A fost odata ca niciodata ...

Pe vremea cand sa scris biblia, pamantul era plat si lat, Yahweh (dumnezeu) sedea pe un tron deasupra boltei ceresti si stia totul pentru ca vedea totul, in acelasi timp era atotputernic pentru ca intervenea in mod supranatural cand si cum vroia el (tunete si fulgere, cutremure, vanturi puternice …).

Dex

Dumnezeu (in religiile monoteiste) 1. Fiinta suprema personala, cauza transcendenta primordiala, principiu fundamental al existentei si ordinii universale, creator si judecator al lumii, binele absolut si principiu al mantuirii care actioneaza in istorie. In religia crestina dumnezeu care este unic, dar in acelasi timp intreit in: tatal, fiul si duhul. 2. Fiinta supranaturala, considerata in credintele religioase drept creatoare a lumii si cea care determina destinul oamenilor.

Definitie wikipedia

Dumnezeu este fie termenul prin care se face referire la divinitatea suprema a celor trei religii monoteiste avraamice: iudaism, crestinism, islam, fie un termen sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeita”. (aici nu prea e clar!)

Definitie stiintifica posibila

O ,,energie‘‘ capabila sa actioneze de la nivelele subatomice cele mai intime pana la nivelele superioare limitelor universului, energetic si dimensional vorbind, in sensul ca este capabila sa intervina, sa modeleze universul micro, nano, pico sau oricat de jos si universul macro, mega, tera, peta, exa sau oricat de sus, in toate limitele lui fara sa-i afecteze in sens distructiv integritatea. Aceasta ,,energie‘‘ poseda ratiune, vointa, logica, deci cu alte cuvinte actioneze cu consecventa sinergica cu o finalitate bine definita.

In biblie Yahweh e pezentat ca fiind o entitate/deitate asemanatoare fizic omului. Este prezentat in general sub imaginea unui batran cu barba. Recunoscand insa ,,insusirile” sau ,,atributele” lui dumnezeu, oamenii, cu deosebire crestinopatii, se straduiesc sa descrie acele calitati care il deosebesc pe Yahweh de celelate fiinte. 

- este omni-potent, adica detine toata puterea si poate face orice doreste.

- este omni-prezent, el fiind oriunde si oricand.

- este omni-scient, el cunoscand trecutul, prezentul si viitorul.

La inceputul inceputului trebuia sa existe ceva ,,ne-cauzat” care sa fi fost sursa a tot ceea ce a aparut si exista. Credinciosii sustin ca acel ceva ,,ne-cauzat” nu poate sa fie altul decat Yahweh. Ei sustin sus si tare ca la inceput a fost Yahweh, gata batran cu barba si cu toate de ,,omni’’! El este stapanul suprem care pe baza neascultarii creaturilor, pe care el le-a creat, le blestema! Yahweh are si o sotie, numele ei este Astarte (sau Asera) care a fost denigrata si eliminata din scrierile canonice. Odata pocneste din degete si face universul, altadata blesteama, iubeste, uraste si se caieste. Dar toate starile si sentimentele au sens doar intr-un context social. Yahweh inainte de a crea omenirea cu cine era milostiv şi drept sau stia ce e iubirea cand singurul lucru care exista era doar el ?

Musulmanii cred ca dumnezeu (Allah) a mai trimis un profet pe pamant dupa Jesus al nostru, ca sa-i aduca cuvantul sau cel mai nou catre pamanteni, asta dupa 600 de ani de la infiintarea crestinismului. El, profetul Mahomed, zice ca intr-o zi, intr-un moment de liniste a vietii sale tumultoase si ticaloase de jefuitor de caravane si comerciant de sclavi, a fost luat de catre ingerul Gabriel pe un cal miraculos si dus in zbor intai in rai, unde a vazut ca acolo toti ingerii si Allah insusi vorbeau araba - pesemne un fel de limba oficiala pe acolo - dupa care a fost dus in iad, unde a vazut ca marea majoritate a pacatosilor care ard in flacarile necuratului sunt femei. El afirma ca i-a fost dictat coranul de catre insusi Allah dar altii l-au pus pe hartie, el fiind analfabet si ca Allah personall i-a cerut sa duca mesajul sau intregii omeniri, si ca aceasta, omenirea, trebuie sa fie toata convertita la ,,noua si adevarata religie".

