O maimuta poate sa scrie biblia!

    Universul si tot ce contine el, nu a aparut asa deodata, brusc, el a urmat un proces complex de formare in mai multe etape care a condus si la aparitia vietii. Dupa fiecare etapa, formatiunile ordonate (fie ele nuclee, atomi, molecule, etc) nu au fost distruse ca sa o ia de la capat cu un nou big-bang de la stadiul initial ci au fost mai mult niste fenomene ciclice. Afirmatia din titlu este strans legata de teoria gresita a creationistilor care incearca sa respinga aparitia naturala a vietii. Ei calculeaza probabilitatea de aparitie spontana a unei molecule sau a unei celule complexe, dintr-o data. Metafora lor suna de obicei cam asa: daca trece o tornada printr-un depozit de fier vechi, care e probabilitatea sa apara spontan un Boeing 747? Analogia e gresita pentru ca presupune aparitia directa a ceva complex, sarind peste formele simple.  Ca raspuns al creationistilor a aparut in ,,blogosfera‘‘ de ceva vreme o metafora nastrujnica care suna cam asa: ,,O maimuta poate scrie biblia prin apasarea haotica pe tastele unei masini de scris‘‘ Teoria a fost demonstrata, infirmata, iar demostrata si iar infirmata! Mai jos o sa incerc si eu sa demonstrez teoria intr-un mod cat mai simplu posibil.

    Cam cat este probabilitatea, ca aruncand de 100 de ori o moneda, aceasta sa cada de fiecare data cu banul in sus? Este o posibilitate mica, dar nenula. Dar cat este probabilitatea ca moneda sa cada exact de 50 de ori cu banul in sus? S-ar putea crede ca e o probabilitate mare, dar de fapt nu este decit de vreo 8%. Aproape totul se poate calcula si chear exista formule pentru a calcula asa ceva. Cu cat numarul de incercari este mai mare cu atat probabilitatea este mai mare.

    Mintea omului lucreaza greu cu numere foarte mari sau foarte mici. De aceea sa facem calcule mai intai cu numere mici, de exemplu o tastatura cu numai 3 taste si un cuvant cu 5 litere. Calculati de cite maimute sau de cite repetari ale experimentului ar fi nevoie pentru ca cel putin o maimuta sa nimereasca textul cu o probabilitate de 0,5. Pentru acest exemplu usor mie mi-a iesit ca e nevoie de 168 de maimute sau 168 de repetari. La o tastatura normala si la dimensiunea adevarata a bibliei este nevoie de mult mai multe maimute, dar nu de o infinitate.

    Sa ne intorcem la maimuta noastra la care ii dam acum o tastatura cu 30 de taste. Probabilitatea de a apasa pe o tasta este de 1/30. Frecventa de aparitie a unei taste se va grupa in jurul valorii de 1/30 (3,33%) in cazul unor serii de incercari suficient de numeroase. La un numar de 100.000 de tastari (cate litere ar avea o carte destuld e groasa), frecventele de aparitie a literelor ar fi de 3,33% per total. Daca luam fiecare foaie separat, fregventa literelor poate sa varieze de la 0,1% pana la 12%. Deci este posibil sa si gasim cuvinte inteligibile de la prima serie de 100.000 de tastari. Probabilitatea ca maimuta noastra sa bata biblia este foarte mica, dar nenula. Evident, aceeasi probabilitate este ca maimutele sa bata orice alt text dat, de aceeasi lungime ca si biblia. Daca am accepta si un text cu cate o greseala ici-colo atunci probabilitatea de a-l nimeri e inca si mai mare. Teoretic avand destul timp si destule maimute este posibil. Poate ca avem nevoie de un miliard de ani, dupa care apare si combinatia dorita sau poate ca maimutele au noroc si combinatia apare in prima saptamana.

Cine este dumnezeul crestinilor ?

    In antichitate, zeii erau perceputi ca niste persone cu puteri mari care le erau date de anumite obiecte de care omul nu avea habar ce sunt, astfel ca el le descrie ca pe niste lucruri magice, ca pe niste obiecte care aveau puteri fara margini. Acesti zei aveau sentimente sau comportari identice cu cele ale umanitatii pentru ca si ei erau mistuiti de dureri, ambitii, iubiri, intrigi, gelozii, mila, conspiratii si erori. Acesti zei erau descrisi ca persone in carne si oase, aveau aspect umanoid, locuiau in palate impresionante unde oamenilor le era interzis accesul in afara celor alesi, se deplasau in zbor cu bizare ambarcatiuni pe mare sau cu aparate inaripate care pareau propriile lor aripi si aveau fiecare cate un nume.

