritatea lui Nicole pentru a incuraja pornirile anti-protestante. Diavolul ei vorbea despre faptul ca venise aici, pe Pamant, pentru a se vari in sufletele protestantilor si a distruge Biserica Catolica.

     Cazul a capatat rapid dimensiuni politice, protestantii locali insistand ca intreaga poveste a posedarii era o pacaleala si au incercat sa opreasca exorcizarile. Ei aveau motive intemeiate sa fie sceptici, tinand cont de faptul ca "Beelzebub"  ii acuza de faptul ca se inhaitasera cu Satana. In mare parte pentru propria-i siguranta, Nicole a fost transferata la Laon, unde a fost supusa unei serii de exorcizari publice, cu toata pompa unui ceremonial religios.

     In fiecare zi, Nicole era dusa de la manastirea unde statea la o mare procesiune religioasa in maiestuoasa Catedrala Notre-Dame de Laon, unde se urca pe un esafod construit special pentru ea. Acolo, in fata unui public numeros, exorcistul ii ordona ”Printului Beelzebub” sa vorbeasca, iar Nicole rostea obedienta o predica despre necazurile pe care protestantii aveau sa le provoace catolicilor Frantei.

     Faptul ca un demon, unul dintre ingerii cazuti ai Satanei, le spunea catolicilor, care ascultau ceea ce in mare parte voiau sa creada despre protestanti, parea automat sa alimenteze tensiunile religioase. Printre altele, ”Printul Beelzebub” le spunea ascultatorilor sai ca protestantii locali furasera o azima de impartasanie, o taiasera si ii arsesera bucatile. ”Beelzebub” se mai lauda si spunand: ”eu si protestantii mei incapatanati ii vom face lui Jesus mai mult rau decat i-au facut evreii!”.

     In cele din urma, un preot a reusit s-o exorcizeze pe Nicole - in cadrul unui mare eveniment public, desigur, si nu se stie nimic despre ce s-a intamplat cu ea dupa. Insa faima ei a inspirat apoi alte cateva posedari in Franta, dintre care una era un caz absolut identic, in care o femeie sustinea ca acelasi diavol o posedase si pe ea si voia sa avertizeze pe toata lumea in legatura cu acei ingrozitori protestanti satanisti.

     Biserica Catolica facea cunoscute aceste posesii demonice pentru ca pierdea rapid teren politic in fata altor grupuri protestante din Europa. Este posibil ca popularitatea povestilor cu posedari de astazi sa serveasca unui scop similar celor dinainte, numai ca astazi nu doar biserica Catolica este amenintata de protestanti, ci toata crestinatatea este amenintata de scepticism.