Acum daca as intreba un crestin daca crede chestia asta, sigur mi-ar spune ca nu, ca asa ceva nu se poate dovedi, Mahomed a fost un impostor si blasfemietor .... Acum sa ne inchipuim ca se apuca unul dintre noi sa zica unui buddhist sau hindus ca Yahweh a ,,impregnat" miraculos o fecioara, care a ramas gravida si care a nascut pe Jesus. Acesta s-a nascut ca sa sufere si sa moara pentru a lua el toate pacatele (?!) omenirii asupra lui, a transformat apa in vin si a certat vantul, a inviat morti si a blestemat smochini … Credeti ca ar crede cineva asta?

Cartile asa zise ,,sfinte’’ contin atat de multe contradictii incat orice fapta nu conteaza cat de josnica o poti justifica ca fiind in numele lu’ domnu’. Fiecare civilizatie a avut religie si preoti (sau alte denumiri pentru acelasi lucru). Ceea ce e bine acum e ca daca nu esti cu ei nu mai esti schinjuit, ars pe rug, tras pe roata sau alte ,,inventii’’ de genul asta, cum era pana acum nu de mult, cand biserica facea legea. In tarile cu religie predominant musulmana blasfemia este inca pedepsita si cu moartea, omoratul cu pietre fiind inca la moda printre credinciosi in sec XXI. 

Temperaturi rai-iad

Noi stiam ca in iad dogoresc cazanele cu zmoala si ca in rai ne relaxam pe norisorii pufosi… dar asa o fi ? O echipa de cercetatori s-au apucat sa calculeze temperaturile din rai si din iad. Pentru estimarea „vremii” de pe lumea cealalta, oamenii de stiinta au luat in considerare principile fizicii termodinamice si informatii extrase din versete biblice.

Pentru inceput, cercetatorii s-au concentrat pe aflarea temperaturii din rai, din simplul motiv ca referintele biblice existente sunt mai generoase la acest capitol.

In vechiul testament exista acest verset din cartea profetului Isaia:

"Si luna va straluci ca soarele, iar soarele va straluci de sapte ori mai mult, ca lumina a sapte zile, in ziua cand dumnezeu va lega rana poporului sau si va tamadui vanataile de pe trupul lui." (Isaia 30:26).

In aceste conditii, raiul primeste de la Luna la fel de multa radiatie precum primeste Pamantul de la Soare, la care se adauga aceasta cantitate inmultita cu de 7 ori cate 7 (adica de 49 ori mai mare) - in total o cantitate de radiatii de 50 de ori mai mare decat cea pe care Pamantul o primeste de la astrul zilei. Lumina pe care o primim de la Luna este de 10.000 de ori mai redusa decat lumina pe care o primim de la Soare, asa ca specialistii nu au mai luat-o in calcul.

Avand aceste date stiintifice, putem calcula temperatura din rai. Radiatia primita de paradis il va incalzi pana la punctul in care pierderea de caldura rezultata din radiatie este egala cu caldura primita. Cu alte cuvinte, raiul pierde prin radiatia sa de 50 ori mai multa caldura decat Pamantul. Aplicam legea Stefan-Boltzman, o lege a fizicii cu aplicatii in termodinamica:

(H/E)4 = 50, unde E este temperatura absoluta a Terrei -573,15° Celsius; rezulta ca H este temperatura absoluta a raiului +524° Celsius!

Temperatura exacta din iad nu poate fi calculata cu exactitate, doar estimata, dar trebuie sa fie mai mica de +444° Celsius, temperatura la care sulful (pucioasa) se vaporizeaza, trecand din stare lichida in stare gazoasa, dupa cum ne "asigura" un verset din cartea Apocalipsei:

"Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua." (Apocalipsa 21:8).

Pentru a se putea vorbi despre un "lac" de pucioasa, adica de sulf topit (sub forma lichida), temperatura trebuie sa fie sub punctul de fierbere al sulfului topit, care este de +444° Celsius. La o temperatura mai mare decat aceasta, sulful nu ar mai exista sub forma lichida, ci de vapori.