    Anticii ne spun ca zeii aveau si ei un sef suprem caruia trebuia sa i se inchine toata creatia cerului si pamantului. Numele lui era diferit in functie de zona din care venea: Zamolxis la daci, Zeus la greci, Odin la nordici iar Amon-Ra la egipteni. La fel ca si la oameni, zeii erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si cei care nu voiau sa-i fie pe plac. In antichitate nici un popor de pe pamant nu creadea intr-un singur zeu. Toti se inchinau la nenumarati zei pentru ca fiecare avea un rol in viata lor. Biblia este o carte confectionata din mai multe scrieri in care erau relatate faptele acestor zei. Faptul ca omul nu a crezut si nu a avut niciodata un singur zeu atotputernic ne este evidentiat in toate scrierile antichitatii dar si din paginile bibliei. In biblie de nenumarete ori domnul zeu s-a suparat si a pedepsit oamenii pentru ca foarte des se intorceau sa se inchine la alti zei, in ciuda promisiunilor frumoase pe care el le facea. Dar daca oamenii se intorcea mereu la cultul zeilor inseamna ca nu erau multumiti de acest domn zeu.

    Conform wikipedia, etimologia termenului ,,dumnezeu’’ are origini pagane! Deriva din limba latina ,,domine deus’’, iar in timp s-a transformat in termenul de dumne-zeu, asa cum il stim astazi. Ceea ce tradus inseamna ,,domnule zeu’’. Trebuie specificat ca denumirea ,,dumnezeu’’ apare exclusiv in limba romana. In celelalte limbi de origina latina, apare doar ,,deus’’, specific limbii respective: franceza (dieu), italiana (dio), spaniola (dios), portugheza (deus)! In consecinta, atunci cand spui dumne-zeu, adica, ”domnule zeu”, ar trebui automat sa-i rostesti numele zeului carui-i te adresezi!

    Avand in vedere faptul ca crestinismul este o emanatie a iudaismului, ar trebui ca si domnul zeu a lor sa fie cel al iudeilor adica Yahweh! Numai ca aici ne lovim de un subiect sensibil si controversat. Aici apare o incompatibilitate a zeului din antichitate numit Yahweh, cu ceea ce se pretinde a fi domnul zeu la crestini astazi. Daca zeul antic Yahweh se declara fara menajamente a fi un zeu crud si nemilos cu vrajmasii, domnul zeu al crestinilor se vrea a fi un zeu al tolerantei si al iubirii, chiar daca in treacat fie spus nici crestinii nu au stat departe de razboaie in numele credintei, totusi la nivel declarativ il considera pe domnul zeu un zeu milostiv si indurator cu vrajmasii sai. Un alt motiv ar fi acela ca Yahweh era un zeu tribal cu pretentii exclusive de inchinare, cu ritualuri clar stabilite. In privinta exclusivitatii de inchinare, acest lucru presupune un monoteism absolut, ori crestinii nu sunt monoteisti. Conform DEX monoteismul este explicat ca fiind ,,religie care recunoaste existența unei singure divinități''. Ori in absolut toate religiile crestine se recunosc mai multe fiinte divine care pot sa-i ajute pe credinciosi! De exemplu: gramada de sfinti, Jessus, sfanta Maria, Arsenie Boca ... etc. chiar daca sunt considerati inferiori atotputernicului, crestinii nu se mai pot numi monoteisti.

    Prin biblie se vehiculeaza mai multe nume a domnului zeu, cum ar fi: Iahwe, Elohim, Adonai etc. Si ca de obicei, cand vine vorba de a explica ceva concret, ne pierdem in amalgamul de sensuri a diferitelor pasaje si a traducerilor gresite si la final suntem inapoi de unde am plecat. La auzul ,,intortocheate sunt caile domnului’’ unui credincios i se scurtcircuiteaza mintea si se mai si simte vinovat ca a incercat sa-si explice de ce nu se aplica logica in toate cazurile. Deci pana la urma numele zeului crestinilor este ... nu este! Il cheama exact asa cum il si striga: domnu’ zeu. Este imposibil de gasit un raspuns intrebarii din titlu, un raspuns sa multumeasca pe toti hrestini.

    Daca ,,cea mai mare izbanda a satanei impotriva binelui a avut loc in momentul in care i-a convins pe oameni ca el nu exista’’ atunci s-ar putea la fel de bine ca cea mai mare izbanda a lui domnul zeu impotriva raului sa fie in momentul in care oamenii sunt convinsi ca el nu exista!

Sistemul educational

    Aparitia sistemului educational a fost salutata ca un mare pas inainte al societatii umane. Dar, ca si internetul, acesta este o sabie cu doua taisuri, iar taisul indoctrinarii este mult mai ascutit decat cel care aduce iluminarea. „Educatia” inseamna copiii care invata sa scrie, sa citeasca si sa recite tabla inmultirii. La nivel de baza, e un lucru bun. Dar sistemul de „educatie” este visul implinit al oricarui manipulator. Daca vrei sa obtii adulti care sa gandeasca conform planurilor tale, ce situatie ideala ai crea? Sa „educi” copii de 3 si 4 ani si sa controlezi ceea ce invata 5 zile pe saptamana, pana pe la 20 de ani. N-ai sa gasesti o structura mai buna de indoctrinare!

    Profesorii sunt paznicii mintii in dezvoltare, care le spun elevilor ce este realitatea, ce este istoria, ce este adevarat sau fals. In mare parte, acesti profesori nu au habar de ceea ce fac. Sa vedem cum este produs un profesor: Mai intai trebuie sa se descurce bine la examene in liceu si universitate, altfel spus sa fie burete pentru versiunea sistemului despre adevar si realitate si sa o poata exprima pe foaia de examen. Apoi trece prin perioada de pregatire, unde invata sa-si indoctrineze elevii cu acelasi „adevar” si aceeasi „realitate” cu care au fost ei programati. Trebuie sa fii un bun burete in scoala si universitate si sa treci examenul sistemului inainte sa te califici ca doctor, savant, ziarist sau politician. Cei care se descurca la examenele sistemului doar confirma nivelul de indoctrinare, celula inchisorii mentale, care ramane intacta pentru restul vietii la cei mai multi oameni.

    Copiii si tinerii care cerceteaza singuri, gandesc independent, pun la indoiala si ofera o alta realitate decat „norma” indoctrinata nu trec examenele si reprezinta o „influenta distructiva in clasa”. Toate acestea sunt decise de varful piramidei educationale si dictate celor din esalonul inferior. Iar cei mai multi profesori se supun orbeste acestui sistem. Astfel, se mentine neschimbat acest mod „profesionist” de a preda, iar orice element rebel este eliminat.

    Profesorii predau ceea ce li se spune, ziaristii scriu in limitele dictate de editor, editorul publica in limitele impuse de proprietar, savantii dau o versiune a realitatii in limitele stiintei oficiale, medicii trateaza pacientii cu medicamente sau cu bisturiul, metode dictate de organizatia medicala... Peste tot e la fel. Cei putini din varf dicteaza, iar ceilalti fac ceea ce li se spune. Copiii isi dau seama repede ca viata e mai simpla daca nu pui la indoiala ceea ce auzi.

    Profesorii sunt paznici-cheie ai minti in dezvoltare, deoarece cei mai multi sunt incredibil de neinformati despre realitatea profunda a lumii. Ei stiu ceea ce sunt conditionati sa stie. Profesorii, ziaristii, savantii, doctorii si politicienii bine informati sunt ultimul lucru de care are nevoie elita. Informarea nu face bine carierei, iar profesorii, doctorii si ziaristi informati care inteleg ca sistemul este o masina de indoctrinare iti pot spune consecintele impotrivirii lor.

    Sistemul educational este o banda transportoare bine unsa, care absoarbe minti virgine la un capat si scoate adulti programati la celalalt. Sunt si unii care supravietuiesc cu procesele de gandire intacte, dar sunt putini. Pentru ceilalti, singura speranta este sa se deprogrameze de indoctrinarea care i-a educat. In in toate colturile acestei planete rotunde, indoctrinarea copiilor de catre parinti se realizeaza chiar acasa.