Raiul (+524° Celsius) este considerabil mai "fierbinte" decat iadul (+444° Celsius). Prin urmare specialistii in temperaturi ale lumii de dincolo au recomandat pamantenilor sa stea mai mult in iad si sa mearga in rai doar pe timp de iarna!

Cine a inventat iadul

     Vechiul Testament cuprinde o perioada de aprox. 4000 de ani si nu face nici o referire la iad. Credinciosii de atunci credeau in general ca moartea insemna sfarsitul vietii, astfel ei descriu moartea ca o stare de odihna, inactivitate. Noul Testament cuprinde o perioada de mai putin de 100 de ani iar referirile la iad sunt … multe.

     Inca de la inceputurile crestinismului mai marii biserici au modificat cum au dorit textele biblice adaugand la ele printre altele si niste povesti de groaza din care sa rezulte ca dumnezeu ii chinuie pe pacatosi dupa ce mor. Doctrina iadului de foc si a chinului vesnic nu este biblica, ea fiind introdusa mai tarziu in paginile Bibliei (593 e.n.).

Ce spun istorici si filozofii din antichitate despre iad:

Platon (filozof 428 i.e.n. – 348 i.e.n) este extrem de inconsistent, uneori adoptand in discursurile sale ,,basmele poetice ale iadului’’, iar alteori le respinge ca da vederi prea inspaimantatoare lumii invizibile. Uneori, el le sustine, pe motiv social, ca acestea sunt necesare pentru a restrange oameni rai de la rautate si criminalitate, si apoi din nou el protesteaza impotriva lor pe motive politice, ca infrica cetatenii, si ii face lasi pe soldati, care, crezand aceste lucruri, se tem de moarte, si, prin urmare, nu lupta bine. Dar toate acestea arata ca nu le considera adevaruri ci doar fictiuni, convenabile, in unele cazuri, dar dificil de gestionat in altele.

Timaeus Locrus (filozof 420 i.e.n. – 354 i.e.n.) atesta ca doctrina recompensei si pedepsei dupa moarte este necesara pentru societate si continua dupa cum urmeaza: ,,Pentru ca dupa cum uneori vindecam corpul cu remedii nesanatoase, cand cele mai sanatoase nu produc nici un efect, asa am restrange acele minti cu relatii false, pe cei care nu vor fi convinsi de adevar. Exista o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri straine: cum ca sufletul isi schimba locuinta aceasta si ca lasul este impins rusinos in trupul unei femei, criminalul este incarcerat in forma de fiara salbatica, cel vanituos si nestatornic este schimbat in pasari si lenesii si nestiutorii in pesti.’’

Aristotel (filozof 384 i.e.n. – 322 i.e.n.)  scria: ,,Acesta a fost pronuntata in forma mitica de la cele mai vechi timpuri pana la posteritate, ca exista zei, si ca divinul compune toata natura. Acestea au fost adaugate, dupa stilul mitic, cu scopul de a convinge multimea, precum si pentru interesele legilor, si avantajul statului.’’

Polybius (istoric si om politic 201 i.e.n. - 120 i.e.n.) spune: ,,Din moment ce multimea este mereu schimbatoare, plin de dorinte nelegiuite, pasiuni irationale si violenta, nu exista nici o alta cale de a le mentine in ordine, decat teama si teroarea lumii invizibile, pentru care relatare mi se pare ca stramosii nostri au actionat judicios, cand au nascocit sa aduca in credinta populara aceste notiuni ale zeilor, si a zonelor infernale.’’

Cicero (istoric 106 i.e.n – 43 i.e.n.)scrie despre ele ca "absurditati stupide si basme’’ (ineptiis ac fabulis).

Titus Livius (istoric 59 i.e.n. - 17 e.n.) lauda intelepciunea lui Numa Pompilius, pentru ca el a inventat teama de zei, ca ,,un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante si barbare.’’

Strabon (geograf si istoric 63 i.e.n. - 21 e.n.) spune: ,,Multimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor si prin aceste terori si amenintari prin care anumite cuvinte ingrozitoare si forme monstruoase le imprima in mintea lor frica. Pentru ca este imposibil sa guvernezi multimea de femei, si toata gloata comuna, prin rationament filozofic, si sa le conduci la evlavie, sfintenie si virtute. Acest lucru trebuie facut prin superstitie, sau teama de zei, prin seminificatia basmelor si minunilor pentru ca tunetul, egida, tridentul, tortele (ale Furiilor), dragonii, si celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizeaza ca sperietori de ciori pentru a ingrozi multimea copilareasca.’’