    Orice parinte – crestin, musulman, simpatizant al vreunui partid politic, rasist, muncitor, intelectual, om de vaza – isi conditioneaza progeniturile prin exercitarea unei autoritati insistente. Copiii devin reflexii ale parintilor, presiunea de a fi ca ei fiind uneori enorma. Ideea ca un crestin, musulman, evreu sau hindus trebuie sa respecte dreptul prin nastere al copiilor lor de a-si alege convingerile, fara a fi obligati sa se conformeze credintei parintilor, iese din discutie la acesti oameni. In plus, uni parinti isi iau un al doilea sau al treilea loc de munca, cu scopul de a face economii pentru copiii lor, care vor primi un plus de indoctrinare intr-un colegiu sau facultate. Rotitele se invart si toti isi joaca rolul, indoctrinandu-i pe ceilalti si mentinandu-i in turma. Sistemul este atat de bun, incat toti cred ca e spre binele copiilor lor. 

Patruzeci de ani in pustiu

    Am observat o asemanare foarte mare intre biblie si un gen de jocuri ce se pot juca in mediul on-line ,,jocurile de strategie in timp real’’. Jocurile de strategie in timp real sunt un gen de jocuri video caracterizat prin faptul ca ele au loc in timp real, unde adunarea de resurse, construirea de baze, dezvoltarea tehnologiei si controlul direct asupra unitatilor individuale sunt componente cheie. Jocul progreseaza in ,,timp real’’ si este un joc continuu. Jucatorul poate da ordine in orice moment, in timp ce cuvantul ,,strategie’’ face referinta la planificarea unui razboi, campanii sau gestionarea resurselor. In jocurile in timp real se pot da ordine unor unitati sau persoane individuale. Parti integrale ale gameplay-ului sunt de asemenea aspectele legate de economie si productie dar si sociale(razboi, pace si optiunile de alianta, loc de inchinare, bordel etc.). In calitate de capetenie care si-a intemeiat orasul cu doar cateva corturi, este misiunea ta sa iti demonstrezi aptitudinile de strategie si sa iti dezvolti orasul in joc.

    Cel mai relevant capitol din biblie este acela in care israelitii au fost blestemati de dumnezeul lor Yahweh, sa petreaca timp de patruzeci de ani in pustiu, dupa iesirea din Egipt. Relatarea biblica urmeaza exact pasi pe care ii urmeaza un impatimit jucator al jocurilor de strategie on-line. Yahweh si-a stabilit un loc in care sa isi dezvolte poporul. Ca si la joc numai soldatii si luptatori se numara.

,,Faceti numaratoarea intregii adunari a copiilor lui Israel, dupa familiile lor, dupa casele parintilor lor, numarand pe cap numele tuturor barbatilor, de la varsta de douazeci de ani in sus, pe toti cei din Israel care sunt in stare sa poarte armele’’.

    Pustiul nu ofera posibilitatea practicarii agriculturii, cresterii animalelor si, ca in joc oamenii trebuiesc hraniti.

,,Iata ca voi face sa va ploua paine din ceruri. Poporul va iesi afara si va strange, cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. Casa lui Israel a numit hrana aceasta ,, mană’’. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba si avea un gust de turta cu miere. Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita’’.  

    Alt aspect important in joc este legat de construirea locului de inchinare pentru a avea un coeficient ridicat de multumire al poporului. Din datele desprinse din biblie reiese ca au construit un cort impresionant impodobit cu metale rare (pentru prelucrarea lor era nevoie de un minim de unelte si ateliere speciale de prelucrarea metalelor, si ateliere de confectionarea panzei din care era facut cortul).

,,Tot aurul intrebuintat la lucru pentru toate lucrarile Sfantului Locas, aur iesit din daruri, se suia la douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de sicli, dupa siclul Cortului.Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul Sfantului Locas:cate o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul Sfantului Locas, pentru fiecare om cuprins in numaratoare, de la varsta de douazeci de ani in sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni’’.

    Beduinii traiesc in zonele desertice de mii de ani dar zeul lor nu le-a dat concret niciodata ceva de mancare sau de baut. Cu siguranta se poate supravietui in desert dar nu in comunitati asa mari cum este descris in biblie. Sederea israelitilor in pustiu timp de patruzeci de ani seamana mai mult cu un joc de strategie decat cu realitatea.

Bine sau rau ... asta e intrebarea!