Seneca (filozof si politician 1 e.n. – 65 e.n.) scria: ,,Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, intunericul, inchisoarea, raul de flacara de foc, scaunul de judecata, si celelalte, sunt toate un basm, cu care poetii se amuza, si prin ei ne agita cu spaimele desarte.’’

Sextus Empiricus (doctor si filozof 160 e.n. – 210 e.n.) le numeste ,,basmele poetice ale iadului".

     Un sistem simplu de manipulare care functioneaza si in ziua de astazi, raiul in care esti rasplatit pentru bunatatea ta, iar iadul e locul in care esti pedepsit pentru rautate. Acesta este unul din subiectele cele mai confuze din punct de vedere teologic din biblie. Contrar bisericii care sustine ca iadul exista in prezent, biblia afirma ca acest foc al iadului va fi aprins doar la sfarsitul timpului, dupa judecata finala a lui dumnezeu si focul va fi aprins chiar pe pamant, purificandu-l de tot ceea ce este rau.

Teoria evolutiei bibliei

Teologii sustin ca dumnezeu ar fi transmis tot ceea ce avea de spus oamenilor cu ocazia redactarii bibliei. Orice credincios care citeste atent biblia isi da seama repede ca este o diferenta intre cele scrise in biblie si cele propagate de catre biserici. Bisericile cred ca detin puterea de-a interpreta biblia dupa bunul plac. Ele si-au autoproclamat abuziv autoritatea de a spune ca nu este totdeauna asa cum spune biblia, ci si cum ne spune asa-zisa ,,traditie’’ . Acea traditie nu este altceva decat falsurile din textele canonice, adaugirile nebiblice posttestamentare, ,,portita’’ prin care bisericile au introdus in practica de zi cu zi felurite erezii, spunand ca acestea ar veni de la divinitate!

 ,,Teoria evolutiei bibliei‘‘

Chear daca se numeste inca teorie ea detine ,,adevarul absolut’’. Sa incepem de la biblia versiunea 1.0 beta (b.vers 1.0 beta)

Adaugirile nebiblice:

300 e.n. - Rugaciuni pentru morti (b.vers 1.1)

300 e.n. - Facerea semnului crucii (b.vers 1.2)

375 e.n. - Inchinarea la sfinti si la ingeri (b.vers 1.3)

381 e.n. - Introducerea notiunii de Trinitate (b.vers.vers 1.4)

394 e.n. - Instituirea impartasaniei (b.vers.vers 1.5)

431 e.n. - Maria este proclamata divina (b.vers.vers 1.6)

500 e.n. - Preotii incep sa se imbrace altfel decat laicii (b.vers 2.0)!

526 e.n. – Maslul (b.vers 2.1)

593 e.n. - Invatatura despre purgatoriu (b.vers 2.2)

600 e.n. - Liturghia este tinuta in limba latina (b.vers 2.3)

600 e.n. - Rugaciuni adresate Mariei (b.vers 2.4)

607 e.n. - Bonifaciu III este proclamat cel dintai Papa (b.vers 3.0)

786 e.n. - Inchinarea la imagini si la relicve (b.vers 31)

850 e.n. - Folosirea apei sfintite (b.vers 3.2)

995 e.n. - Canonizarea sfintilor morti (b.vers 3.3)

998 e.n. - Postul de vineri si din preajma sarbatorilor mari (b.vers 3.4)

1079 e.n. - Celibatul preotilor (b.vers 3.5)

1090 e.n. - Rugaciuni pe bani (b.vers 4.0)

1184 e.n. - Inchizitia (b.vers 5.0beta)

1190 e.n. - Vanzarea indulgentelor (b.vers 5.1)

1215 e.n. - Transubstantierea (b.vers 5.2)

1229 e.n. - Biblia este interzisa laicilor (b.vers 5.3)

1439 e.n. - Doctrina celor sapte sacramente (b.vers 5.4)

1508 e.n. - "Ave Maria" rugaciune liturgica (b.vers 5.5)

1545 e.n. - Traditia are aceiasi autoritate ca si Biblia (b.vers 6.0beta)

1546 e.n. - Adaugarea unor apocrife la Biblie (b.vers 6.1)

1854 e.n. - Doctrina conceptiei imaculate a Mariei (b.vers 6.2)

1870 e.n. - Infailibilitatea papala (b.vers 6.3)

1950 e.n. - Doctrina inaltarii la cer a Mariei (b.vers 6.4)

1965 e.n. - Maria proclamata ca Mama a Bisericii (b.vers 6.5)

2035 e.n. - Legalizarea casatoriei la persoane de acelasi sex (b.vers 6.6)

2048 e.n. - Inchinarea la la roboti pedepsita cu moartea (b.vers 7.0)

2070 e.n. - Botezarea robotilor androizi obligatorie (b.vers 7.1)

2099 e.n. - Dreptul androizilor de a predica (b.vers 7.2)

………………………………………………………………………………………………

Ca sa fie pentru toata lumea clar ca  biblia, Alice in Tara Minunilor, Harap Alb sau Amintiri din Copilarie sunt niste carti, iar cartile nu sunt decat un suport de transmitere a informatiei, nu sunt dovada pentru informatia scrisa in ele. Adevarul din carti trebuie dovedit. Bunul simt ne spune ca pentru a dovedi un adevar scris intr-o carte ne-ar trebui cel putin doua surse separate pentru a confirma acel adevar. 

Legea duminicala a lui Constantin cel Mare

In Epistola lui Pavel catre Coloseni (2:16-17) Pavel afirma: "Nimeni sa nu va judece cu privire la zilele de Sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare". Este unul dintre cele mai controversate pasaje din biblie. Biblia este foarte clara în privinta Sabatului (sambata, zi libera). Sabatul a fost dat la creerea lumii (Geneza 2:1-3), Jesus l-a sustinut (Luca 4:16) iar Pavel l-a recomandat (Faptele Apostolilor 13:42-44).

Din timpul apostolilor pana la imparatul roman Constantin cel Mare, crestinii au serbat sabatul (sambata) ca zi sfanta, in timp ce duminica (prima zi a saptamanii) era privita doar ca o zi de lucru. In anul 321 e.n. Constantin cel Mare a emis o decizie care impunea odihna in prima zi a saptamanii (duminica) in toate localitatile si orasele, in timp ce oamenilor de la tara li se permitea sa lucreze totusi pamantul. In anul 538 e.n. Conciliul de la Orleans a indepartat si aceasta derogare, impunand duminica ca zi libera, in timp ce sambata devenea o zi de lucru oarecare.

In tot cursul timpului a existat tendinta de a se face diferentierea de ceea ce era evreiesc. Pentru crestinism a fost un proces treptat de trecere de la sambata la duminica. Evreii tineau si tin si acum sabatul sambata. Jesus a tinut sambata si ucenicii sai au tinut sambata. Biblia nu vorbeste despre vreo schimbare a zilei de odihna ordonata de Jesus. Crestinii au inceput sa foloseasca si duminica ca zi de odihna pentru a aminti de invierea lui Jesus (desi nu este vreo indicatie expresa in biblie). Asa ca au inceput sa tina si sambata si duminica. Romanii ii prigoneau pe evrei. Crestinismul se raspandise in tot Imperiul Roman. Unii dintre crestini, ca sa nu fie confundati cu evreii, au preferat sa tina duminica. Acest proces a durat cam vreo 2-3 secole. Probabil ca imparatul Constantin cel Mare a avut in vedere si acest lucru. Dar motivul principal a fost ca sa uneasca pe necrestini si crestini, si apoi sa foloseasca aceasta pentru a-si atinge scopurile politice. Necrestinii au fost crestinati in masa. Ziua Soarelui (Sol Invictus, duminica la necrestini) a fost elementul de legatura. Dar, de-a lungul istoriei au fost mereu crestini care au pastrat sabatul zilei a saptea.