Exista un concept, cum ca in Univers ar exista doua puteri, una ,,buna’’ si alta ,,rea’’. Adica dumnezeu si diavol! Ce am putea noi intelege din aceasta?! Ca dumnezeu ar trebui sa vina cu o lista de propuneri privind bunastarea oamenilor, iar diavolul cu propuneri care le-ar provoca raul oamenilor. Adica pacatul! Pentru ce a trebuit dumnezeu sa se umileasca in fata creatiei sale cerandu-le sprijin pentru a raspandi mesaje sub forma de legi privind ce este bine si ce este rau?! Cand el de fapt ne-a creat cu aceasta capacitate de a discerne intre ce este bine si ce este rau. Organismul uman este dotat cu organe de simt tocmai pentru a decide singur asta. De fapt toate organismele vii au aceaste componente. Organele de simt impreuna cu instinctul au rolul de a mentine in viata corpul: durere, frica, foame, oboseala ...etc.

    Cu ajutorul acestor organe putem face diferenta intre ce ar putea fi bun sau rau pentru noi! Sa exemplificam putin; daca cineva ne ofera un produs de mancat, si il prezinta ca fiind bun, noi nu il putem aprecia decat daca-l gustam. Daca produsul nu este pe gustul nostru, instinctiv il vom scuipa afara din gura! Foarte important de retinut este faptul ca nu conteaza parerea celui care ne-a oferit produsul, nici macar parerea noastra ca l-am acceptat! Decizia a luat-o creierul nostru, in momentul cand produsul a intrat in contact cu papilele gustative care se afla pe limba! Dar daca vom continua sa inghitim acel produs, contrar instinctului care ne-a avertizat ca acel produs nu este pe gustul nostru, vom simti repercursiunile imediat: greata, indigestie, intoxicare sau in functie de ce contine acel produs, chiar suprimarea vietii.

    Plecand de la ideea ca noi nu avem voie sa contestam modul cum am fost creati, iar diavolul nu are putere de creatie, am stabilit deci ca instinctul a fost creat de dumnezeu. Dar daca din intamplare instinctul nostru agreaza un lucru care se afla pe ,,lista de pacate’’! Ce vom asculta? Glasul instinctului sau respectivele norme morale?! Dogma spune ca daca avem dorinte neconforme cu anumite norme morale ne putem abtine. Trebuie tinut cont totusi ca abtinerea nu substitue dorinta, ne ajuta doar sa o amanam pana la un timp favorabil! Acest lucru insemnand ca nu ne putem satisface necesitatile firesti oriunde, oricand sau cu oricine! O abtinere permanenta in cazul unei necesitati firesti duce la prejudicii grave sanatatii, sau dupa caz chiar decesul! Nu ne putem abtine de exemplu sa nu bem apa mai mult de patru zile.!

    Admitem ca dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor, initiatorul legilor fizicii, controleaza fenomenele naturii; cutremure, fulgere, inundatii, tornade, etc. De ce atunci nu ne-a lasat prin secretarii sai pamanteni, scrieri si cu privire la cum sa ne ferim de raul produs de efectele acestor fenomene naturale?! Se fac foarte mari confuzii intre legile omenesti si legile universului.Trebuie facuta o distinctie clara intre legile pacatului si legile energiei creatoare. Legile pacatului sunt facute de oameni pentru oameni si pot fi schimbate in functie de timp si imprejurari. In ce privesc legile universului, ele sunt nescrise si nu se pot schimba!

    In univers nu exista doua puteri una ,,buna’’ si alta ,,rea’’. Oamenii fac deosebirea intre ceea ce ei insusi numesc bine sau rau. Acum sa ne intoarcem in timp la momentul cand s-a initiat acest concept de ,,pacat’’. Cu totii am auzit povestirea in care au pacatuit prima pereche de oameni, prin faptul ca au muscat din ,,fructul oprit’’! Atunci s-a rostit prima data expresiile ,,bine si rau’’, inseamna ca atat binele cat si raul au aceiasi sursa. Dat fiind faptul ca dumnezeu nu nominalizeaza o alta sursa, nu ne ramane decat sa credem ca el poate genera atat binele cat si raul! Acum nu ne ramane decat sa analizam daca el intadevar ne produce noua vreun rau!

    Intrucat traim intr-o era a informaticii, luam un exemplu din domeniul informaticii, si sa-l compar pe creator cu un computer iar creierul nostru cu tastatura. Orice utilizator de computer stie ca tastatura este mijlocul de comunicare cu intregul sistem prin comenzile care i le dam. Daca din gresala sau necunoastere dam o comanda gresita, vom suporta consecintele, pe masura greselii care am facut-o. Fie am sters un joc care-l indrageam, fie am sters un program care ne ajuta in munca noastra. Indiferent ce gresala am comis vina este a noastra, nicidecum a computerului. Observati ca nu exista doua tastaturi una ,,buna’’ si alta ,,rea’’ si nici computerul nu are doua sisteme, ,,bun’’ sau ,,rau’’! Noi suntem cei care dam comenzi. Ce cerem ... aceea primim sau daca gresim suportam consecintele..