Legea data de imparatul Constantin la 7 martie 321 cu privire la ziua de odihna suna astfel: "Toti judecatorii, orasenii si meseriasii trebuie sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui (Sol invictus). Locuitorii satelor insa pot sa se ocupe liber de cultivarea campului, pentru ca deseori se intampla ca nici o alta zi nu este mai potrivita pentru semanarea graului in brazde sau pentru plantarea vitei de vie. In felul acesta castigul dat de providenta cereasca nu trebuie sa se piarda din cauza aceasta". Originalul latin al acestui text se gaseste in Codex Justinian I.

Dar in timp ce multi crestini au fost convinsi treptat sa considere duminica ca avand un anumit grad de sfintenie, ei inca tineau adevaratul sabat ca ziua sfanta. Din timp in timp, au fost tinute mari concilii (sinoduri) in care erau convocati demnitari ai bisericii din toata lumea. Aproape in fiecare conciliu sabatul era coborat din ce in ce mai mult, in timp ce duminica era in aceeasi masura inaltata. Astfel sarbatoarea Soarelui Invincibil (Sol Invictus) a ajuns in cele din urma sa fie onorata ca o zi divina, in timp ce sabatul biblic a fost declarat o relicva a iudaismului, iar pazitorii lui au fost declarati eretici. 

Legea blasfemiei

In unele tari, cei insultati pe criterii religioase sunt protejati de legea blasfemiei, care interzice exprimarea bazata pe ura, insulta religioasa sau defaimarea religiei. Aceasta lege este valabila in foarte multe tari din lume si are ca scop limitarea libertatii de expresie in legatura cu blasfemia, personaje religioase sau sfinte, artefacte religioase, obiceiuri si credinte. Exista si tari unde nu a fost promulgata o lege in acest sens, sau tari in care legile nu se mai aplica. In statele musulmane exista o lege numita Sharia si este socotita ca revelata divin, ,,dictata’’ de insusi dumnezeu pentru a ocroti credinta, viata, cunoasterea, mostenirea si averea fiecarui musulman.

Romania - in mod surprinzator nu are o lege a blasfemiei. Potrivit legilor noastre, ,,cultele, asociatiile si grupurile religioase nu au dreptul sa incalce drepturile si libertatile fundamentale, care, in concordanta cu Constitutia, includ libertatea constiintei si libertatea de expresie’’. Bineinteles, libertatea de exprimare implica, totusi, si responsabilitatea celui care isi exprima ideile si gandurile, in sensul ca, pe de o parte, suntem liberi sa spunem ce gandim si sa actionam in concordanta cu propriile convingeri, dar pe de alta parte defaimarea, prejudicierea demnitatii, instigarea la ura religioasa sunt interzise.

Norvegia - In 2009, Parlamentul, prin vot, a eliminat legea blasfemiei din codul penal. Au ramas, insa, cateva sectiuni ce fac referire la blasfemie, care insa nu mai sunt utilizate. Ultima persoana condamnata pentru blasfemie a fost Arnfred Olsen, in 1912, acesta fiind amendat.

Grecia - Cel care in mod voit il blasfemiaza pe Dumnezeu va fi incarcerat pe o perioada maxima de doi ani. Lipsa publica de respect fata de Divinitate se pedepseste cu trei luni de inchisoare, iar cei care blasfemiaza public Biserica Ortodoxa sau alta religie tolerata in Grecia va fi incarcerat maximum doi ani.

Afghanistan - Stat islamic ce interzice orice forma de blasfemie sau ofensa. Conform pervederilor din Sharia blasfemia se pedepseste sever, inclusiv prin spanzurare.

Iran - Sharia interzice orice critica adusa regimului, orice insulta la adresa Islamului sau materiale publicate care deviaza de la Islam. Pedeapsa cu moartea.

Rusia - In aceasta tara se doreste promulgarea unor legi, prin care sa fie pedepsiti cu inchisoarea cei care profaneaza morminte sau cadavre.

Brazilia - De la o luna la un an de inchisoare si amenda pentru orice ofensa adusa obiectelor si obiceiurilor religioase.

Israel - Se pedepseste cu inchisoarea distrugerea obiectelor religioase sau lacasurilor de cult, insulta, publicarea unor materiale care insulta credinta unor grupuri.

Malaesia - Aceasta tara previne insulta la adresa religiei si educatiei religioase restrictionand difuzarea sau publicarea anumitor materiale in mass-media.

Germania - Articolul 166 din codul penal stipuleaza ca, in cazul in care faptele duc la tulburarea pacii, atunci blasfemia poate fi sanctionata.

India - Religia dominanta este hinduismul, caracterizata prin politeism, astfel ca nu exista conceptul de blasfemie. Din acest motiv o lege a blasfemiei nu exista. Cu toate acestea, in practica, blasfemia este asociata cu instigarea la ura si pedepsita prin lege.

Algeria - Desi 99% din algerieni sunt musulmani Sunni, iar Constitutia declara ca religia de stat este Islamul, aceasta tara foloseste legi aditionale pentru a combate blasfemia fata de Islam. Mai precis, este vorba de 10 ani de inchisoare si amenda.

Iordania - Codul Penal interzice orice forma de blasfemie la adresa Islamului si sentimentelor religioase ale musulmanilor sau insultarea Profetului. Oricine incalca aceasta lege este trimis dupa gratii si amendat.

Kuweit - Blasfemia se pedepseste cu moartea, multumita unei legi promulgate recent de Parlament.

Malta - Aici exista legi care interzic insultele pe criterii religioase si legi impotriva celor care incalca, in forme diferite, codul moral. Legea protejeaza in special religia catolica. Pedeapsa consta in maximum trei luni de inchisoare.

Olanda - Blasfemia a fost interzisa de Codul Penal in perioada 1930 - 2013. Cei care incalcau legea petreceau pana la trei luni dupa gratii si o amenda care se ridica la 3.800 de euro.

Noua Zeelanda - Un an de inchisoare pentru blasfemie. Totusi, o singura persoana a fost judecata pentru blasfemie, ulterior aceasta fiind achitata.

Irlanda - Blasfemia este interzisa prin constitutie si stabileste o amenda de maximum 25.000 de euro. O lege controversata a fost promulgata in 2009 si a intrat in vigoare in 2010. Mai mult, in Irlanda s-a propus organizarea unui referendum pentru a elimina din constitutie orice referire la blasfemie.

Nigeria - Codul Penal interzice blasfemia, iar in unele zone functioneaza Sharia. Uneori locuitorii aplica singuri legea, iar vinovatul nu mai ajunge in fata instantei.

Indonezia - Este interzisa orice forma de exprimare ostila impotriva religie sau impiedicarea oricarei persoane de a adera la un cult religios. Pedeapsa in acest caz este de maximum cinci ani de inchisoare.

Pakistan - Legile din aceasta tara sunt complicate, insa pedepsesc aspru blasfemia. Un sondaj de opinie realizat recent a aratat ca 68% din locuitorii acestei tari considera ca legea blasfemiei ar trebui abrogata.

Italia - Blasfemia este considerata ofensa administrativa si sanctionata cu amenda.

Arabia Saudita - Legile reprezinta un amalgam, format din reguli Sharia, edicte regale si fatawa (o fatwā conține în general detaliile raționamentului unui lider islamic, de regulă în raport cu un caz particular). Pedepsele merg de la amenzi, inchisoare sau chiar moarte.

Statele Unite ale Americii - in aceasta tara nu exista nici o lege a blasfemiei la nivel federal, intrucat orice pedeapsa in acest sens contravine Constitutiei, mai precis primului amendament, care interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficiala de stat sau prin care o religie este preferata in locul alteia.

Inceputul Evului Intunecat

In secolul 6 papalitatea ajunsese puternic consolidata. Scaunul puterii ei a fost stabilit in cetatea imperiala, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste intreaga biserica. Necrestinismul cedase locul papalitatii. Crestinii au fost obligati sa aleaga, fie sa accepte ceremoniile si inchinarea papala, fie sa-si petreaca viata in temnite sau sa sufere moartea pe roata, pe rug sau de securea calaului. Persecutia s-a dezlantuit asupra celor credinciosi cu o mai mare virulenta decat oricand mai inainte, iar lumea a devenit un imens camp de lupta.