Credinta si religia

    Credinta si religia ... aceste cuvinte sunt folosite de foarte multe ori gresit in texte, descrieri, naratiuni, documentare ...etc, si se face foarte des confuzia cum ca acestea doua cuvinte ar fi sinonime. Gresit! Sunt doua cuvinte care, ca inteles se afla la extremele opuse. Credinta ar putea fi sinonim cu acceptare, intelegere, iubire ... etc, pe cand religia este o institutie. Religia a devenit institutie atunci cand si-a creat organizatii, incadrate cu personal de specialitate, in toate comunitatile, aceasta insemnand sa aiba, in cazul cultului ortodox, patriarhie, arhiepiscopie, protopopiate si parohii, institut biblic, facultate si seminar de specialitate, post de radio si TV, editura si asezaminte de ocrotire ... etc, si terminand, in comune si sate, cu parohii si, in diverse locuri, cu manastiri si schituri. Toate acestea, deoarece necesitatea sociala de a se impune norme, cat si cea emotionala de a se crea sperante, au fost atat de profunde, incat oamenii au fost nevoiti sa conceapa o forta supraumana, pe care s-o considere cu teama si supunere, dar si cu incredere si veneratie, apta sa vegheze la respectarea normelor si sa ofere cu generozitate sperante. Avand la baza credinta, care deseori se pierde in detalii, au fost inventate religiile exploatand ce mai mare slabiciune a omului ... frica de ... moarte, de singuratate, de tunete si fulgere, cutremure si alte calamitati naturale. Cu alt cuvinte, pentru a-si defini sensul existentei, oamenii au fost amagiti sa accepte ca explicatie nonsensul.

     Desi se revendica a fi crestini, cei mai multi enoriasi nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa noul testament. Oamenii religiosi, carora biblia le-a dat cateva repere, se tem ca vor ajunge in iad (Problema Raiului sau Temperaturi rai-iad). Bineinteles ca este un nonsens, nascut din ignoranta. Exista multe religii in lume care-si bazeaza puterea si controlul pe naivitatea oamenilor. De aceea, „frica de dumnezeu” este o tema mult mai frecvent folosita in discursurile popilor decat „iubirea de dumnezeu”. Acestia stiu ca nu exista nimic mai paralizant decat frica si o speculeaza la maximum, in propriul folos.

    Biblia este cea mai vanduta carte, cea mai citata, cea mai publicata, cea mai circulata, cea mai tradusa si cea mai influenta carte din istoria omenirii (Adevarul din Carti). Aceste detalii sunt interesante, dar asta nu demonstreaza ca biblia este adevarata. Pavel spune ca ,,toata scriptura este inspirata de dumnezeu’’. Ce inseamna inspirata? Nu putem spune, de exemplu, despre Moise ca a fost inspirat sa scrie despre iesirea israelitilor din Egipt, intrucat el personal a participat la aceasta actiune! O carte de istorie nu putem spune ca ea a fost scrisa sub inspiratie, intrucat ea nu face altceva decat sa redeia niste fapte care deja s-au implinit. Un poet atunci cand scrie o poezie se numeste inspiratie! De altfel orice actiune creatoare de arta se numeste inspiratie. Biblia fiind un amestec de carti istorice, coduri de legi, dogme, cantari etc., putem spune fara rezerve ca nu poate fi in totalitate inspirata!

    Sa crezi in ceva nu e gresit, atat timp cat credinta are un scop benefic si duce la o evolutie a ta, asa cum e cazul credintelor animiste ale triburilor si populatiilor integrate mediului de pe tot globul (aborigenii amerindienii, nordicii, africanii, australienii sau asiaticii). Credinta in zeii religiilor abrahamice ori derivatele lor (crestinism iudaism si islamism, precum si toate sectele lor) nu e benefica, nu are scop evolutiv, ci din contra... pentru ca aceste religii au fost infiintate si exista ca unelte cu singurul scop de a limita evolutia spirituala a omului, pentru a-l face docil, supus autoritatii, intr-un cuvant, pentru a-l sclaviza. Cu toate ca credinciosii au suferit nenumarate nenorociri si dezastre (razboaie, calamitati, decese al copiilor, sotului sau sotiei) in urma carora au fost grav dezamagiti, totusi, din moment ce ei continua sa se amageasca prin credinta, rezulta ca nevoia emotionala de amagire este mai puternica decat luciditatea oricarei dezamagiri.