Ridicarea la putere a bisericii Romei a marcat inceputul Evului Intunecat. Pe masura ce puterea bisericii crestea, intunericul se adancea. Credinta a fost transferata de la Jesus la papa de la Roma. In loc sa se increada in Jesus pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire, oamenii priveau la papa, la preoti si la prelati. Oamenii erau invatati ca papa era mijlocitorul lor pamantesc si ca nimeni nu se putea apropia de dumnezeu decat prin el, si ca el sta in locul lui dumnezeu pentru ei si de aceea trebuia in mod implicit sa i se dea ascultare. O abatere de la cerintele lui constituia un motiv suficient pentru ca cea mai aspra pedeapsa sa vina asupra trupurilor si sufletelor ofensatorilor. Astfel mintile oamenilor erau intoarse de la zeitati catre oameni supusi greselilor, rataciti si cruzi. Pacatul era mascat intr-un vesmant de sfintenie.

Evanghelia a fost pierduta din vedere, in schimb formele religioase deveneau mai numeroase si oamenii erau impovarati cu obligatii riguroase. Oamenii nu numai ca erau invatati sa priveasca la papa ca mijlocitor al lor, dar si sa-si puna increderea in propriile lor fapte ca ispasire pentru pacat. Pelerinaje lungi, fapte de penitenta, inchinarea la relicve, inaltarea de biserici, altare si morminte ,,sfinte’’, platirea unor sume mari bisericii pentru iertare pacatelor, toate acestea si multe alte fapte asemanatoare erau impuse pentru a potoli mania lui dumnezeu sau pentru a asigura favoarea sa. Cu toate ca viciul domina, chiar si printre conducatorii bisericii Romane, totusi influenta ei parea sa creasca continuu.

Catre sfarsitul sec. VIII, papistasii au ridicat pretentia ca in primele secole ale bisericii, episcopii Romei avusesera aceeasi putere spirituala pe care si-o asumasera acum. Pentru a intari aceasta pretentie, au trebuit sa fie folosite unele mijloace ca sa-i confere o infatisare de autoritate. Acestea au fost sugerate prompt prin falsuri si minciuni. Scrieri vechi au fost plasmuite de calugari. Au fost ,,descoperite’’ hotarari ale unor concilii, despre care nu se auzise mai inainte, care stabileau suprematia universala a papei din perioada cea mai timpurie. Obositi de lupta continua contra persecutiei, a inselaciunii, a nelegiuirii si a tuturor celorlalte piedici, unii care fusesera credinciosi s-au descurajat si de dragul pacii, painii, familiilor si vietii lor, au parasit temelia cea adevarata. Inchinarea la chipuri a devenit aproape generala. Lumanari ardeau in fata icoanelor si rugaciuni erau rostite inaintea lor. Predominau obiceiurile cele mai absurde si superstitioase. Oamenilor le-a fost interzis sa faca baie goi pe motivul ca baia poate fi periculoasa si poate provoca diferite boli, inclusiv moartea. Mintile oamenilor erau atat de cu totul stapanite de superstitie incat judecata parea ca-si pierduse puterea. In timp ce preotii si episcopii erau iubitori de placeri, corupti si nu se putea astepta decat ca poporul care privea la ei pentru calauzire sa fie scufundat in ignoranta si viciu.

Timp de sute de ani invataturile Romei fusesera primite pe scara larga si fara rezerva, riturile ei fusesera aduse la indeplinire cu respect, sarbatorile ei fusesera pazite peste tot. Clerul ei era onorat si sustinut generos. Niciodata de atunci nu a atins Biserica Romana o demnitate, maretie sau putere mai mare. Dar prosperitatea papalitatii a fost declinul lumii. Scripturile erau aproape necunoscute, nu numai poporului, ci si preotilor. Inselatoria, avaritia si desfraul domneau. Oamenii nu se dadeau inapoi de la nici o crima prin care puteau sa castige avere sau pozitie. Au fost interzise orice scrieri ce nu erau aprobate de biserica, generand legenda cartilor blestemate.

Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai detestabile dezmaturi. Unii dintre pontifii care domneau erau vinovati de crime atat de revoltatoare, incat conducatorii pamantesti s-au straduit sa detroneze pe acesti demnitari ai bisericii ca fiind monstri prea josnici pentru a mai fi tolerati. Timp de secole Europa n-a facut nici un progres in stiinta, arte sau civilizatie. O paralizie morala si intelectuala cazuse peste intreaga Europa datorita crestinismului...