    ,,Ceea ce ma surprinde cel mai mult este omul. Acesta isi sacrifica sanatatea ca sa faca bani. Apoi isi sacrifica banii ca sa-si recupereze sanatatea. Si apoi devine atat de nelinistit in privinta viitorului, incat nu se mai poate bucura de prezent. Rezultatul este ca el nu mai traieste nici in prezent, nici in viitor. Traieste ca si cand nu va muri niciodata, si apoi moare fara sa fi trait niciodata cu adevarat’’. Dalai Lama.

Cum a fost fabricat Jessus

Pavel Coruț

    Conform legendelor biblice, Jessus a fost produsul framantarilor religioase ale evreilor ocupati de romani. Preotimea iudaica tinea de adevar vechiul testament si practica jertfe in temple zeilor tribali cunoscuti: elohim (zei-plural), Eli, Adonai, Sabaot si Iahwe. Moise, despre care nu avem probe ca a existat, ar fi incercat sa reduca zeii iudaici numai la Iahwe, insa iudeii antici, inclusiv Jessus, au continuat sa-i invoce pe toti. La mare moda erau profetiile si speranta venirii unui mantuitor - Mesia. Pe acest fond de disperare creat de ocupatia romana, de talmacire a profetiilor si de asteptare a unui mantuitor divin, a aparut Jessus.

    Conform lucrarilor apocrife, tamplarul Iosif din Nazaret s-a insurat cu o fata, Miriam, insa a descoperit ca era deja insarcinata. Iosif a plans si a vrut s-o omoare, insa un inger i s-ar fi aratat in vis si i-ar fi spus ca pruncul din pantecele ei fusese zamislit de dumnezeu. Ca atare, la scurta vreme dupa nunta, a plecat cu sotia insarcinata catre Bethleem, sa participe la recensamantul facut de romani. Sursele istorice nu confirma vreun recensamant in acea vreme, dar legenda a fost adaptata dintr-un motiv mistic: profetia prezisese ca mesia se va naste din semintia regelui David, in Bethleem. Ati ghicit ca, la o mie de ani dupa moartea regelui David, intr-o populatie salbatica, ce nu mentiona in scris nicio genealogie, lui Jessus i s-a gasit descendenta din acest rege, prin mama sa! Asa incepe evanghelia, pentru a confirma profetia. In Bethleem, cei doi soti au gasit cazare numai intr-un grajd, in care pruncul s-a nascut, intr-o noapte senina, blanda si instelata de primavara. Ca urmare, pana in secolul 4 e.n., crestinii au sarbatorit nasterea lui Isus  pe 28 martie, 18 aprilie si 29 mai. Legendele si ritualurile crestine din prezent nu mai tin cont de faptul ca primavara din Iudeea nu e friguroasa, si intoxica populatia naiva cu scenete si cantece despre nasterea in frig, sub suflarea boilor. Trei magi calauziti de o stea ar fi venit la ieslea pruncului pentru a i se inchina ca unui mesager ceresc. Tacamul legendei e complet, nu? Mult asteptatul mesia se nascuse.

    Regele iudeu Irod, speriat de aparitia unui contracandidat, ar fi poruncit sa se ucida toti pruncii din Iudeea mai mici de doi ani. Informatia nu este confirmata de nicio sursa istorica, desi un asemenea carnagiu ar fi atras atentia istoricilor iudei si romani.  Ingerul s-a prezentat din nou la Iosif si i-a poruncit sa fuga in Egipt. Gandirea creatorului de legende n-a putut imagina interventia divina intr-o forma mai potrivita cu atotputernicia, ca de pilda schimbarea gandului lui Irod sau moartea lui accidentala. Conform relatarilor apocrife, Iosif si Maria au plecat cu pruncul spre Egipt, folosind un asin pentru transport si cateva capre pentru hrana. In jurul lor se intamplau minuni: curmalii se plecau sa le poata culege roadele, leii si leoparzii se culcau la pamant, lupii le insoteau mica turma de capre fara a o ataca etc. Daca Moise cu iudeii fugari ratacisera 40 de ani din Egipt pana in Iudeea, „familia divina” a ajuns mintenas, si nu se stie ce-a facut pana in momentul intoarcerii.

    Irod a murit in anul 4 e.n. si ingerul l-a anuntat pe Iosif ca se puteau intoarce acasa, in Nazaret. Acolo, Maria a nascut ceilalti prunci: Iacob, Iosif, Iuda, Simon, Melha si Esha. Textele apocrife pun pe seama copilului Jessus mai multe minuni deloc divine: uciderea si reinvierea unor copii care-l suparasera, orbirea parintilor acestora, ranirea invatatorului din sat care incercase sa-l invete alfabetul, transformarea unor oameni in porci, acuzarea lui Iosif ca nu era adevaratul lui tata etc.

    Nici macar sursele biblice nu ne spun ce-a facut Jessus pana in anul 28 e.n. Misticii moderni incearca sa suplineasca lipsa informatiei cu tot felul de presupuneri: ar fi lucrat ca tamplar cu tatal sau, ar fi fost initiat de esenieni, ar fi invatat hipnoza in India etc. In acel an, Jessus s-ar fi botezat in Iordan, sub supravegherea lui Ioan Botezatorul, un profet salbatic ce traia in desert, se hranea cu lacuste si miere, umbla aproape gol, critica depravarea neamului sau si anunta sosirea „imparatiei domnului”. Cu ocazia botezului, s-ar fi deschis cerul si s-ar fi auzit o voce spunand: tu esti fiul meu iubit, intru care am binevoit. Puteti crede ca dumnezeu se adresa astfel unui salbatic de pe o minuscula planeta dintr-un Univers infinit? Cat de mic si de lipsit de preocupari serioase trebuie sa fie dumnezeu in conceptia misticilor crestini!

    Dupa botez, Jessus a fost dus de duh in pustiu sa posteasca 40 de zile si sa fie ispitit de diavol. Cam ilogica chestia, nu? Duhul unui Univers infinit a coborat pe o planeta cat un fir de praf sa se joace de-a verificarea credintei propriului fiu. Ispitirea de catre diavol este o noua gogomanie salbatica. Conform vechiului testament, Satana nu era diavol, ci un inger de la curtea zeului Iahwe. Termenul diabolus nu era cunoscut de Jessus, deoarece a fost inventat de romani la un secol dupa moartea sa. Cine l-a ispitit pe aspirantul la zeificare Jessus? Cum putea Jessus sa-i replice diavolului ca el se inchina numai lui dumnezeu, cand nu avea nici cea mai vaga notiune despre divinitate, ci se inchina zeilor tribali ai neamului sau, in special lui Eli, al carui fiu se credea, in secret.

    Dupa ispitire, Jessus isi aduna cativa adepti din randul unor oameni modesti (pescari, pastori, tarani...), incepe sa predice printre iudei si sa faca minunile pentru care va fi ulterior zeificat: invierea unui mort (Lazar), vindecarea unor orbi si a unor posedati, inmultirea painilor si pestilor, transformarea apei in vin etc. Toate aceste minuni circulau anterior in folclorul iudaic, puse pe seama profetului Ilie, asa ca autorii evangheliilor le-au preluat si le-au mai gogonat putin. In realitate, nici fapturile divine nu pot invia persoanele trecute de faza de moarte clinica, deoarece dupa cateva ore creierul se altereaza iremediabil. Niciuna din minunile descrise de evanghelii n-a fost retinuta de vreo sursa istorica, fapt foarte ciudat pentru ecoul pe care l-ar fi starnit, daca ar fi fost adevarata. Daca n-ar fi fost executat, secta lui s-ar fi destramat ca multe altele initiate de tot soiul de fanatici salbatici. Crucificarea lui si mai ales legenda ca ar fi inviat a starnit interesul maselor ignorante ebraice. Apostolii sai, cati or fi existat cu adevarat, au creat mici grupuri, apoi au inceput sa predice si in Imperiul Roman. In jurul lor, adeptii ferventi au creat legende, iar naivii le-au crezut.

    Majoritatea crestinilor nu au citit niciodata biblia in intregime, iar multi nici nu au auzit de vechiul testament, ei ghidandu-se dupa predicile interpretate de preoti dupa cateva pasaje pacifiste din noul testament. Studiul teologiei, asa cum se face in bisericile crestine, este studiul a nimic. Nu se bazeaza pe nimic, nu are niciun principiu, nu avanseaza, nu are date, nu poate demonstra nimic si nu admite nicio concluzie.